Pe 2 februarie, Vladimir Putin a sosit cu o vizită oficială în Ungaria, unde s-a întâlni cu primul ministru Victor Orban, unul dintre liderii europeni cei mai loiali Kremlinului. După cum a reuşit să afle THE INSIDER, una dintre cauzele loialităţii al prim-ministrului ungar poate fi materialul video compromiţător asupra lui Orban, căpătat de autoritatea criminală Semion Moghilevici încă la mijlocul anilor 90. Şi când se întăreşte prietenia ruso-ungară, banii din contractele comune se scurg în offshore-urile netransparente.

Când, în anul 1998, liderul partidului Fidesz, Victor Orban a fost ales pentru prima dată în funcţia de prim-ministru, el, spre deosebire de antecesorii săi, evita vizitele la Moscova şi adesea critica Rusia, mai cu seamă după venirea la putere a lui Vladimir Putin. Să zicem, în anul 2007, Orban (pe atunci în ipostază de lider al celui mai mare partid de opoziţie) a criticat dur guvernul pentru „cecitatea” în privinţa „influenţei crescânde” a Rusiei asupra Ungariei prin intermediul giganţilor săi energetici, propunând orientarea spre Europa. „Acea generaţie tânără, care nu susţine, trebuie să nu admită ca Ungaria să devină cea mai veselă baracă a Gazprom-ului”, declara Orban, trimiţându-i pe adepţi la bancul sovietic despre faptul că Ungaria este cea mai veselă baracă a lagărului socialist. În anul 2008, el a continuat să criitice Kremlinul, numindu-le pe alte ţări europene drept „marionete putiniste”, iar susţinerea de către şeful precedent al guvernului acordată proiectului „Fluxul sudic” a calificat-o drept „o trădare naţională”.

Şi, dintr-odată, în anul 2009, totul s-a schimbat brus. În noiembrie, Orban, pe neprins de veste, a venit la Sank-Petersburg, la congresul Rusiei Unite, unde a făcut cunoştinţă cu Putin. A-i critica pe Putin şi Rusia el a încetat cu totul, iar după ce, peste un an, a devenit premierul Ungariei, i s-a dus faima de apologet-cheie al lui Putin în Europa. Deci ce s-a întâmplat cu Orban în această perioadă? Posibil, asupra lui a putut influenţa un eveniment, aparent, deloc legat de Ungaria: arestarea, la Moscova, a autorităţii criminale Semion Moghilevici.

Valiza cu bani

În realitate, subiectul acestei istorii a început să se desfăşoare cu mult mai devreme, încă la mijlocul anilor ’90. Şi a devenit cunoscut graţie jurnalistului german Jürgen Roth care a reuşit să-l facă să vorbească pe omul de afaceri Dietmar Claude (dezvăluirile căruia au apărut recent în cartea publicatăa lui Jürgen Roth Democraţia murdarăi). Claude este cetăţean al Germaniei, în tinereţie a făcut parte din RAF („Fracţiunea Armatei Roşii”), care comitea acte teroriste pe teritoriul RFG. El este, de asemenea, fondator al firmei de securitate SAS, care prestează servicii de încasare şi protecţie în Germania, Franţa şi Rusia. În anii ’90, Claude locuia la Budapesta şi era şef de secţie în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a Ungariei. Claude a petrecut 8,5 ani într-o închisoare ungurească pentru confecţionarea unei bombe (el însuşi susţine că este nevinovat) şi a fost eliberat în anul 2011. Lui, de asemenea, îi sunt atribuite legături cu diferite servicii de informaţii. Iar cu Moghgilevici i-ar fi făcut cunoştinţă nepotul lui Serghei Mihailov (Mihasea, Grupul criminal organizat Solnţevo), cu care ei, la rândul lor, au făcut cunoştinţă în Afganistan.

