Maya hu, Maya hi
Dacă Sistemul – cum sugerează preşedinta PAS – o va fi născut pe Laguta, ca să-i răpească celei dintâi identitatea, atunci mi-e milă şi de sistem, şi de simpaticul vârfuşor de lance cu care operează în zonă burtoşii cu pălării texane, călare pe trabuc.
Fiindcă, într-un caz, avem de a face cu o cumplită criză de imaginaţie, iar, în celălalt, cu o nu mai puţin sinistră pauperitate de humor.
Păi, când ai pe mâna ta grămezi de parai, iar fluxurile financiare îţi scaldă până aproape de genunchi cizmele de pescuitor în ape tulburi (distilarea n-o să vină nici după 30, staţi aşa, fiindcă prezidenţialele nu sunt un purgatoriu, cum ne asigură opoziţia bicefală), poţi plăti un furt de personaliate ceva mai elegant, cu nişte accesorii, eventual, care să bucure ochiul observatorilor locali şi internaţionali. Şi care, pe urmă, să poată intra cu demnitate în manulale de manipulare a prostimii cu drept de vot. Chiar nu ne învaţă nimic raptul miliardului, din care americanii vor să facă o disciplină academică?
Dar când, în condiţii din astea – pe care le-ar pizmui şi Trump cel pe care fiscul îl mulge acolo mai mai dihai decât erau mulse pe vremuri vacile noastre luate la întrecere socialistă – te mulţumeşti cu ce vomită sărăcia şi frustrarea, atunci degeaba îşi rod osul contractual căţeii din dotare.
Mai o coafeză, nişte rimel, o şedinţă (prelungită, de preferinţă, având în vedere condiţia de câmp părăginit) de pedichiură şi... cum dracu-i zice? – a!, lifting ar fi salvat măcar întrucâtva aparenţele. Că-i una să-ţi ciordească identitatea Sophia Loren, per esempio, şi alta, bineînţeles, muma pădurii, fie ea şi domnească.
Aşa că nu botul ar fi trebuit pus într-o situaţie ca asta, ci, cel mult, o cruce largă, fiindcă, într-adevăr, mare-i grădina lui Dumnezeu, iar până la finele lunii, când se va dovedi că istoria e încă o slujnică în iatacul obraznicului, mai sunt, ehe, vreo trei săptămâni – destul cât să ni se strepezească dinţii şi să ni se ofilească timpanele.