Războiul pe care Rusia l-a pornit împotriva Ucrainei a devenit, de mai multe luni, realitatea de zi cu zi și a regiunii de graniță Belgorod, care se confruntă nu doar cu atacuri din partea armatei ucrainene, dar și cu o insurgență anti-Kremlin, scrie DIGI 24.

Lovit aproape fără oprire de mai multe săptămâni, orașul rusesc Șebekino, din Belgorod, la câțiva kilometri de granița cu Ucraina, a devenit un oraș-fantomă, relatează The Moscow Times. Străzile din Șebekino, golite de oameni, sunt acum pline doar de ruine și de geamuri sparte. În centrul orașului, care avea cândva 40.000 de locuitori, urmele bombardamentelor sunt vizibile pe fațadele clădirilor. Nu departe de centru, stația de poliție a devenit o ruină fumegândă după ce a fost lovită de o rachetă ucraineană.

Miros de fum se simte și de la fabrica locală de vopseluri, care în ultimele zile a ars ca o torță. Liniștea stranie este ocazional întreruptă doar de sunetul artileriei din depărtare. „Sunt ai noștri care trag, nu vă temeți”, spune Dmitri, un locuitor de 49 de ani din Șebekino, care a învățat să distingă sunetul de artilerie rusească de cel de bombardament iminent al ucrainenilor. Pozițiile armatei ucrainene sunt la doar șase kilometri depărtare, puțin dincolo de graniță.

După ce și-a evacuat familia din oraș cu câteva zile în urmă, Dmitri s-a decis să se alătură unei forțe locale de apărare, o unitate de voluntari care patrulează pe străzi pentru a apăra orașul de tâlhari veniți să jefuiască casele abandonate sau de „sabotori ucraineni”. „Dușmanul ne vorbește limba, e greu să-l identificăm”, mai spune Dmitri, care rămâne încrezător în abilitatea lui de a-i descoperi pe potențialii sabotori.

„Cunoaștem pe toată lumea de aici, ne dăm seama imediat când cineva nu-i de-al nostru”, mai spune el. Poliția din Șebekino nu a reușit să mențină ordinea în orașul rusesc, iar din acest motiv, locuitorii de rând din oraș au decis să creeze astfel de forțe paramilitare.

Războiul din Ucraina a ajuns și în Rusia

„Situația este gravă mereu”, spune Vladimir Karagodin, un alt voluntar local, de 52 de ani, care spune că jafurile sunt tot mai frecvente în ultimele zile. Pe lângă faptul că patrulează străzile, voluntarii se ocupă și de a oferi asistență armatei ruse pentru evacuarea teritoriilor de graniță și pentru distribuirea de ajutor umanitar localnicilor care au decis să rămână în zonă, în ciuda bombardamentelor.

Șebekino a fost ținta bombardamentelor sporadice încă din septembrie, de când armata ucraineană a recucerit regiunea Harkov, ocupată anterior de invadatori. În ultimele săptămâni, intensitatea și frecvența atacurilor a crescut puternic. În mai, Belgorodul a fost bombardat de 130 de ori, opt oameni au murit, iar alți 60 au fost răniți, conform informațiilor oficiale.

În prima săptămână din iunie, peste 1000 de apartamente din Șebekino au fost avariate sau distruse complet. Conform analiștilor militari, atacurile tot mai intense împotriva regiunii Belgorod fac parte din contraofensiva de vară a Ucrainei și sunt menite să forțeze Rusia să concentreze trupe pe graniță pentru a-i slăbi apărarea pe linia fronturilor și a facilita avansul ucrainenilor în teritoriile ocupate de invdatori. Această escaladare a dus la decizia evacuării în masă a orașului la începutul lunii iunie.

Totuși, guvernul ucrainean nu a revendicat niciodată atacurile. Dintre locuitorii din Șebekino care încă au rămas în oraș - în jur de 2.700 - mulți stau fără apă potabilă și fără curent electric. „Au încercat să mă convingă să plec, dar le-am spus nu, sunt bătrână, am un câine și sunt foarte bolnavă”, spune Liudmila Nikulina, de 73 de ani, una dintre locuitoarele din Șebekino care au rămas în oraș.

Rușii critică autoritățile locale, dar nu pe Putin

Rușilor din Șebekino li s-a promis o compensație de 10.000 de ruble, adică aproximativ 120 de dolari, însă mulți dintre ei acuză autoritățile că nu fac suficient pentru ei. „Au uitat de noi, ne-au lăsat aici”, mai spune unul dintre localnici care a cerut să rămână anonim, de teama posibilelor represalii din partea dictaturii rusești.

El și prietena lui au fost forțați să plece din apartamentul în care locuiau după ce o bombă a lovit acoperișul și a distrus o parte din casa scării. La fel ca peste alți 4.000 de foști locuitori din Șebekino, cei doi locuiesc acum într-un adăpost temporar improvizat într-un cămin studențesc din orașul Belgorod, capitala regională.

În ciuda nemulțumirilor răspândite față de autoritățile locale din Șebekino, localnicii se feresc să critice deschis conducerea de la vârful Rusiei pentru faptul că a luat decizia invadării Ucrainei. „Când o să se oprească Biden? El este cel care a provocat toate lucrurile astea. El și celălalt clovn ucrainean”, spune Nikulina. „Dacă nu am fi făcut-o noi, ei ne-ar fi atacat primii. Noi doar am făcut primul pas”, adaugă și un alt rus din Șebekino.

Evacuaților nu li se permite să se întoarcă

Peste 4.000 de ruși evacuați din Șebekino locuiesc în adăposturi improvizate în orașul Belgorod. Alte mii au fost trimiși la alte adăposturi din regiune și din alte regiuni rusești. Alții, mai norocoși, stau cu prieteni sau cu rude.

„Mă simt epuizată emoțional. Nu mai am nici cuvinte, nici lacrimi”, spune Elena, de 42 de ani, care a fugit din Șebekino cu o zi în urmă, împreună cu fiul ei de cinci ani, Matvei. Ea și-a lăsat în urmă locul de muncă, bunica și pisica. „Îmi pare rău pentru bunica, nu a vrut să plece”, a adăugat ea.

„Înainte aveam planuri pentru viitor, niște speranțe”, spune Tatiana, de 60 de ani, o altă femeie care stă la coadă să primească mâncare la adăpostul din Belgorod. Ea este din Novaia Tavoljanka, una dintre localitățile care au devenit câmp de luptă pentru armata rusă și grupările paramilitare anti-Kremlin.

Deși guvernatorul din Belgorod, Viaceslav Gladkov, a spus că localitatea este, acum, sub control rusesc complet, localnicilor încă nu li se permite să revină. „Ne spun că e prea periculos să ne întoarcem dar nu ne spun de ce. Controlează, oare, sabotorii drumurile?”, se întreabă Tatiana.

La fel ca mulți alți ruși evacuați, Elena și Tatiana nu știu când vor putea să se întoarcă acasă. „Când ne-au spus că aceasta este o operațiune specială care va dura 2-3 săptămâni, am fost un pic îngrijorați. Acum suntem deja în al doilea an, casa mea e distrusă, iar situația e complet diferită. Ăsta e război”.