Îi auzisem pe mai mulți (inclusiv pe tatăl meu) care au fost la Putna că atunci când pășeau în mănăstire simțeau ceva cu totul deosebit, o energie care trece prin tine și te încarcă pozitiv. Săptămâna trecută în sfârșit am ajuns și eu în mănăstirea fondată în 1466 de către Ștefan cel Mare.

Deși eram după un drum lung, imediat după ce am ajuns la Putna am uitat de oboseală, ba mai mult, parcă îmi venea să alerg dintr-o parte în alta a mănăstirii. Desigur că nu poate să nu te influențeze faptul că pe aici au trecut mulți mari români și că în biserica mănăstirii e îngropat Ștefan cel Mare, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992. Anume mormântul lui Ștefan Vodă a apărat teritoriul Putnei când o parte din Bucovina a fost smulsă și dată Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.

Călugării de la Putna au reușit foarte bine să transmită toată încărcătura istorică și duhovnicească a mănăstirii. Mănăstirea e și un muzeu, dar cel mai important, e un loc viu, în care viața duhovnicească nu e întreruptă niciodată. Putna este un loc unde până și ateii cred că sunt cutremurați. În nici un caz nu poți pleca rece de aici. 

Am avut o mare bucurie să văd chiar la intrare în biserica mănăstirii afișarea celor mai importante evenimente legate de Unire la Putna. Desigur că nu putea să lipsească și ceva din Anul Centenar: Declarația de Unire. Pe 22 martie, Consiliul Local al Putnei, împreună cu primarul și consilierii, dar și starețul și preoții mănăstirii au semnat

o Declarație de Unire, pe care o citez integral, că e prea frumoasă:

„Declarație de Unire

Noi, membrii Consiliului Local al Comunei Putna, întrunit în Ședință extraordinară în Sala tronului din Casa Domnească a Mănăstirii Putna, astăzi, 22 martie 2018, în Anul Centenar, împreună cu alți reprezentanți ai obștii sătești,
Având în vedere că în 1812 românii din stânga și din dreapta Prutului au fost despărțiți împotriva voinței lor, prin Tratatul dintre Imperiul Rus și Imperiul Turc, iar în 1940 și 1944 au fost din nou despărțiți împotriva voinței lor, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov dintre Uniunea Sovietică și Germania nazistă, respectiv a instaurării comunismului în Europa de Est,

la Putna, în România Mare,

HOTĂRÂM

de aici, de la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, altar al conștiinței naționale, să depunem toate eforturile pentru realizarea unirii Basarabiei cu Patria mamă 
ȘI CEREM FERM
tuturor românilor, Guvernului, Parlamentului și Președintelui României să facă tot ce este necesar pentru unirea Basarabiei cu Țara.

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU!”

Declaraţia se regăseşte şi în Muzeul mănăstirii, alături de alte lucruri care au avut o importanţă majoră pentru istoria noastră. Dacă la un moment dat parcă începi să-ţi pierzi nădejdea că Unirea va avea loc, la Mănăstirea Putna speranţa revine. 

Aici s-a scris istorie, aici rugăciunile n-au fost întrerupte, Ştefan cel Mare şi Sfânt veghează, iar energiei emanate de sfântul locaş ar fi culmea să i se opună politicienii. Ei încearcă, dar cred că nu vor reuşi. Politicienii sunt ca Dodon care vrea să facă din Ştefan cel Mare şi Sfânt un stâlp al statalismului.

O blasfemie, pentru că e vorba de un sfânt. Până la urmă toate vor fi la locul lor. Credinţa îţi revine la Putna.