Directorul interimar al Departamentului Instituții Penitenciare (DIP), Aureliu Suhan, a avut amabilitatea să acorde un interviu pentru portalul Deschide.MD. Din el aflăm când va dispărea Penitenciarul Nr. 13 din centrul capitalei și care sunt accentele noii reforme a instituțiilor penitenciare. Discutăm şi despre sutele de percheziții în celulele deținuților și în birourile angajaților - operațiuni soldate cu mai multe dosare penale. Vorbim, de asemenea, despre cultura criminală, despre tendințele în materie de ascunzători pentru obiectele interzise, despre cel mai periculos penitenciar. Nu lăsăm neabordată tema despre harta de influență a hoților în lege și cea despre comportamentul mai multor persoane publice aflate în detenție.

- Sunt ani de zile de când organizațiile internaționale trag alarmă că în Moldova sunt condiții foarte proaste de detenție, fapt pentru care statul pierde dosarele la CEDO atunci când se invocă încălcarea drepturilor omului. Când vom scăpa de această problemă?

- Recunosc, problema abordată de Dvs există. Am moștenit un sistem penitenciar de la URSS, care a fost într-un permanent proces de reorganizare. Astăzi din cele 17 penitenciare pe care le are R.Moldova doar trei corespund minimelor de detenție:  Goian (pentru minori), Rusca (pentru femei) și penitenciarul nr. 1 din Taraclia. Acestea au primit mai multe ajutoare din partea partenerilor noștri externi, fapt pentru care le suntem recunoscători. Tot partenerii europeni ne-au donat un lot mare de tehnică de supraveghere  și acum avem acces video spre toate colțișoarele penitenciarelor. La Lipcani reparăm capital acum un sector, din sursele interne ale DIP, ceea ce nu s-a mai făcut în ultimii 10 ani. În el vor fi mutați circa 150 de deținuți. 

- …de ce Lipcani și nu Penitenciarul nr. 13 unde știm că sunt cele mai proaste condiții de detenție?

- Vă explic: investirea surselor financiare în renovări capitale la P13 nu ar fi rezonabilă, deoarece ne punem speranța că în decursul a 2-3 ani acest penitenciar va fi mutat în cel nou, care se va construi la Bubuieci. Asta nu înseamnă că pentru P13 nu alocăm deloc bani pentru reparații. A fost renovată intrarea, au fost puse termopane, a fost reparată în totalitate cantina deținuților și mai multe celule din blocul medical. Dar, sunt de acord cu Dvs, că este un penitenciar important, deoarece este cel mai mare ca număr de deținuți. Pe de altă parte este regretabil faptul că societatea noastră își face concluzii despre sistemul de penitenciare - în 80% dintre cazuri - în baza a ceea ce știu despre P13.

- Revenind la prima Dvs întrebare, nu vă pot da un termen concret când vom scăpa de problema condițiilor proaste de detenție, dar pot spune că astăzi suntem la o etapă de reformare, datorită noii Legi cu privire la administrația penitenciarelor, care așteptăm să fie votată în lectura a doua.

- Spuneți-ne mai exact ce și în ce constă această reformă

- Este o reformă foarte amplă. Ea începe de la denumirea instituției noastre, relația angajat-deținut și se termină la noi drepturi,  obligațiuni, dotări, restructurări și așa mai departe. Un lucru foarte important în acest document este angajarea pe bază de concurs – prin urmare toți angajații, de la santinelă până la director, vor trece prin evaluările unei comisii și vor fi reîncadrați în bază de concurs. Mizăm și pe majorări salariale. Acest lucru urmează să-l discutăm cu Ministerul Finanțelor. Vrem să implementăm și mecanismul de aplicare a adaosurilor salariale pe bază de meritocrație. Totodată, legea vine cu completări în ceea ce privește echipamentul angajaților: spre exemplu toți vor avea pe uniformă  camere video portabile.

Un alt capitol din noua lege se referă la comportamentul angajaților noștri, accentul fiind pus pe educație, dovada celor  șapte ani de acasă, inclusiv în raport cu deținutul. Recunosc, aici avem o problemă: practica relațiilor interpersonale dintre angajații DIP și deținuți demonstrează că, cu cât atitudinea față de deținut este mai bună, cu atât el este mai abuziv și umilește angajatul.

În plus, să știți că ei (deținuții) sunt foarte solidari între ei. Nu o singură data, angajații s-au adresat cu explicații că au și ei caracter, demnitate, nervi și pentru unii este foarte greu să-l trateze pe deținut la „per vous”. Vă dați seama că majoritatea acestor angajați au familie, copii și seara revin acasă cu tot acest negativism pe care îl acumulează pe parcursul zilei. Avem o soluție, dar ea dă rezultate în timp – mă refer la educarea deținutului prin diverse activități social-culturale etc.

- Ați pomenit mai sus de noul penitenciar de la Bubuieci. Din afara sistemului s-ar părea că acest proiect bate pasul pe loc….

