Neagu Djuvara: Dragă Andrei Năstase, scumpe prieten de peste Prut, foarte de mult voiam să-ți scriu și să-ți spun că te admir încă de mic copil.

Andrei Năstase: Chiar așa, maestre?

Neagu Djuvara: Da, încă de mic copil, dragă Andrei. Pentru că și tu, la fel ca și mine, ai avut o copilărie foarte grea. Pentru că că și mama ta, al fel ca și a mea, a rămas văduvă și tu, la fel ca și mine, ai crescut fără tată.

Andrei Năstase: Da, e adevărat, maestre.  Am crescut  fără tată.

Neagu Djuvara: Dragă Andrei, să știi că toți oamenii care au crescut fără tată au ajuns fie escroci, fie oameni mari. Uită-te în istorie. Tu și cu mine am ajuns oameni mari. Oamenii mari sunt mari încă de mici copii.  Așa cum suntem și noi, dragă Andrei.

Andrei Năstase: Mulțumesc, maestre.

Neagu Djuvara: Draga Andrei, de mult voiam să-ți spun că te-am admirat foarte tare și pe vremea când erai un adolescent, pentru faptele tale pline de omenie și și de generozitate față de oamenii din satul tău. Cedai locul în autobuz femeilor în vârstă. Pe bătrânii șchiopi și ologi îi ajutai să treacă drumul. Bătrânilor care nu mai puteau ieși din casă le aduceai apă de la fântână și pâine de la magazin. Ce mai încolo și încoace, erai încă de pe atunci un om mare, scumpe prieten.

Andrei Năstase: Ce surpriză îmi faceți, maestre. Cuvintele dumneavoastră îmi merg drept la inimă. Și-mi dau curaj să merg înainte.

Neagu Djuvara: Important e că sunt sincere.

Andrei Năstase: Și eu vă admir, domnule profesor.

Neagu Djuvara: Lasă, lasă asta, că pe lângă tine eu mai am încă de crescut.

Andrei Năstase: Cum așa, domn maestru?

Neagu Djuvara: Tu ai realizat ceea ce eu nu am îndrăznit niciodată: să te bagi în politică. Și eu am vrut asta, dar nu am cutezat. Pentru că, dragă Andrei, intrând în politică tu demonstrezi că ești gata să treci de la vorbe la fapte, iar asta e singura cale pe care România (și Republica Moldova) nu au mers cu adevărat niciodată. Ești pe cale să realizezi un lucru unic, dragă Andrei. Să devii un om al istoriei.

Andrei Năstase: Vă mulțumesc, maestre.

Neagu Djuvara: Știu că, în curând, va începe cursa prezidențială, în care vei participa și tu, neprețuit amic.

Andrei Năstase: Așa e, dragă maestre.

Neagu Djuvara: Eu îți țin pumnii și îți doresc din tot sufletul să câștigi pentru că numai un om ca dumneata, cu o copilărie atât de grea, crescut fătă tată, poate deveni un tată al Moldovei. Iar Moldova are nevoie de un tată, dragă Andrei.

Andrei Năstase: Maestre, îndrăznesc să vă întrerup și să vă completez spunându-vă că toată istoria noastră a fost făcută sau scrisă de oameni ca noi doi, cei care nu au avut tată.

Neagu Djuvara: Asta spun și eu mai în toate cărțile mele, dragă Andrei. În încheiere, ce vreau să-ți mai spun: toată opera noastră, a istoricilor, ar păli cu totul dacă nu ar exista oameni ca tine, Andrei, ca Ștefan cel Mare, ca Mihai Viteazul, ca Alexandru Ioan Cuza, ca regele Carol 1 sau ca Petru Lucinschi. Sunt mândru că te cunosc, Andrei. Sunt mândru că sunt atâtea asemănări între noi. Faptul că un om ca tine a apărut la orizont mă face să cred în viitorul țărilor noastre românești, dragă Andrei. Iar când vei fi președinte să nu uiți niciodată, dragă Andrei, că un om ca mine te prețuiește atâta. Numai amândoi am crescut fără tată, Andrei, și iată am ajuns oameni mari.  Ceea ce nu ți-am spus din capul locului, dar cu asta ar fi trebuit să încep e că scriu o carte despre tine, Andrei. Următoarea mea carte e despre tine, Andrei. Pot să urcă și eu în barca ta, scumpe prieten?

Andrei Năstase: Cum să nu, maestre! Stați să opresc barca. Așa, urcați. Maestre, să-mi spuneți unde vreți să coborâți că eu nu am să opresc decât după alegeri.