Pe la două noaptea, Renato Usatâi era muci, dar încă tot mai voia să mai sugă ceva, îl strigă pe chelner să-i mai aducă un whisky și cu sticla aia borțoasă în mână pe care o ducea din când în când la gură sorbind zgomotos din ea, plecă nel-cătinel printre mese, ciocnind cu fiecare dintre membrii partidului său și cu toți prietenii săi făsbiști risipiți prin toate colțurile restaurantului ăla lacustru, ridicat deasupra apei clocotitoare a râului Moscova, chiar într-un meandru al lui. Lumina puternică din sală se scurgea prin ferestrele larg deschise și agitate de vânt, dispărând în apele înnegurate și gălăgioase ale râului și lui Renato pentru o clipă I se făcu o frică teribilă, I se păru că râul îl chema la el, îl striga pe nume, îi spunea – Renato, dragul meu Renato, hai vino mai repede la mine, fă doar un pas și aruncă-te pe fereastră, și o să ne simțim împreună atât de bine- dar Renato nu-l crezu și se întoarse iute cu spatele la râu și, ca spaima să nu-l doboare la pământ, alergă cu sticla în mână spre masa la care domnea Vova, un făsbist foarte influent din Moscova și un protector de-al său, care l-a scăpat de multe belele și, ce minune!, doar ciocni cu Vova că râul care se înălța ca un armăsar la fereastră se făcu mic, mititel cât un purice și dispăru de la geam. Spaima l-a lăsat cât ai clipi din gene și Renato îl privea cu ochii umezi pe Vova care iar l-a scăpat de un pocinog.

Membrii partidului său și prietenii lor făsbiști ciocneau între ei și un clinchet dulceag, dublat de urale, îl însoțea pe Renato de-a lungul sălii, făcându-l să se simtă din ce în ce mai sigur pe sine și mai puternic.

Ciocni și cu Dima Bilan, pe care-l întâlni cântând printre mese. Fără să se întrerupă din cântat, Dima Bilan îl îmbrățișă afectuos, dar în timp ce-l îmbrățișa îl pocni din greșeală cu microfonul în cap. Renato înmărmuri, când îl auzi pe Dima cântând „Protiv pravil”, care era cântecul său preferat.

Renato ridică sticla deasupra capului și o aruncă în râu, în aclamațiile prietenilor săi din sală. Pahare și sticle au zburat după sticla lui Renato, în apele furibunde ale râului Moscova. Renato și-a scos pantofii din picioare, și-a dezbrăcat pantalonii și chilotul de pe el și le-a azvârlit pe fereastră în aclamațiile tovarășilor săi. După care se urcă pe o masa și începu să danseze în fundul gol provocându-le amicilor săi noi uralele. Se dezbrăcă și Vova. Și Vova, la fel, dansa în fundul gol pe o altă masa și lumea s-a strâns ciucure în jurul lor ca grăunțele pe un știulete și au început să bată din palme.

-Victoria e de partea noastră, striga Renato uitându-se triumfător și cu ură la râul care se zbătea dincolo de fereastră. Dar și spre Moldova din depărtare.

Deodată, s-a crăpat de ziuă și Renato a înmărmurit. Doar el singur mai țopăia pe masă, pe când toți ceilalți soileau pe unde au apucat sau pe unde au căzut. Vova dormea cu capul pe pervazul ferestrei. Unde Renato nu îndrăznea să se uite prea mult pentru că râul iar se ridică la geam și-l chema la el. Vova acum nu mai putea să-l apere și Renato fugi afară. Urcă în mașină. În mașină însă îi zvâcni telefonul în buzunar.

Îl telefona Irina Alexeevna, secretara de la partid, care ținu neapărat să-I aducă aminte că azi, adică acum, ar trebui să iasă în transmisiune directă pe o rețea de socializare  pentru a face public numele candidatului partidului la alegerile prezidențiale din toamnă. Adică numele lui Dima Ciubașenco, îi aminti Irina.

-Dima Ciubașenco îl cheamă? Am pronunțat correct?

-Da, Dima Ciubașenco. Da, nu ai greșit nimic.

Și Renato își ridică mobilul în fața ochilor și începu să se filmeze în timp ce zicea că un președinte mai bun ca Dima Moldova nici n-a visat. În timp ce-I ridica ode lui Dima, încerca să țină mobilul în așa fel ca nimeni să nu vadă că e în fundul gol. Dar în timp ce vorbea, pe nepusă masa, începu să-l mănânce un testicul. Frate, ce mâncărime mai avea. Era insuportabilă și-l apucă tocmai în aceste momente importante, poate chiar unice, când își prezenta candidatul la alegeri. Avea atâtea de spus despre cum va salva Dima Moldova, dar mâncărimea deveni de neîndurat și Renato opri filmarea și se puse pe scărpinat. Cei care s-au scărpinat vreodată, știu ce plăcere deosebită e să te râcâi cu unghiile. E mai mare chiar și decât să iei parte la alegerile prezidențiale.

Somnul l-a prins pe Renato scărpinându-și testiculele.

Din somn l-a trezit însă Vova care, după ce i-a tras mâța pe spinare că s-a filmat în fundul gol, i-a ordonat să plece urgent în Moldova, pentru a-și salva țara. Renato tocmai ieșea din hotel când și-a dat seama că nu are pantaloni pe el. A ieșit în casa scărilor și s-a pus la pândă. A apărut gunoierul. Pac, Renato s-a repezit la el și l-a doborât fulgerător la pământ. Nu a vrut să-l bată, dar totuși l-a pocnit de câteva ori cu genunchii în gură pentru că tipul nu voia să-I dea pantalonii. Dacă i-ar fi dat de bunăvoie, nu i-ar fi tras nicio palmă. În pantalonii gunoierului ăla, care a rămas să zacă în fața pubelei mai mult mort decât viu, Renato a urcat în primul avion care se îndrepta spre Moldova, pentru a-și salva biata și năpăstuita noastră țară. Fără să știe că și pantalonii gunoierului ăla erau rupți în fund.

NOTA: Acest text conține elemente de fixiune, are un caracter pamfletar și trebuie abordat și tratat ca atare