În Basarabia numim, de cele mai multe ori, oamenii de zăpadă - babe de omăt. Nu e vorba de „limbă moldovenească”, cum ar vrea stataliştii, ci de nuanţă. Omul e babă. Şi zăpada din care se face nu e pufoasă, proaspătă, ci se ia de la marginea şoselei, se trânteşte, cât să se lipească într-un boţ aproximativ, murdar, peste care se pune alt boţ. Aici se termină distracţia. Şi acolo unde ar trebui să înceapă capul – nu se mai pune nimic, eventual o şapcă roşie cu steluţă. Ţâţele sunt ochii, buricul – gura. Ca accesorii primeşte tot felul de chestii aruncate pe jos, de la mucuri de ţigări la castraveţi muraţi stricaţi şi măsline mucegăite.

Deşi baba de omăt e urâtă, are un fel de calitate. Nisipul şi mizeria de pe marginea drumului o fac mai dură, ea poate rezista până începe să apară iarba, când deja e cald. Până la urmă oricum se topeşte, lăsând în urmă o pată umedă şi murdară, dar asta durează.

Cam aşa e şi cu Dodonul (era să zic preşedintele nostru). E o adunătură de chestii, care s-a înălţat din mizeriile altora. Dar dacă vrei să scoţi ceva de la el, vei da doar de resturi de pe marginea şoselei. În schimb e dur, dacă îl atingi – îţi va zgâria palma.

Totuşi nici măcar o babă de zăpadă nu minte cât poate minţi Dodon. În Transnistria spune una, la Chişinău – alta, la Bruxelles probabil iar se va topi în altă formă. Deja nici nu trebuie să-i mai analizăm minciunile, pentru că sunt prea multe, ne eclipsează, după ce şi-a bătut joc de nervii noştri. Şi în tot acest timp nu roşeşte, nu se topeşte, doar îşi scutură bolfele şi priveşte fix, de zici că imediat îşi va da ochii peste cap. Doar că baba de omăt n-are cap – s-a terminat materialul. Am mai avut noi portrete asemănătoare, încă de la cronicari: „dinafară se vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuţit”. Dodon nici pe „dinafară” nu e un pom înflorit.

Singurul lucru bun dintre o babă de omăt murdară şi Dodonul-preşedinte e că degrabă vine primăvara, se vor topi împreună. Deja urlă în el neputinţa, dorinţe oarbe de referendum, din care nici măcar n-ar avea de câştigat, pentru că aşa cum scria Iulian Chifu: „orice modificare a Constituției NU I SE APLICĂ”! Asta dacă nu cumva se va termina înainte, pentru că babele de omăt uneori primesc câte-un şut care le distruge înainte de topire.