Prim-ministrul Pavel Filip a avut o întrevedere cu reprezentantul personal al preşedintelui în exerciţiu al OSCE privind combaterea antisemitismului, Andrew Baker, aflat într-o vizită de lucru în Republica Moldova. În cadrul dialogului, Pavel Filip a enunțat următoarele: „Republica Moldova este o țară multietnică, iar toleranța este cea mai de valoare calitate a noastră. Trebuie să educăm și în continuare societatea în acest spirit. Reprezentanții comunității evreiești trebuie să se simtă bine și în siguranță în țara noastră”.

Dincolo de contextul acestor declarații, reține atenția formularea inedită sau conjuncturală a premierului Pavel Filip despre statutul multietnic al Republicii Moldova. Și această formulare, sinonimă cu cea precedentă a lui Vladimir Voronin, care vorbea despre un stat polietnic, merită o discuție mai largă și o relaționare cu conceptele în materie.

Mai întâi, nu există stat în care să înregistrăm puritate etnică. Nici Germania nazistă a lui Hitler, după Holocaustul și epurările practicate de naziști, nu ajunsese la puritate, iar arianismul e un exces nu numai abominabil prin efecte, ci imposibil prin filiație. De la începutul vremurilor oamenii au intrat în contact și există filiații și combinații transetnice și inter-rasiale dintre cele mai vechi timpuri. A propovădui o asemenea enormitate precum puritatea sau mono-etnismul e sancționată unanim la nivel global și este – atenţie – o imposibilitate practică. Între antecesorii pe linie genetică ai fiecărui om modern se află o combinație nesfârșită de rase, etnii, tipuri, gene. Așa și putem evita degenerarea, știut fiind că excesele medievale ale conservării liniilor de sânge regal duceau la degenerare și hemofilie și doar sângele proaspăt de bastard relansa liniile ierarhice. Genetica modernă a soluționat demult această problemă și a pus-o în perspectivă.

Acestea fiind zise, orice națiune, popor, etnie (deși aici intervine și componenta politică, nu numai elementele de filiație și apartenență obiectivă la un grup) este alcătuit dintr-o combinație etnică. Și orice stat are, prin modul său de formare, componente băștinașe și componente alogene, importate și dezvoltate pe teritoriul național prin imigrare sau alte formule.

În cele mai multe state, după varianta wilsoniană de trasare a granițelor la dispariția Imperiilor, după primul război mondial, națiunile erau ca bază a legitimității creării statelor; iar trasarea frontierelor se făcea lăsând cât mai mult din teritoriul național locuit istoric de o națiune/etnie și cât mai puține minorități pe acest teritoriu. Rămânea în fiecare stat o națiune băștinașă, dominantă numeric, și o suită de minorități, cu drepturi din ce în ce mai largi. Ajungând până la modelul Uniunii Europene, cu cea de a treia generație de drepturi ale minorităților, care garantează deplina integrare în națiunea dominantă și deplina prezervare a identității culturale a minorității, conservarea diversității și a trăsăturilor caracteristice.

Există, într-adevăr, și state multietnice, poli-etnice sau cu mai multe națiuni titulare. Ele au și o altă formulă de reflectare publică și structurală, și așa au apărut federațiile și confederațiile. E cazul Elveției, acolo unde avem trei națiuni titulare, nici una majoritară, francezi, germani și italieni. Coexistă, funcționează împreună, se respectă reciproc și sunt cu toții băștinași. Pe lângă numeroasele alte minorități etnice locale.

În cazul Statelor Unite, o națiune nouă, alcătuită majoritar din imigranți care au cucerit Vestul Sălbatic, vorbim despre o națiune civică, construită în ultimii 200 și ceva de ani. O națiune nouă. Băștinașii, amerindieni – sau native nation, cum li se spune – sunt căutați și readuși în prim-plan prin drepturi speciale pe zona impozitelor și taxelor – o formulă de reverență și compensare, peste timp, pentru pământurile pierdute la ciocnirea unei civilizații ancestrale cu coloniștii franco-britanico-spanioli ai Evului Mediu. Nu întâmplător majoritatea cazinourilor sunt deținute de reprezentanții native nation.

Revenind la subiect, a califica la Republica Moldova drept un stat multietnic sau poli-etnic e o aberație. Republica Moldova are o națiune băștinașă, majoritară cu 60-70% și peste, în funcție de recensământ, alcătuită din români/moldoveni, în funcție de autoidentificare. Ei sunt stăpâni de drept pe aceste pământuri, împreună cu minoritățile băștinașe de ucraineni, ruși, găgăuzi, bulgari (ultimele două – importuri la orizontul anului 1877 din Imperiul Otoman, lăsați să treacă de români și amplasați în Sudul Basarabiei). Firește, drepturile minorităților sunt importante, iar Republica Moldova respectă aceste drepturi.

Peste aceștia există noii imigranți. Mai întâi, migrația perioadei sovietice, concomitente depopulării masive a Basarabiei de români - mai ales intelectuali, politicieni, factori din administraţie, preoți, învățători și țărani bogați, mijlocii și muncitori, care au luat, toţi, calea Siberiei. Au fost aduși, în schimb, reprezentanții națiunilor slave, cu precădere, dar și alți „cetățeni sovietici”, mai cu seamă la orașe, pentru a alcătui elita sovietică. După căderea URSS și Independența de stat, au apărut noii imigranți și avem ca atare și în Republica Moldova cetățeni ai statului de origini exotice, veniți ulterior și stabiliți aici.

Întrebarea – foarte bună! – de ce nu afirmă conducătorii Republicii Moldova existența și drepturile etniei băștinașe? De ce, în schimb, agită vorba asta cu multi-poli-etnia, care nu face decât să-i supra-consacre pe ruşi veniţi aici, acordându-le, fără a-i fi cerut, privilegii nemeritate?! De ce există acest complex de inferioritate al unui oficial precum Pavel Filip – român/moldovean pur sânge, după nume, nici măcar cu nume rusificat – față de pătura suprapusă artificial a rușilor ce ocupă 6, 7, poate 9% din populație, dar domină și astăzi spaţiul public?

Ei bine, când va exista un răspuns și o justa prezentare a acestei realități – băștinași majoritari români/moldoveni față de minoritarii ruși/ucraineni, etc., beneficiari ai tuturor drepturilor alături de toate celelalte minorități, dar fără privilegiile fostului colonist și națiunii dominante în Imperiul țarist/bolșevic/sovietic/rus – atunci nu va mai exista un Dodon, președinte, care amenință să târască din nou Republica Moldova în stepele Rusiei.