- Păi, să vă raportez (nota redacției: zâmbește)! Acest penitenciar va fi un izolator de detenție preventivă și va avea o capacitate de 1536 de locuri, ceea ce înseamnă că va acoperi integral capacitatea penitenciarului nr.13. Vă arăt proiectul: avem trei blocuri de regim, curți de plimbări, două terenuri de baschet standart. Aici avem curți mici de plimbare. Mai jos avem un bloc medical cu patru etaje care va fi de fapt un spital complex cu „toate acareturile”. Lateral avem un bloc pentru bolnavii de tuberculoză. Mai departe avem un bloc pentru femeile aflate în arest preventiv (Atenție, nu pentru cele condamnate. Cele condamnate stau la Rusca). Tot pe teritoriul acestui penitenciar vom mai avea un sector de deservire și blocul administrativ cu patru etaje prin care se va ajunge în zona de tranzit.

Avem proiectarea pe acte. Către sfârșitul acestui an, ne propunem să adunăm toate avizele necesare pentru începerea lucrărilor. În 2018 mizăm să începem construcția, dar nu înainte de a desfășura o licitație internațională pentru selectarea companiei care se va ocupa de ea. Lucrările, sperăm să nu dureze mai mult de 24 de luni până la darea în exploatare.

- La jumătatea lunii iunie, la Brănești au fost descinderi generale, în urma cărora au fost găsite 91 de telefoane mobile, 30 de litri de alcool făcut pe teritoriul penitenciarului. E de necrezut faptul că această sumedenie de ilegalități să fi fost făcută fără implicarea angajaților penitenciarului. Cu ce s-a finalizat acest caz? Cum îl comentați? Admiteți că astfel de cazuri reprezintă un fenomen în toate penitenciarele?

- Cu toată sinceritatea, mi-e greu să recunosc, dar ceea ce spuneți Dvs în mare parte este adevărat. Telefoanele deținute ilegal se regăsesc. La moment, în baza măsurilor speciale de investigații și în colaborare cu alte instituții de forță, încercăm să punem niște „filtre” în afara penitenciarului, ca să prevenim pătrunderea telefonului pe teritoriu. Suntem convinși că în 90% dintre cazuri telefoanele sunt trecute peste punctul de control cu ajutorul angajaților noștri. De ce? E aceeași explicație ca în toate instituțiile: sărăcia declanșează „instinctul” de a lua mită pentru astfel de servicii.

Perchezițiile de la Brănești, atât în celule cât și în birourile angajaților, s-au făcut în baza unui dosar penal pornit cu vreo 6-7 luni în urmă în baza măsurilor speciale de investigație făcute de noi în comun cu MAI și alte instituții abilitate. În baza cadrului legal s-au întreprins mai multe activități speciale de investigație, s-au făcut și interceptări telefonice. Urmare a acestor percheziții, pe cazul de la Brănești s-a mai pornit un dosar penal: pe nesupunere în masă a deținuților.

Mai mult, unul dintre deținuții care i-a animat la coordonarea și instigarea deținuților la dezordine din penitenciarul Brănești, peste o săptămână urma să îi expire termenul. Dar din cauza statutului de bănuit pe care îl are în urma acțiunilor sale pe acest dosar nou, cu o zi înainte de eliberare a fost reținut și plasat din nou în arest.

- Dar câți angajați ai Penitenciarului de la Brănești au un statut pe dosarul despre care vorbiți?

- Nu cunosc. Este prerogativa organului de urmărire penală. Vă pot confirma doar faptul că unii dintre angajații noștri au fost audiați și pe un dosar și pe altul.

- Dacă tot recunoașteți fenomenul „prieteniei” dintre angajat și deținut și „colaborarea” aceasta dintre ei care generează atât de multe ilegalități, ce faceți ca să îl stopați?

- O să dau un exemplu, care reflectă schimbarea spre bine și diminuarea acestui fenomen: Acum o lună am făcut o operațiune amplă în caloborare cu CNA și Procuratura Anticorupție la penitenciarul din Bender. A fost o premieră în cei 25 de ani de la independență încoace să descindem într-o instituție dintr-un oraș necontrolat de autoritățile constituționale ale R.Moldova. Această operațiune a fost făcută urmare a unui denunț din partea unei persoane, care a spus că a dat bani conducerii penitenciarului pentru niște servicii. A fost percheziționat biroul șefului vizat, șefului adjunct și celulele mai multor deținuți, fiind acumulate probe care confirmă anumite circumstanțe ilegale. Prin urmare, conducerea penitenciarului are statut de bănuit pe acest dosar de corupție. Până și colegii noștri din Poliție, dar și din alte instituții au rămas „mască” când au văzut că DIP, împreună cu ofițerii CNA au descins cu percheziții pe un teritoriu necontrolat de noi. După măsura aceasta mulți angajați DIP s-au pus pe gânduri… S-a transmis un mesaj foarte clar!

- Mai aveți și alte cazuri pe care le-ați putea exemplifica drept o „profilaxie” în privința întregului sistem?