Iată ce se poate afla din mărturia scrisă (aşa-numita declaraţie pe proprie răspundere), semnată de Dietmar Claude (se află în posesiunea THE INSIDER):

„În anii ’90 locuiam la Budapesta unde făceam consulting şi eram proprietarul companiei private de securitate SAS. La Budapeste am făcut cunoştinţă cu cunoscutul om de afaceri Semion Moghilevici. Între noi s-au instaurat relaţii de încredere, în parte fiindcă ambii eram iudei. Datorită acestor relaţii apropiate de încredere, el mi-a încredinţat, la mijlocul anilor ’90, aceasta era în perioada dintre anii 1993 şi 1996, să transmit bani diferitor persoane. Unui dintre ei era un om pe numele său Sandor Pinter [actualul ministru al Afacerilor Interne – THE INSIDER]. Pe autunci ştiam despre el doar că era o mărime în poliţie şi, desigur, că lucra pentru domnul Moghilevici. Am făcut cunoştinţă cu el, oficial, mai târziu, când a plecat din poliţie. Asta a fost în anii 1996/97. Semion Moghilevici m-a rugat să-i transmit banii, ceea ce am şi făcut. Că aceştia era oameni influenţi îmi dădeam seama. Pentru mine, Sandor Pinter era atunci doar unul dintre multele persoane corupte cărora eu le transmiteam plicuri din partea lui Moghilevici. L-am primit, pe el şi pe prietenii săi, în casa mea de pe adresa Meggy Uca 19, în raionul a 3-lea al Budapestei. Ei luau banii în plicuri. Erau de câte 10 mii de mări nemţeşti. Aşa a durat până în anul 1996, iar pe urmă aceste operaţiuni avea loc prin intermediul altcuiva. Odată, aceasta era în primăvara anului 1994, nu mult până la alegerile parlamentare, traducătorul lui Moghilevici mi-a adus o valiză în care se aflau circa un milion de mărci.

Suma era destinată unui tânăr. Dar acest tânăr nu a vrut să intre cu mine în casa mea. Eu i-am spus: «Ascultaţi-mă. Eu am o valiză cu aceşti bani blestemaţi. Şi eu nu n-am de gând să ies cu această valiză afară. Aşa că, dacă refuzaţi, atunci îi transmis asta domnului Moghilevici şi lasă el să ia cu sine valiza cu milioane. Mi-i totuna». Şi el, totuli, a urcat la mine, împreună cu un domn în vârstă, şi eu am adus valiza cu bani. Cine era acesta n-am fost atunci curios să ştiu. Numai după alegerile parlamentare am înţeles că tânărul era Victor Orban din Fidesz. Moghilevici a numit asta o „investiţie repetată în campania preelectorală». Printre alte persoane, care îşi ridicau cu regularitate partea ce şi se cuvenea, era şi Tonhauser Laszlo, şeful de atunci al Secţiei criminalitate organizate în cadrul poliţiei budapestane Sandor Istvan, anchetatorul superior de poliţie Joost Laszlo, om influent în mass-media.

Cauza principală pentru care anume eu trebuia să transmite aceşti bani a fost faptul că nu aveam nimic în comun cu ruşii şi, în calitate mea de preşedinte al secţiei internaţionale a Camerei ungare independente de Comerţ şi Industrie, eram perceput destul de serios. Declar sub teama de pedeapsă pentru mărturie falsă că am spus adevărul.

Regensburg,

06/15/2016”

„Tânărul din Fiidesz” Victor Orban

Dietmar Claude a acordat, de asemenea, un interviu postului austriac de televiziune ORF, în cadrul căruia a declarat că în anii ’90 Sandor Pinter încasa lunar câte 10 mii de mărci germane de la Moghilevici, ca „poliţia ungară să închidă ochii la maşinaţiunile sale cu Ucraina şi Rusia”, în timp ce biroul principal al autorităţii criminale se afla la Budapesta.

Politicianul ungur, fostul ministru al Educaţiei, Balint Magyar, autorul cărţii de răsunete Statul mafiot post-comunist în baza modelului Ungariei, care dezvăluia schemele de corupţie, a declarat pentru THE INSIDER că legăturile lui Pinter cu Dietmar Claude erau cunoscute şi înainte: „Noi bănuiam existenţa acestor legături încă în anii ’90. În 1998, partidul Democraţii Liberi a desfăşurat chiar o conferinţă de presă în problema legăturii de corupţie a lui Sandor Pinter cu Dietmar Claude”.

