Noi, basarabenii, suntem foarte pudici. Nu ştiu de la ce ni se trage. Poate de la acea propoziţie: „În Uniunea Sovietică nu există sex!” Acum Uniunea Sovietică nu mai există, dar noi mimăm obiceiurile de atunci. În Moldova nu au fost şi nu sunt reviste porno, noi nu vorbim despre sex, chiar dacă ţara noastră pare uneori un mare bordel. Sau un imens platou de filmare al filmelor pentru adulţi.

Studioul Moldova-Porno-Film, pare să-i aibă ca producători-peşti pe tovarăşi din securitate, pentru că „producţiile” vin din această direcţie. Dacă nu direct de la securitate, cel puţin oamenii care se ocupă cu asta par şcoliţi de structuri. Ultimul astfel de scandal de-abia porneşte, e legat de avocata Ana Ursachi. Aceasta avea un hobby bizar, care acum s-a întors împotriva ei. Îşi filma clienţii, dar şi politicienii şi colegii cu o cameră ascunsă între ţâţe. Imediat după percheziţia de la domiciliul ei, „s-au” scurs imagini dintre ţâţele Anei, începând cu discuţia cu un client şi terminându-se cu perspectiva patului avocatei. Cei care au lăsat imaginile presei au dat de înţeles că arhiva video e foarte generoasă, are nume sonore şi unele înregistrări se termină în pat.

Dar nu Ana Ursachi a iniţiat deja tradiţia moldovenească a înregistrărilor video compromiţătoare. În 2009 a apărut un film cu consulul României, Ion Nuică, făcând sex cu o angajată. Ca o replică, imediat au apărut pe net imagini cu comunistul Veaceslav Iordan, directorul Apelor Moldovei şi candidat la primărie, făcând sex în grup cu două tinere. Semnalul a fost clar: există filme cu toţi.

Totuşi noi suntem foarte ruşinoşi. Vlad Filat, încă pe când era premier, a ordonat ca volumul Sexul povestit celor mici să dispară de pe rafturile librăriilor. În schimb, peste câţiva ani a oferit publicului larg un film porno în care era protagonist alături de Olga Roman. În „scenariu” intra şi preşedintele Traian Băsescu, cu care Filat discuta treburi de stat între partidele de sex. Deşi nega, publicarea pe un site pentru adulţi i se atribuia lui Renato Usatâi. Iar localul, folosit ca platou de filmare, ar fi fost al lui Ilan Şor.

Cei care au dat drumul filmărilor Anei Ursachi spun că există filmări şi cu Renato Usatâi, cu fraţii Năstase şi cu multă lume pe val din politica moldovenească. Perspectiva dintre ţâţe i-a prins pe mulţi. Apariţia pe piaţă a filmelor depinde nu doar de colaborarea „confidenţială” a avocatei cu clienţii, ci şi cu puterea şi securiştii.

În Moldova nu există reviste ca Playboy sau Hustler, în schimb instituţiile statului sunt ca un imens bordel de curve pudice. Nu întâmplătoare a fost şi obsesia Maiei Sandu cu camerele de filmat: să punem camere peste tot, din şcoli până la secţiile de votare. Să nu le mai ascundem, dacă ne ruşinăm de ceea ce apare la suprafaţă din birourile securiştilor.