De fiecare dată când vine în Transnistria, emisarul lui Putin, Dmitri Rogozin, face sau spune câte-o prostie. Nu că m-ar interesa starea psihică sau mintală a lui Rogozin, dar tâmpeniile lui lovesc de fiecare dată în noi. Aşa e obişnuit el, încă de pe timpul când lupta pentru separatişti în războiul de pe Nistru.

Jignitor e şi faptul că de fiecare dată vine şi pleacă prin aeroportul din Chişinău – pentru circul de la Tiraspol, are întrevederi cu oficialii noştri – de parcă ar fi un om normal, nu un criminal de război. Normal ar fi ca tovarăşul Dmitri să fie reţinut la aeroport, să fie bine controlat, ţinut 24 de ore într-un dulap – cum păţesc moldovenii la aeroportul din Domodedevo, să i se aplice o interdicţie pe viaţă pentru Moldova şi trimis cu avionul, la compartimentul pentru bagaje înapoi la Moscova. Sau măcar cum i s-a întâmplat colonelului Sabirov, care a fost decorat de Şevciuk pentru că a omorât moldoveni în 92.

De data asta, la cea mai recentă vizită a sa în Moldova, Dmitri Rogozin a inaugurat o „şcoală moldovenească” în satul Taşlâc. La prima vedere a-i vrea să-l lauzi: bravo, Mikea, ţi-au mai venit minţile la cap, te mai gândeşti şi la educaţie, nu doar la roboţei în cosmos şi bombe. Dar nu-i chiar aşa. Pentru că el vrea să renască proiectul mucegăit al „limbii moldoveneşti”, lansat în perioada Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Iată o mostră de moldovenească, de pe wikipedia: „De-amu v-o două luni di zăli, dicînd «Plugaru Roșu» își lunjește discusîia dispri orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirera sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî” (Petru Chior, comisar al poporului pentru învățămînt în RASS Moldovenească, în broșura „Despre orfografia moldovenească” din 1929).

Unde intervine Rusia în toată joaca nebună „de-a moldoveneasca”? Mai ales că emisarul a spus deja că n-are bani, descurcaţi-vă singuri, v-am dat undiţa! Ne explică Rogozin, în suportul de manuale: „Atunci când copiii primesc în dar o școală, acest eveniment este pentru întreaga viață. Ce poate fi mai uman și mai nobil decât inaugurarea unei școli? A unei școli de limbă moldovenească! Pentru noi este important să păstrăm republica drept un exemplu cum oamenii de diferite naționalități, uniți în jurul unei singure idei, statalități, apără împreună interesele patriei lor. Trebuie să ne gândim cum vom acorda în continuare ajutor școlilor de limbă ucraineană și moldovenească. În primul rând este vorba despre oferirea unui suport de manuale, dar și suport moral și organizatoric”.

Adică Rusia nu mai investeşte în hrişcă, sfeclă, motorină, cartuşe, ci în manuale de „limba moldovenească”! „Limba moldovenească” înseamnă că e o bombă mai serioasă decât armele transnistrenilor. Pentru asta a primit undă verde direct de la Putin: „Colaborarea ruso-transnistreană în domeniul învățământului se va dezvolta, iar Transnistria poate conta pe ajutorul Rusiei în acest sens”.

După „limba moldovenească”, aşteptăm renaşterea realismului socialist în literatura transnistreană. Între timp, sunt foarte curios cine le va face manualele. Vor căuta în gunoiul sovietic sau vor inventa şi nişte mari profesori şi savanţi?!