Politicienii unguri înşişi şi oamenii din structurile de forţă neagă orice cunoştinţă cu Dietmar Claude. Astfel, Sandor Pinter a declarat încă în anul 1999 presei din Ungaria că a fost la discuţiile de lucru, unde ca secretar era soţia lui Dietmar Claude, dar asta a fost o întâmplare. Chipurile, el a auzit de acest om, dar nu-l cunoaşte personal. Purtătorul de cuvânt al guvernului Ungariei, Zoltan Kovacs, de asemenea, a refuzat că comenteze pentru THE INSIDER informaţia despre aceste legături de corupţie.

Dietmar Claude 

Acuzaţiile lui Claudev sunt uşor de ignorat, căci el este un om cu, eufemisitic vorbind, o reputaţie nu tocmai impecabilă. E cu totul altceva dacă pentru aceste acuzaţii se vor găsi o confirmare documentară. Şi Moghilevici este anume omul care poate dispune de această confirmare. Cauza reală pentru care transmiterea de plicuri politicienilor unguri trebuia să aibă loc acasă la Claude, nu afară, nu erau deloc temerile sale pentru integritatea banilor. Procesul transmiterii banilor acasă la Claude era înregistrat „pentru asisgurare” de o cameră ascunsă, iar peliculele erau transmise lui Moghilevici.

Afacerea Moghilelvici

Semion Moghilevici s-a transferat la Budapesta în 1990 şi a locuit aici până la începutul anilor 2000 (la 300 de metri de Ambasada Rusiei). În perioada privatizării, el, prin intermediul diferitor maşinaţiuni, a căpătat controlul asupra fabricii de armament din Ungaria. Activitatea sa de bază, potrivit datelor CIA, era spălarea banilor pentru Grupul criminal organizat Solnţevo.

Astăzi, Moghilelvici este pe lista celor mai căutaţi de FBI zece criminali. Încă din anii ’90 de el se interesau FBI, poliţia italiană, serviciile speciale din Elveţia, iar în anul 2003 el fost dat în căutare internaţională de Interpol. Atunci el a fost nevoit să se transfere din Budapesta într-o vilă de sub Moscova şi să nu iasă din Rusia. Discuţia despre Moghilevici a ajuns pe celebrele pelicule ale maiorului SBU Melnicenko în anul 2000: conform datelor lui Leonid Derkaci, Moghilelvici trăia, în genere, în Ungaria, dar „în momentul de faţă este vecin cu Ghennadi Ziuganov la o vilă de sub Moscova”. În replică la mirarea lui Leonid Kucima, Derkaci a explicat: „ei, el era în relaţii bune cu Putin încă de la Leningrad”. Kucima a observat: „Să nu care cumva s-o păţim”. În acelaşi timp, dosarul asupra lui Moghilevici a fost distrus într-un mod misterios de SBU în anul 2005.

La început, Moghilevici nu avea probleme cu afacerile la Moscova. După datele FBI din 1998, lui îi aparţinea hotelul „Baltschug Kempinski” din nemijlocita apropiere de Kremlin. Hotelul aparţine astăzi offshore-urilor şi, potrivit FORBES, vrea să-l cumpere o companie slovacă.

Servicilul elveţian de analiză şi profilaxie, la rândul său, îl suspecta pe Moghilevici de complicitate cu serviciile speciale ale Rusiei. Iată ce se spune în raportul serviciului special datând din iunie 2007.

Deja demult se presupune că numeroşii reprezentanţi ai Grupului Criminal Organizat se ascund după organele de stat, printre care FSB. Asta se referăp, de exemplu, la Semion Moghilevici, una dintre cele mai puternice figuri ale criminalităţii ruseşti organizate, care, din 2003, este căutat de FBI pentru fraude şi spălare de bani şi pe care nu-l deranjează nimeni în Rusia. Se afirmă că el chiar a asistat personal la negocierile ruso-ucrainene privind livrare de gaze. Până în prezent, niciunul dintre liderii GCO din Rusia nu a fost tras la răspundere, ceea ce nu se prea poate explica prin succese insuficiente în anchete. Dimpotrivă, este vorba de faptul că şefii organizaţiilor criminale se bucură de protecţie la nivel înalt”.

