Goleam deja al doilea urcior cu vin, când a dat buzna în restaurant Vlad.

-Să vedeți, se grăbi acesta să ne vorbească primul, în timp ce ne strângea mâinile. S-a dezbrăcat chiar în fața noastră. Și-a scos tot-tot de pe ea și a rămas goală ridiche.

-Cine? l-am întrebat noi într-un glas, pe când Tudor i-a umplut un pahar și i l-a întins.

-Maia Laguta!

-Maia Laguta? am strigat eu perplex.

- Da cum ai ajuns tu să mergi la o întâlnire cu Maia Laguta? l-a privit pe sub sprâncene Ion.

-A, acum înțeleg de ce ai întârziat, unde făcu Anatol.

-Am mers ca ziarist. Ca ziarist, eu mă pot duce la orice întâlnire vreau. Dar, de data asta, am fost să văd ce-i poate capul Maiei Laguta, a turuit ca din pușcă Vlad și s-a grăbit să-și golească paharul. Tudor i l-a umplut la loc și Vlad iar l-a dus la gură.

Nimeni nu-l credea. Nu-l credeam nici eu,  oricât de babahuie ar fi Maia Lagută, dar nu credeam că ar fi putut să coboare așa de jos. Și ca ce chestie?

-Venise la o întâlnire cu studenții, parcă îmi citi gândurile Vlad, și pentru că studenții rânduri-rânduri părăseau sala, Laguta a început să strige ca apucata:

-Ce, v-ați plictisit, da, de asta plecați? Dar dacă ar fi venit să vorbească vreo fată tânără, oare ați mai fi plecat? Ehei, dar oare chiar credeți că eu sunt o mucegăită? Stați să vedeți, unde a țipat Laguta și, fulgerător, și-a dat jos de pe ea bluza, apoi fusta, după care ștrampii, până când a rămas goală pușcă.

Și nimeni nu a mai plecat, ne povestea Vlad. Ba chiar și cei care deja au ieșit, s-au întors în încăpere, și ușa aia nu se mai închidea, pentru că noi și noi studenți dădeau năvală în sală, cu gura căscată. Așa ceva nu mai văzuseră în viața lor. Toți a priveau cu atenție și o ascultau cu gura căscată. Un asemenea succes nu a mai avut niciun alt candidat la președinție care le trecuse pragul. Unii dintre ei salivau și înghițeau în sec. Și să știți, că goală pușcă, parcă avea un discurs mai convingător.

-Și cum arată goală Laguta? Nu e o bahadârcă?

-Nu o să vă vină să credeți, dar goală e pur și simplu răpitoare. Hainele pe care le poartă o urâțesc, dar goală e pur și simplu fermecătoare. O bombă sexuală. E bună de tot.

Anatol și cu Ion își sfredeleau tâmplele cu degetele, exprimându-și în acest fel părerea despre ce povestea Vlad, pe când Tudor îi turna iar vin în pahar.

-Of, da ce balcoane mai avea. Dacă le-ați fi văzut și voi, nu știu dacă m-ați mai fi luat acum în balon. Și ce fund, frate, frate!!!

Anatol și Ion îi râdeau în față,  spre deosebire de Tudor care-l privea gânditor, și-și umezea buzele în vinul din pahar.

Oricât de dusă ar fi fost Laguta asta, nici eu nu-l credeam pe Vlad. De, Vlad e ziarist și îi cam place să le înflorească și niciodată nu știi când minte și când spune adevărul. E destul să-i citești articolele ca să te convingi că nu trebuie să pui prea mult preț pe ce spune acest om. De aceea, i-am și cerut să prezinte vreo dovadă, dacă vrea să-l credem.

-Vreți dovezi, poftiți dovezi, ne-a spus Vlad și ne-a așezat pe masă o fotografie de-a Maiei Laguta, fără nimic pe ea,  și sub figura ei despuiată un autograf al candidatei la președinție: Votați-mă și nu veți regreta. De la Maia Laguta, unui tânăr foarte promițător.

Fotografia asta a tot circulat ieri pe net și mă întrebam dacă Vlad nu a scos-o undeva la imprimantă și nu i-a plastografiat autograful Lagutei, ca să se dea rotund în fața noastră, dar prietenul nostru care acum era muci pretindea sus și tare că poza i-a dat-o chiar Maia Laguta. Anatol, Ion și Tudor pe semne că nu au intrat ieri pe net, pentru că nu-i puneau la îndoială autenticitatea pozei și și-o plimbau de la unul la altul plescăind din buze. Acum îl credeau și tot îngânau- da ce bună mai e, frate.

Chelnerița ne-a mai adus un urcior cu vin și pentru moment am uitat de Maia Laguta. A uitat și Vlad, care, pe nepusă masă, a apucat-o de după talie pe chelneriță și a tras-o de mijloc spre el și preafrumoasa brună nu s-a împotrivit și s-a lipit cu șoldul de el. Dacă și chelnerița asta ar candida la președinție, sunt sigur, mă gândeam eu, că Vlad ar vota-o pe ea. Toți încercam să-i spuneam gogleze, numai Tudor nu-și putea dezlipi ochii de la poza topless a Maiei Laguta, pe care o ținea cu amândouă mâinile de colțuri de parcă se temea să nu i-o fure cineva. Era așa de absorbit de poza aia că nu ne-a auzit când l-am strigat să vină cu noi la o țigară, pe platforma din fața restaurantului. Când am revenit, l-am găsit tot cu poza aia a Maiei Laguta în fața ochilor. Când să plecăm, Vlad i-a și dăruit-o și Tudor s-a luminat la față ca un foc de artificii. Acum știu cui o să-i dea votul Tudor la alegerile de la sfârșitul săptămânii, dar nu știu Vlad cu cine o să voteze, pentru că acasă a mers însoțit de preafrumoasa aia chelneriță.

 

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine sînt cu caracter pamfletar și trebuie abordate ca atare