Problemele armatei ruse în Ucraina nu țin doar de pierderile umane și materiale suferite, ea urmând să se confrunte, printre altele, cu ceea ce analista Dara Massicot de la RAND Corporation descrie deja drept „Sindromul Ucraina”, o bombă cu ceas pe care conducerea militară de la Moscova încearcă să o ascundă sub preș, transmite hotnews.

Massicot explică într-un articol publicat de The Economist și o analiză pe care a distribuit-o pe pagina sa de Twitter că politicile actuale ale armatei ruse privind personalul maschează capacitatea sa de a reține militarii în serviciul activ al forțele armate.

Cu alte cuvinte, nici pe timp de pace nicio armată din lume nu vrea ca soldații săi să renunțe benevol la cariera militară fiindcă nu sunt suficient de motivați, după ce a investit timp și resurse importante în antrenarea lor.

Însă Rusia și-a pierdut majoritatea soldaților profesioniști în primele luni ale războiului iar din luna septembrie a anului trecut, când Putin a decretat mobilizarea parțială, toți militarii ruși sunt ținuți cu forța în serviciul activ fie prin prelungirea pe termen nedefinit a contractelor lor, fie prin încorporarea lor ca urmare a decretului semnat de președintele rus.

O posibilă excepție o reprezintă într-o anumită măsură mercenarii Wagner și militarii Rosgvardia, Garda Națională a Rusiei, care se bucură de un statut privilegiat fiind sub comanda directă, cel puțin nominal, a lui Putin.

Soldații ruși sunt ținuți pe front mai mult decât ar trebui

În prezent singurele moduri în care militarii ruși pot scăpa din forțele armate (în afară de a fi uciși în Ucraina) sunt atingerea vârstei obligatorii de pensionare, eliberarea printr-un decret medical sau încarcerarea din cauza refuzului de a lupta.

Numărul dezertărilor către Ucraina este și el în creștere în condițiile în care soldații ruși nu sunt rotiți cu regularitate pe front și în foarte multe situații nu primesc nici permisii pentru a se odihni.

Ei se confruntă cu o expunere prelungită la stresul provocat de lupte, ceea ce le intensifică sentimentele de neajutorare și furie față de situația în care se află.

Relatări apărute pe canalele de Telegram rusești sugerează că mulți dintre ei vor să demisioneze odată ce războiul se va încheia. Sigur, vor exista și unii care vor dori să rămână în serviciul activ, având nevoie de bani sau alte beneficii oferite de autoritățile ruse militarilor, ca de exemplu o locuință gratuită.

„Sindromul Ucraina”, după „Sindromul afganistan” și „Sindromul cecen”

Apoi există și problema Sindromului de stres posttraumatic (PTSD). Dara Massicot notează că, exact cum a existat așa-numitul „Sindrom afgan” sau „Sindrom cecen” pentru a descrie veteranii cu PTSD sever care au avut dificultăți majore în a se readapta vieții de civil, este doar o chestiune de timp până când „Sindromul Ucraina” va apărea în Rusia.

Însă deocamdată majoritatea soldaților rămân pe front. Chiar și acum, la 15 luni de la declanșarea „operațiunii militare speciale”, sistemul medical al Rusiei este copleșit de nevoia de a oferi asistență militarilor cu răni fizice sau psihologice.

Rusia pur și simplu nu are suficiente spitale psihiatrice și alte unități medicale pentru veterani. Unii soldați ruși sunt externați fără să primească asistență pentru PTSD sever sau sunt trimiși la alte unități medicale care nu au personalul calificat să îi ajute.

În presa de investigație rusă independentă, care practic s-a mutat juridic în afara țării pentru a eluda cenzura totală impusă de Kremlin, au apărut destule relatări despre această situație. De exemplu, într-un articol publicat în luna martie a acestui an, jurnaliștii de la Meduza relatau cum în unele cazuri mamele militarilor ruși vin la unitățile medicale pentru a-și îngriji fiii.

Alți soldați cumpără alcool de la magazinele din împrejurimi și beau ca să poată adormi.

Problema veteranilor din Ucraina, o „bombă cu ceas” pentru Rusia

Unii medici ruși estimează că între 20 și 25% din veteranii care se întorc de pe frontul din Ucraina vor suferi de PTSD și că 100.000 de bărbați vor avea nevoie de asistență de specialitate.

Kremlinul a creat deja un fond special, „Fondul pentru Apărătorii Patriei”, pentru a înființa centre regionale care să le ofere asistență veteranilor. Deocamdată acesta este foarte nou și rămâne de văzut în ce măsură va fi eficient, dată fiind corupția uriașă din armata rusă.

Iar problema cu care se confruntă Rusia acum este una la fel de mare: 97% din forțele sale terestre și unitățile aeropurtate se află în Ucraina. Situația este foarte diferită față de războaiele anterioare ale Rusiei, cel din Afganistan și cele din Cecenia.

Un aspect s-a schimbat însă în favoarea soldaților ruși care luptă în Ucraina. Atunci când veteranii din Afganistan și Cecenia s-au întors acasă, cei cu PTSD sever au avut dificultăți în a-și găsi un loc de muncă, cu viața de familie, au avut probleme de sănătate și o parte dintre ei au recurs la infracționalitate.

În general populația rusă i-a evitat, izolându-i și mai mult. Propaganda rusă încearcă acum însă să-i prezinte pe militarii ruși din Ucraina drept „eliberatori” și îi compară cu eroii care au învins nazismul în „Marele Război Patriotic”. S-ar putea, deci, ca aceștia să aibă o soartă ceva mai bună după ce se întorc acasă.

Dara Massicot notează însă că, oricare ar fi situația, Rusia se va confrunta cu o „bombă cu ceas” în privința veteranilor care se întorc acasă cu probleme de sănătate mentală.

Ea amintește că aceasta va fi o problemă cu care se va confrunta și Ucraina, atât în ceea ce privește militarii, cât și civilii săi traumatizați de ororile războiului. „Ei au fost invadați și au nevoie urgent de sprijin”, subliniază ea cu privire la ucraineni.