Deja după întocmirea acestui raport, în 2008 Moghilevici a fost, totuşi, arestat la Moscova, dar nu la cererea FBI, ci în dosarul companiei „Arbat-Prestij”, sub bănuiala de eschivare de la plata impozitelor. Moghilevici s-a aflat în detenţie timp de o jumătate de an şi, în iunie 2009, a fost eliberat sub semnătura de a nu părăsi localitatea, iar în curând dosarul care i s-a intentat a fost clasat „din cauza lipsei de probe”. Pentru a fi eliberat, în opinia lui Dietmar Claude, Moghilevici a fost nevoit să renunţe la o parte din proprietăţi şi să mai presteze un serviciu Kremlinului prin prezentarea de material compromiţător asupra lui Victor Orban.

Semion Moghilevici 

„Spre regretul meu, Orban a devenit azi o marionetă care execută ordinele lui Putin”, a declarat Dietmar Claude pentru THE INSIDER. Omul de afaceri e convins că Moghilevici, în schimbul libertăţii sale, putea să transmită peliculele compromiţătoare lui Nicolai Patruşev. În orice caz, Orban a fost, pe neaşteptate, invitat la Moscova îndată după arestarea lui Moghilevici şi anume atunci Orban şi-a schimbat brusc poziţia.

Cum au restaurat cei din Solnţevo monumentul Revoluţiei ungare

Una dintre mărturiile prieteniei lui Orban cu Putin a devenit restaurarea la Budapesta a monumentelor militarilor sovietici şi nu doar celor care au eliberat ţara de cotropitorii fascişti, ci şi celor „care au murit în timpul suprimării răscoalei ungare din anul 1956”. Trebuie spus că ceea ce în regimul pro-sovietic din Ungaria s-a numit „răscoală”, după căderea regimului comunist a devenit „revoluţia din 1956”. Pentru a înţelege cât de important este acest eveniment pentru unguri, e suficient a aminti că în constituţia ţării este specificat: «actuala libertate a crescut pe terenul revoluţiei din 1956”.

Corespondentul THE INSIDER nu a reuşit să depisteze la Budapesta adepţi ai „lumii ruse”. După suprimarea cruntă a protestelor în masă cu tancurile sovietice, câteva sute de refugiaţi au plecat în Europa şi SUA, au trăit în lagăre pentru refugiaţi, aproape fiece familie a fost atinsă de tragedie. După 1989, o parte din refugiaţi şi urmaşii lor au revenit în Ungaria. „Răscoala” nu e regretată la Budapesta, deşi ea a fost fără de succes. Ungurii povestesc cu plăcere despre „gulaş-socialismul” din vremea lui Kanos Kadar: se consideră că după evenimentele sângeroase din 1956 dictatura a lăsat-o mai moale şi în Ungaria s-au păstrat rămăşiţele economiei de piaţă chiar sub comunişti. Unii istorici unguri, precum Andreas Oplatka ţin evidenţa cotiturii spre capitalism în Ungaria din 1956 şi susţin că „după această revoluţie, socialismul a fost menţinut doar pentru aparenţe”.

Este important nu numai faptul în sine al restaurării monumentului sovietic, dar şi cine s-a ocupat de asta. Şi s-a ocupat omul de afaceri „autoritar” Andrei Skoci, al cărui nume, ca şi numele lui Moghilevici sunt legate de Gruparea Solnţevo. În anul 2012, Skoci, împreună cu MAE şi Ministerul Apărării al Rusiei a restaurat la Budapesta monumentele ostaşilor sovietici, „căzuţi în timpul înăbuşirii revoltei din Ungaria în anul 1956”. În anul 2015, Skoci a obţinut ca din documentele DGSI (Direcţia principală de securitate internă a Franţei), în condiţii neidentificate, informaţia despre el însuşi ca om legat de criminalitatea organizată, dar în cele din urmă acest lucru a devenit cunoscut şi acum are loc o anchetă de serviciu.

