Când Iulian a deschis ușa și mi-a făcut un semn cu ochii că vrea să-mi spună ceva foarte important, am sărit imediat în picioare și l-am condus spre ușa din fund, deși eram singur în cabinetul meu. L-am lăsat pe Iulian să intre primul în camera mea secretă, unde, de regulă, mă retrăgeam ca să mai trag un pui de somn când eram varză. Iulian s-a apropiat de chiuvetă și a dat drumul la robinet. M-am apropiat și eu de chiuvetă. Apa curgea, dar Iulian, oricum, îmi vorbea în șoaptă.

-Dintr-o clipă în alta vor veni să te aresteze. Dacă vrei să-ți scapi capul, trebuie să fugi chiar acum!

-Cine?

-Procurorii de la anticorupție.

-Chiar acum, mi-a mai zis Iulian și s-a răsucit pe picioare și a ieșit ca pușcat din camera mea secretă, fără să-mi mai întindă mâna. Nu mai aveam timp să mă supăr. Trebuia rapid să acționez. Mi-am îmbrăcat sacoul, mi-am băgat în geantă cardurile și pașaportul și am ieșit glonte din cabinetul meu, dând-o într-o parte pe o preafrumoasă blondă care îmi ieși în față pe coridor și îmi uții pașii, zorindu-mă să ies cât mai repede afară. În curte nu era nimeni. M-am uitat prudent prin părți, dar nici în stradă nu era nimeni. Am demarat mașina. M-am uitat în oglinda retrovizoare ca să văd dacă nu am vreo coadă după mine. Nu mă urmărea nimeni. Am băgat viteză.  Am crescut viteza la o sută de kilometri pe oră. În același timp, mă uitam dacă nu s-a lipit vreun ciuline de mine. Nu, nu mă urmărea nimeni. Ieșeam din Botanica. Încă un pic și eram la aeroport și scăpam. Dealul l-am urcat cu o sută douăzeci de kilometri pe oră. Ticăloșilor, vreți să mă arestați, nu o să vă iasă, canaliilor, cu mine nu o să vă meargă, eu nu sunt un fleț ca Vlad Filat, eu știu să mă apăr. Lasă că o să aflu eu cine m-o păscut. Oare nu-s Platon sau Shor? Oricine o fi, o să-l calc pe cap. Păcat că nu l-am întrebat pe Iulian, dar lasă că o să-l întreb eu după ce o să mă văd fugit. Văd eu cum. Ar trebui s-o anunț pe nevastă-mea că plec din țară, dar mă tem s-o sun, pentru că la sigur că telefoanele ne sunt ascultate. Important e să scap din țara asta și atunci o să iau eu legătura cu ea. Nu o să-i fie nimic dacă o să intre un pic în panică la noapte, când nu o să mă vadă acasă, o să reziste ea că nu-i copil mic? Nu am ce-i face, pentru că nu am cu s-o ajut. Important e ca eu acum să-mi pierd urma.  Idioții, vor să mă aresteze. Dar pentru ce oare? Că l-am ajutat pe Gofman să fugă din țară? Dar cu Gofman sunt prieten și de ce să nu-l fi ajutat? Ei nu ar fi făcut la fel? Da de unde! Dar atunci de ce vor să mă aresteze? Că fur. Dar ce ei nu fură? Că i-am scăpat pe unii de pușcărie, dar ce ei sunt mai breji?

Am garat în parcarea din aeroport. Încă un pic și scap. Dar dacă scap, primul lucru pe care-l voi face va fi să-l caut pe Gofman și să facem un plan foarte clar cum să-i debarcăm pe ăștia de la putere ca să-i băgăm ulterior la mititica. Pentru că m-am săturat. Canaliile. Cum să mă aresteze pe mine? Cum? Își permit prea mult.

Traversam strada din fața aeroportului. Într-un sfert de oră zboară un avion la Moscova. Plec la Moscova, dacă trebuie. Oricum, la Moscova am atâția amici. Nu am să mă pierd eu acolo. Pe când intram în aeroport, m-am uitat peste umăr, dar nimeni nu avea nicio treabă cu mine. Am mers la casă și am cerut un bilet la Moscova. Ce noroc pe capul meu. Mai aveau bilete. Mi-am cumpărat un bilet. Biletul libertății mele. Gata, gata, încă un pic și voi fi liber. Important e să mă văd urcat în avion. După care o s-o sun și pe nevastă-mea și pe Iulian și pe Gofman și pe mușți alții, iar după ce o să cobor din avion primul lucru pe care am să-l fac e că voi cumpăra o sticlă de coniac și o s-o golesc până la fund. Mașina? Dă-o dracului de mașină. Când o să iau legătură cu nevastă-mea, o să-i spun unde am parcat-o și o să vină ea după mașina. Stăteam la coadă, la controlul pașapoartelor. Înaintea mea mai erau doar două persoane. Doar două persoane și am scăpat de ticăloșii ăștia care, auzi, frate?! vor să mă aresteze pe mine. Cât îi mai urăsc, dacă ar ști ei. Lasă că nu o să le iert asta. Pentru nimic în lume, nu o să le iert.. O să-i fac să sufere la fel de tare cum sufer și eu acum. Așa ceva nu se iartă. Încă o persoană și sunt liber. De un singur lucru îmi pare rău că nu i-am putut acorda atenție blondei care mi-a ieșit în față pe cordiorul judecătoriei. Uf, ce bună mai era! Și că azi, pentru prima dată în ultimii cinci ani, nu o să merg la saună. Vur, dar ce se întâmplă, fraților, de ce îmi răsuciți mâinile la spate? Săriți, ajutor, mă atacă bandiții! Nu sunteți bandiți? Sunteți procurorii de la anticorupție? Drăcia dracului, oare cine v-a spus că vreau să fug din țară cu avionul? Iulian, și tu ești cu ei?