Și ceea ce nimeni nu credea că se întâmplă e pe cale să se petreacă: după Brexit, Donald Trump a ajuns Președintele SUA. Schimbarea de la Casa Albă se anunță tectonică și arată cum este de fapt America, ne semnalează faptul că lumea s-a schimbat profund și că trebuie să realizăm acest adevăr. Ne-am culcat cu Clinton sigur președinte și ne-am trezit cu procentele inversate dramatic la nivelul opus, cu Trump Președinte. America si-a dorit schimbare, și va avea parte de schimbare. Dar dincolo de un nou eșec al instrumentelor sociologice care ne stau la dispoziție, shimbarea de o asemenea magnitudine ne arată că instrumentarul tradițional nu mai e posibil, că spirala tăcerii – acei votanți care nu declară votul pentru populiști, opțiuni nepopulare mediatic și la nivelul leadershipului – afectează fundamental voturile și opțiunile finale pe orice temă și va trebui să ne obișnuim cu acest fenomen din ce în ce mai mult.

Politica pleacă din miezul corectitudinii politice și a trendurilor cunoscute spre zona turbulențelor majore într-o democratizare accelerată care aduce în prim plan votanți din constituențe din ce în ce mai profunde, care vin cu voturile și scutură fundamental regulile jocului la nivel global. Nivelul schimbării este major, că vrem sau nu să admitem, și chiar formula clasică ce spune că un stat democratic serios nu-și schimbă politica externă, de securitate și apărare și nu se retrage din angajamente poate fi pusă sub semnul întrebării. Ceea ce putem să spunem astăzi este că intrăm într-o eră a unei profunde incertitudini.

Într-adevăr, astăzi toți analiștii preiau istoria discursurilor și angajamentelor lui Donald Trump ca și listele de posibili înalți oficiali și consilieri ai săi, gândesc măsura în care va lăsa politica externă vicepreședintelui său pentru a ști ce urmează. Pentru că e vorba despre un enorm mecanism administrativ al Americii care poate modera schimbările politice, viteza și amplitudinea lor, dar nu poate limita energia și voluntarismul lui Donald Trump, poate înregistra reveniri și nuanțări de politici, dar nu poate nega voința și opțiunile președintelui său ales.

Cred că principalele elemente pe care le putem înregistra astăzi ca perspective în acțiunea Americii de mâine, sunt întoarcerea Americii spre sine, spre nevoile și așteptările americanului de rând, răsturnarea și reformarea sistemului politic și a establishmentului, zgâlțâirea fundamentală a regulilor corectitudinii politice, dar poate și a bunului simț și a decenței, polarizarea Americii și confruntarea internă pentru drumul de viitor. Al doilea element major va fi o limitare a rolului global pe seama preocupării crescute pentru America. SUA vor fi prea preocupate de reașezările interne pentru a plusa sau juca la nivelul nevoii de leadership global, iar absența liderului lumii libere când e mai mare nevoie de el va permite umplerea golului de către cei mai dispuși să se implice și să-și proiecteze puterea global.

Pentru România, o anumită succesiune la acorduri va exista. În această parte a lumii însă țara noastră va rămâne tot mai izolată între cele unde se mai manifestă interese și capete de pod americane, ceea ce împinge, natural, către un sentiment de izolare sau înconjurare. Preocuparea internă americană ne vor împinge tot mai mult spre situația rezolvării tot mai singuri a problemelor interne, sprijinul american fiind mai degrabă secvențial, într-o Europă clătinându-se și reașezându-se și ea cu voturi cruciale în Franța și Germania anul viitor. După Marea Britanie, și SUA, principalul partener al României, are nevoie de timp să-și reașeze și să-și recalibreze  realitățile de acasă. Iat tumultul global nu așteaptă!

Dar poate cel mai preocupant este faptul că Donald Trump ajunge la Casa Albă cu un discurs împăciuitor cu Moscova sau, dacă vrem, cu o apetență spre a testa(din nou) dialogul și negocierile la masa verde cu Vladimir Putin, tranșarea păcii prin cedări și tranzacții pe seama zonelor de „interese vitale” ale marilor actori, într-o deschidere fără precedent a târgurilor bilaterale. Acest lucru poate însemna și depărtarea celor două maluri ale Atlanticului, și o prăbușire a euro-atlanticismului tradițional, o reașezare a raportului de forțe cu o amprentă majoră pe rebalansarea investițiilor în securitate și apărare spre Europa și aliați individuali și a reașezării avantajelor și beneficiilor americane în asemenea investiții peste hotare. O perspectivă deloc încurajatoare pentru eșafodajul de putere și angajament la nivel global.