Din cauza frigului, astă-noapte am adormit foarte greu. Îmi era așa de frig că nu puteam să adorm și m-am sculat și mi-am trântit pe mine două pulovere și două plapume, dar m-am trezit peste două ore clănțănind din dinți, de parcă aș fi văzut în fața patului un lup. Am făcut cuie chiar și în pat și m-am sculat și am început să dau roată divanului ca să mă încălzesc. Am făcut chiar și genuflexiuni. Genuflexiuni, la ora trei noaptea.

Frigul mă ținea treaz și m-am gândit la vrute și nevrute.

Îmi era așa de frig că nu mai reușeam să adorm și m-am dat jos din pat, am ieșit în hol și m-am îmbrăcat. Îmbrăcat gros, am mers să mă plimb prin parc. Felinarele erau aprinse și am văzut că aleile erau pustii. Am dat câteva ture parcului și am ieșit în stradă, atras de un vacarm de voci supărate ce se răspândea din zona cafenelei Liana. Doi bărbați se înjurau, iar nu departe de ei o femeie își strângea la piept poșeta roșie.

Femeia a vrut să plece, dar unul dintre bărbați a apucat-o de mână și nu a lăsat-o.

-Tu nu ai să plec nicăieri de aici. Ai înțeles?

Am dat un pas înapoi și m-am întors pe alee. Preț de un sfert de oră, am mai făcut un ocol parcului. Un plânset ascuțit se auzea dinspre stradă, de acolo de unde a răsunat și hărmălaia de sudălmi. Am ajuns în spatele cafenelei și m-am holbat spre stradă și am observat că, în timp ce se văieta, femeia îl pocnea cu poșeta în cap pe unul dintre bărbați. Cel de-al doilea plecase. Bărbatul lovit i-a smuls poșeta din mână și i-a aruncat-o cât colo, nimerindu-mă cu ea în piciorul drept. Mi-am mușcat buzele, și am luat-o în marșarier în parc, iar revenit pe o alee, mi-am reluat plimbarea nocturnă. Pe la patru noaptea mi se încleiau pleoapele și picioarele și mă gândeam să mă întorc acasă, dar curiozitatea m-a făcut să revin în spatele cafenelei, și am descoperit că unde unul dintre bărbați zăcea prăbușit pe asfalt și cerea ajutor. L-am ajutat să se ridice și când am văzut că se ține pe picioare l-am lăsat să-și vadă de drum și am luat-o la goană spre casă.

Acum nu-mi mai era frig. Nu am putut însă să mai adorm deloc, deși nu mai făceam cuie. Dar nu puteam să adorm, în principal, din cauza emoțiilor.

Dimineață, în drum spre chermeza din centrul orașului, am dat trecut prin spatele cafenelei și sub un tufiș am descoperit poșeta femeii, căciula unuia dintre bărbați, o geacă și un cuțit mânjit de mânjit. Și toate îmi spuneau despre faptul că între ei s-a petrecut ceva al dracului de serios. Dar oare ce? Nu știam și, probabil, nu o să aflu niciodată.