În Live Journal al lui Skoci, într-o notă din 2012, care astăzi este suprimată, se spune despre înalta sa misiune la Budapesta: „În opinia ambelor părţi, se restaurează nu numai cimitirul, dar şi reputaţia statului rus. Renaşterea complexului memorial va deveni simbolul înţelegerii reciproce depline în cele mai complicate chestiuni de apreciere a evenimentelor istorice, iar deschiderea autorităţilor ungare va îmbunătăţi numaidecât relaţiile reciproce la nivel de stat”. Înţelegerea deplină, ce-i drept, deocamdată derapează. Când, în 2015, Putin a depus flori la acest monument al celor morţi în timpul înăbuşirii „revoltei ungare”, în Ungaria s-a declanşat un scandal. Presa ungară a acuzat guvernul Fidesz, care a admis restaurarea monumentului, de încălcarea constituţiei ţării.

Ungaria 1956

Afacerile comune

Nu se poate exclude că Kremlinul nu a folosit materialul compromiţător asupra lui Orban sau că în genere nu ştia despre el, iar vizita lui Orban la Moscova este pur şi simplu o coincidenţă în timp. Dar Kremlinul are nu numai bâtă, ci şi zăhărel. Rusia dezvoltă activ colaborarea cu Ungaria, ai cărei beneficiari sunt nu numai contribuabilii din Ungaria şi Rusia.

În timp mandatului său, Victor Orban deja de câteva ori s-a întâlnit cu Vladimir Putin. După spusele lui Orban, „relaţiile cu Rrusia nu pot fi construite în baza principiilor, contează numai câştigul”; „Crimeea este o problemă complicată”; UE are nevoie „de un spaţiu comun de la Lisabona la Vladivostok”. Astfel de declaraţii Orban a făcut în interviul acordat pentru POLITICO după vizita lui Putin în Unggaria, în anul 2015. Victor Orban a declarat că sancţunile UE împotriva Rusiei trebuie anulate, deşi Ungaria deocamdată nu intenţionează să facă uz de dreptul său de veto privind prelungirea lor.

Actuala vizită a lui Putin la Budapesta trebuie să aibă loc în aceeaşi albie a discutării necesităţii anulării sancţiunilor împotriva Rusiei, a declarat ministrul de Externe al Ungariei, Peter Siyyarto. Dar va fi încă o temă importantă: proiectul extinderii centralei nucleare de la Paks, în valoare de 10 miliarde de euro. Or, proiectul de finanţat de către Rusia însăşi: oficial, aceste mijloace sunt considerate un credit. Pentru a asigura succesul centralei, în anul 2015 în Ungaria chiar fost chiar introdus un impozit suplimentar pe panourile solare.

Balint Magyar este sigur: ambii conducători de state au o cotă în această tranzacţie. Când guvernul Ungariei s-a pronunţat pentru extinderea Centralre de la Paks, Rosatom a fost ales pentru această tranzacţie chiar fără licitaţie, iar documentele tranzacţiei au fost secretizate pentru 30 de ani. Când Comisia Europeană a început ancheta din cauza lipsei de transparenţă a tranzacţiei,  guvernul ungar a făcut o declara'ţie cu privire la „subtextul ei politic”. Ca urmare, ancheta s-a terminat în coadă de peşte. Magyar reaminteşte: UE nu are organisme supranaţionale pentru anchetarea corupţiei. Există Biroul anticorupţie OLAF, dar ea nu face decât să ajute instituţiile naţionale să lupte împotriva corupţiei, adică, în cele din urmă, pentru ancheta Comisiei Europene răspund tot funcţionarii unguri. Cei care sunt suspectaţi de corupţie.

Pretenţii suscită nu numai tranzacţia privind centrala nucleară, dar şi alte contracte energetice cu Ungaria. Să zicem, doar în anul 2012 circa 50 de miliarde de forinţi s-au stocat în conturile intermediarului elveţian pentru comerţul cu gaz, MET Holding AG, despre ai cărui proprietari reali putem doar bănui.

SURSA: http://theins.ru/korrupciya/43801