Săculețul din aspirator era ticsit de praf. De aia, nici nu am reușit să curăț covorul, deși am trecut de câteva ori peste el cu aspiratorul. Trebuia să-l golesc, dacă nu voiam să transpir în van. De regulă, îl deșertam în tomberonul din curte, dar pentru asta ar fi trebuit să mă îmbrac, să deschid ușa, să cobor scările și să străbat curtea, dar acum asta îmi părea prea mult. Mai bine bag aspiratorul înapoi în debara decât să ies din casă. Nu aveam niciun chef pentru asta.

Aveam însă chef să fac curat și atunci mi-a venit o idee salvatoare, să-l golesc în privată. Am deschis ușa și l-am deșertat, apoi am tras apa și un șuvoi l-a luat cu el. Nu mi s-a părut însă că s-ar fi golit cu totul și m-am gândit să-l mai scutur o dată la balcon. Doar o dată și foarte ușor. Momentan însă, din săculețul ăla s-a răspândit în toate părțile un nor de praf, lăsându-se vijelios ca o ninsoare deasă spre etajul de deosebit. Nu credeam că din săculețul acela mai putea să iasă atâta praf și am înlemnit. Am înlemnit la gândul că tot praful acesta se va așterne peste hainele vecinilor de dedesubt, dacă aceștia le-au întins la uscat la balcon și atunci să vezi tevatură. Ninsoarea asta de praf însă nu mai putea fi oprită, oricât am încercat s-o îndrept cu mâinile în altă parte. Un singur noroc mai puteam avea, ca vecinii să nu-și fi spălat azi rufele.

Am băgat săculețul în aspirator și am început să mișc aparatul pe covor, încolo și încoace. Acum rămânea pahar. Făceam curat cu aspiratorul, dar nu-mi dădea pace temerea că vecinii mei dintr-o clipă în alta îmi vor suna la ușă ca să-mi ceară socoteala că le-am murdărit hainele proaspăt spălate.

Soneria zbârnâi la ușă. Am abandonat aspiratorul într-un ungher și m-am apropiat de vizetă în vârful picioarelor. Erau vecinii de dedesubt, negri de supărare. Să sune cât o să vrea că nu o să le deschid, mi-am zis, și m-am retras în dormitor. Dar ei continuau să sune. Sunau și sunau, fără pauze. Țârâiau întruna. Le-am deschis ușa și cum m-au văzut, imediat au început să mă acuze, mă acuzau într-un glas că le-am murdărit hainele proaspăt spălate, străpungându-mă nervoși cu privirile. Am negat violent că aș fi putut eu face una ca asta, cu toate că era absurd să tăgăduiesc asta, fiindcă locuiesc la ultimul etaj, dar eu, oricum, nu voiam să recunosc nimic. Și  atunci cine ne-ar fi putut murdări hainele noastre?

Eu de unde să știu, le-am răspuns eu înțepat și am negat violent că mi-aș fi scuturat covoarele la balcon sau săculețul de praf din aspirator, așa cum mă acuzau ei, și le-am închis ușa în nas, nevrând să recunosc nimic.

Ei au plecat ciondănindu-se și i-am auzit cum se certau și din dormitor, unde am căzut secerat pe divan. Era vina mea, firește, dar ce greu îmi venea să-mi recunosc prostia pe care am făcut-o. Mă plimbam prin camere cu mâinile la spate, în timp ce-i auzeam pe vecinii mei de dedesubt cum se certau la balcon, unde iar au ieșit să-și examineze hainele murdare. Pe care eu le-am murdărit, dar nu voiam să recunosc asta.

Dintr-odată, am început să mă simt ca o zdreanță. mi s-a făcut rușine de ceea ce am făcut și mi-am luat inima în dinți și am coborât la vecinii mei de la opt și mi-am recunoscut vina, cerându-mi scuze că am putut face una ca asta.

Ce greu e să-ți recunoști păcatele și, mai cu seamă, să-ți ceri scuze când greșești, chiar și când e vorba de lucruri mărunte, dar mi-am turnat cenușă în cap, mărturisindu-le franc ceea ce am făcut.

Ei m-au iertat și m-au chemat la un ceai.

După, m-am întors acasă și mi-am băgat aspiratorul în debara. În ziua aia nu m-ai puteam să mai dau cu aspiratorul și am zăcut toată ziua prăbușit pe divan gândindu-mă cum de naiba am putut să fac prostia aia, căci parcă am 48 de ani și ar fi trebuit să știu ce fac? 

Mașina lor de spălat a început să huruie și am înțeles că-și spălau rufele murdărite de mine.  Nu e nimic mai greu decât să-ți recunoști vina și să-ți ceri scuze când faci vreo prostie. Nu e nimic mai greu. La asta mă gândeam în timp ce ascultam huruitul mașinii lor de spălat.

Piatra de pe umeri mi s-a luat doar atunci când i-am auzit la balcon, unde își agățau pe sfori aceleași haine spălate a doua oară.  Ușurat, mi-am scos aspiratorul din debara și am reînceput să fac curat prin casă.