Stimate domnule Director, vă scriu această scrisoare deschisă ca să vă rog să-mi spuneți ce ar trebui să fac pentru ca să pot să-mi văd dosarul meu de la KGB. Oare acest lucru e posibil și ce demersuri ar trebui să întreprind în acest sens, ca să mi se permită să-mi văd dosarul meu de la KGB? Ar trebui să vă trimit o scrisoare prin poștă sau s-o v-o las în anticameră sau de ce mai e nevoie?

Stimate domnule Director, vă scriu această scrisoare deschisă ca să vă rog să-mi spuneți ce ar trebui să fac pentru ca să pot să-mi văd dosarul meu de la KGB. Oare acest lucru e posibil și ce demersuri ar trebui să întreprind în acest sens, ca să mi se permită să-mi văd dosarul meu de la KGB? Ar trebui să vă trimit o scrisoare prin poștă sau s-o v-o las în anticameră sau de ce mai e nevoie?

Da, eu vreau să-mi văd dosarul meu de la KGB.

Au trecut 25 de ani de când nu mai există Uniunea Sovietică, dar eu așa nu mi-am văzut dosarul. Ar fi însă normal să-l văd, după cum ar fi normal ca toți doritorii să-și poată citi dosarele și nu cred că intelectualii din Republica Moldova nu-și doresc aceasta. Arătați-mi măcar un scriitor sau un jurnalist care nu ar vrea și el ceea ce vreau eu? Există oare?

De ce țin așa de tare să mi-l văd?

Nu, nu pentru a mă răfui cu adversarii mei și nici ca să aflu cine m-a turnat, dacă m-a turnat cineva, că poate nimeni nu a avut nicio treabă cu mine, și toate suspiciunile mele din răstimpul ăla sovietic nu au fost nimic altceva decât o simplă paranoia și atunci tot o să știu ceva.

 Nu vreau să dau pe nimeni în gât. Departe de mine acest gând, mai ales că-mi și repugnă ideea de a-mi băga sub masă inamicii. Nu vreau să mă răfuiesc cu nimeni și nu vreau să mă erijez într-un procuror al nimănui, indiferent de ce ar fi făcut omul ăla. Nu pentru asta vreau să-mi văd dosarul, dar pentru a afla cum au stat, de fapt, lucrurile în ceea ce mă privește pe mine.

De câna a ieșit lumea în stradă, am început să ies și eu. Nu a fost miting sau grevă a foamei sau demonstrație la care să nu merg. Am fost și unul dintre fondatorii cenaclului „Mateevici” la ședințele căruia am participat până am plecat la Tbilisi, recitând poezii, în unele dintre care pledam pentru unirea Moldovei cu România. După una dintre ședințe, la care am citit o poezie mai curajoasă despre ce se întâmpla atunci în Moldova, un coleg a venit în fugă spre mine, avertizându-mă că mă caută securiștii, și mi-a arătat spre doi tipi cu pălării pe ochi care se apropiau de noi. Alți trei colegi m-au înconjurat și m-au ajutat să mă pierd în mulțime.      

Domule director, aș putea să vă povestesc foarte multe istorii de felul ăsta, dar nu vreau s-o fac pe eroul, pentru că orișicare dintre colegii mei scriitori sau jurnaliști ar putea să vă povestează zeci de întâmplări de astea, poate și mai impresionante decât ale mele.

Totuși vă scriu această scrisoare, pentru că mă îngrijorează faptul că, deși au trecut 25 de ani de când nu mai există Uniunea Sovietică, nu s-a adoptat nici azi legea lustrației și nimeni nu-și poate vedea dosarul.

KGB-ul a fost. Pentru cei mai mulți dintre noi, această instituție a fost una a terorii, răspândind în jur spaimă, groază și doliu. KGB-ul a fost. Turnători au fost. Oameni racolați de KGB au existat. Oameni care au lucrat de bunăvoie pentru KGB au fost. Oameni care au primit onorarii, și au fost ajutați de KGB să parvină pe scara socială în schimbul unor servicii, cum ar fi turnarea colegilor, au existat. Au existat oameni frânți de KGB. Au existat oameni distruși, călcați în picioare, umiliți, scoși din joc, trimiși pe linie moartă.

Dar de ce în cei 25 de ani de când nu mai există URSS-ul să ne facem că nu a existat KGB-ul, când direct sau indirect cu toții am avut fie de suferit, fie de profitat de pe urma acestei instituții? De ce să nu tragem draperiile și să vorbim deschis despre cum ne-a marcat KGB-ul viața, viața noastră, viața fiecăruia dintre noi?

Domnule Director, iată de ce eu vă cer permisiunea să-mi văd dosarul și iată de ce îi îndemn și pe colegii mei scriitori și jurnaliști s-o facă. E TIMPUL, DOMN DIRECTOR! E TIMPUL! Dacă nu acum, atunci când?

Întrebarea mea este: se poate să-mi văd dosarul? Putem să ne vedem dosarele de la KGB, domnule Director,  dacă ele există, că poate nu sunt, sau nu mai sunt și atunci toate solicitările noastre sunt zadarnice.

Domnule Director, putem oare avea acces la dosarele KGB-ului? Astăzi, în 2016 și nu peste 100 de ani. Nu știu când.