Republica Moldova trece printr-o epocă a turbulențelor dar și a marilor absenți. Pe cât de vocal și voluntar se manifestă președintele pro-rus, în mare măsură doar pentru publicul său socialist, în aceeași măsură dreapta europeană de opoziție s-a topit și a dispărut între Crăciunul occidental și cel pe stil vechi, și nu se mai oprește din tăcut și inactivitate nici astăzi, deși Boboteaza și Sfântul Ion au trecut demult și pe stil vechi. Și pe același trend, s-au topit și organizațiile locale, și se topește și speranța publică.

Alegerile prezidențiale din Republica Moldova s-au încheiat cu un scor nesperat pentru Maia Sandu, 47,89%. Cu o asemenea forță în spate, liderul neînscăunat al dreptei s-a manifestat extrem de rezervat: în loc să anunțe un program, crearea unei platforme care să reunească toate partidele care au susținut-o și să-i adune împreună pe toți cetățenii care au votat-o, preluând steagul luptei împotriva pro-rusului Dodon și a corupției și captivității statului (după cum o clama în campanie) de către Mr.P, oligarhul atotputernic de serviciu din mitologia de campanie, Maia Sandu a anunțat tardiv și neconvingător, ca un scâncet, întărirea propriului partid PAS care nu se prea vede. Rezultatul a fost o dezamăgire totală.

Prognozam acest lucru atunci când dădeam soluția valorificării valului de speranță în candidatura Maiei Sandu care risca să o aducă chiar la conducerea statului. Doar că nu a fost să fie, iar balonul de săpun s-a dezumflat. Și poate și asta ar fi fost de acceptat în condițiile opțiunii pentru o forță politică mai mică dar coerentă, coezivă și sigur necoruptă de vechea politică. Însă realitatea a devenit alta: toată lumea a plecat în concediu și locul a fost lăsat gol și vraiște, încât s-a auzit urlând diatribe și inepții doar președintele nou ales.

Astăzi tăcerea e și mai amplă: Andrei Năstase pare să fi dispărut odată cu Jurnal TV, mutându-și activitate de Facebook, dacă nu în Germania, iar Maia Sandu cu greu poate fi găsită pe telefon pentru a da niște banale reacții la solicitările presei, care trebuie să smulgă cu forcepsul cuvintele liderei opoziției. Nici o inițiativă, nici o emulație care să reclădească PAS-ul doamnei Sandu, dacă nu să producă activitate de partid, atracție pentru noi membri, restructurări și lansarea filialelor puternice și întremarea unui partid care să plaseze personalități noi alături de fostul candidat prezidențial. Dolce farniente, lumea nu a revenit pare-se din concediu, chiar și PLDM, care măcar are grup parlamentar, nu pare să se fi trezit. În schimb avem declarații ca cele ale lui Iurie Țap cât de bună e componența Consiliului Suprem de Securitate al lui Dodon. Să fie așa și, pe nebunia asta de declarații, numai lăudarea lui Dodon nu aduce avantaje electorale și semn de ieșire din letargie!

Din păcate constatăm crudul adevăr al polarizării vieții politice la Chișinău, între pro-rusul Dodon și socialiștii săi ce se vor în Rusia, cu un stat subordonat fostei metropole, într-un nou URSS al lui Putin, și unicul pro-european vizibil în spectrul politic, PDM-ul domnului Plahotniuc, și el în culpa nevalorificării alegerii sale de Crăciun ca șef de partid. Pe această confruntare vizibilă, nu mai există dreapta pro-europeană de opoziție, a sucombat de tot bătăliei cu vinul și sarmalele moldovenești de sărbători.

Această absență din spectrul politic a dreptei creează probleme majore pe toată linia: votanților dreptei, văduviți și de un post de televiziune critic la adresa guvernării, le lipsește pe deplin reprezentarea politică. Deși există un electorat, el nu are cu cine vota, iar riscul e că locul liber poate fi ocupat de orice aventurier, și m-aș mira ca Moscova să nu aibă în sac și construcția partidului pro-european rusofob la Chișinău. Apoi pentru dreapta însăși, înseamnă o lipsă de speranță critică pentru evoluția societății, pentru că acest fond îndeamnă oamenii educați și gata să-și ia soarta în mâini, în loc să devină inovatori, să aibă inițiativa și să facă antreprenoriatul în Republica Moldova, se pregătesc să plece în Occident.

Dar actuala situație de disoluție, topire și dispariție a dreptei pro-europene creează dificultățile cele mai mari actualei majorități, Guvernului și lui Vlad Plahotniuc. PDM nu se poate lăți de la centru-stânga peste centru și toată dreapta: nu poți fi și unionist, și conservator, și liberal, și reformist, și anti-sistem deodată, fiind deja la putere, o putere care anunță să se consolideze și mai mult miercuri, 1 februarie, în Parlament, la începutul sesiunii, când se mișcă spre majoritatea constituțională. Deci e absolut necesar ca spectrul politic să fie reechilibrat, fie prin resuscitarea Maiei Sandu și repatrierea din epopeea căutării unui job la nivelul organismelor internaționale (pe model Stolojan), fie prin inventarea unui nou lider al dreptei care să fie credibil, să antreneze speranța și, în orice caz, să fie mai activ. Căci în lipsă de soluții, așa cum a propus susținerea și soluții pentru Jurnal TV pentru a emite, tot Vladimir Plahotniuc va găsi, prin intermediari, soluția și pentru forța credibilă de dreapta a opoziției din Republica Moldova.

Deci liderii dreptei, speranța intelectualității, antreprenorilor și a societății civile, poate ne trezim la viață, puțin, zic?