- Mai avem. Vreo lună jumătate în urmă, împreună cu detașamentul mixt „SUD” al DIP la ora 05:30 dimineața, eram în număr de circa 200 de persoane, prezenți la Penitenciarul din Taraclia. Se preconiza o percheziție de amploare, asemănătoare celei de la Brănești. În aceeași zi planificam să facem și un exercițiu de testare a intervenției detașamentului mixt (format din angajați ai altor penitenciare din regiune: Leova, Cahul și Taraclia). Când am ajuns la Taraclia a început o ploaie foarte puternică și nu am purces la perchezițiile planificate, deoarece pentru realizarea lor, trebuia să mutăm deținuții dintr-un bloc în altul, printr-o zona cu cer deschis. Ne-am gândit că se va interpreta ca tortură și aceleași „încălcări ale drepturilor omului” pe care le auzim de fiecare dată. Evident, informația „s-a scurs” în scurt timp atât la deținuți cât și la angajați. Imediat am conectat serviciile educative. Peste două săptămâni șeful penitenciarului a raportat unele situații neașteptate. Ele se referă la diminuarea culturii criminale, diminuarea divizării deținuților pe caste, deținuții s-au calmat și au înțeles cerințele. Exact la fel s-au alarmat și angajații penitenciarului. Asemenea măsuri nu s-au mai făcut cel puțin de vreo 3-4 ani, iar „Măria Sa Deținutul” a înțeles că noi nu ne jucăm – există drepturi, dar există și disciplină.

- Dar care este astăzi cel mai periculos penitenciar din punct de vedere al contingentului de deținuți?

- Pot spune cu toată certitudinea că Penitenciarul de la Goian este cel mai periculos. Totuși noi încercăm prin diferite măsuri socio-culturale să-i socializăm: cărți, filme, fotbal. Iată, Oleg Gheorghevici (n.r. șeful direcției comunicare) și înghețată le duce. Majoritatea au un comportament normal și se lasă încadrați în procesul de reeducare, dar sunt câțiva indivizi care încearcă să se opună și să se impună. De ce? Pentru că unii au mâncat borș cald prima dată în penitenciar. Numai vorbesc de faptul că tatăl unuia dintre ei, ieșind anul trecut din Penitenciarul nr.9, în timpul convorbirilor telefonice (la care ei au dreptul odată pe săptămână), îi dădea lecții fiului cum să se comporte – mă refer la „lecții” care au la bază cultura criminală. Acești indivizi sunt tot timpul în vizorul nostru și noi deseori cunoaștem și putem anticipa anumite acțiuni ale lor. În plus, penitenciarul e cu specific de aceea sunt niște măsuri foarte drastice de monitorizare a situației, acolo doar in WC-uri nu sunt camere. ONG-le primesc acreditare ca să meargă acolo în vizită fără nicio reticență , iar avocatul copilului, doamna Maia Bănărescu merge încolo ca la ea acasă.

- Cât de active mai sunt astăzi grupările hoților în lege și cum arată astăzi harta lor de influență?

- Competențele exclusive de monitorizare a grupărilor criminale interlope îi revin MAI-lui. Noi avem o conlucrare stabilă cu instituțiile responsabile, dar nu vedem nicio intensificare a acțiunilor de monitorizare în privința rețelelor interlope. Același Makena este un nume ridicat de societate și presă, dar în realitate nu-i așa. Sintagma „gruparea Makena” în general nu mai este valabilă. Ea a fost moștenită ca și sistemul penitenciar de la Uniunea Sovietică. Am văzut în ultima perioadă comunicate de presă despre reținerea unor noi membri din „gruparea Makena” – dar cred că se folosesc aceste sintagme pentru a „vinde” informația către public. Posibil că aceste persoane se cunosc cu Makena, dar legăturile lor, cel mai probabil, sunt din perioada lor de glorie .... De exemplu, recent el a fost etapat la P13 la solicitarea domnului procuror pentru careva acțiuni pe dosare mai vechi și nu a manifestat niciun comportament de superioritate sau altcumva în raport cu ceilalți deținuți.

M-ați întrebat de hartă de influență - un altul ca Makena nu este. Există zvonuri că Micu ar mai avea influență asupra deținuților dintr-un penitenciar. Sinteza noastră operativă reflectă alt tablou.

- În comunitatea online din R.Moldova s-a creat un stereotip că cele mai importante operațiuni ale CNA și PA au loc vinerea. Acesta a fost generat de situațiile când avocații nu au avut acces la clienții lor în timpul zilelor de weekend și acuzau că în lipsa lor procurorii în comun cu angajații DIP ar face presiuni  în privința reținutului ca acesta să-și recunoască vina. Mai avem astfel de situații la ziua de azi? Cum comentați aceste acuzații?

- În cifre, maximum 15% dintre reținerile care se fac în oraș, se aduc la P13, în zilele de weekend sau vineri seara. Am avut o înțelegere personală cu șeful Procuraturii Anticorupție, domnul Viorel Morari, ca în cazul în care nu sunt locuri în izolatorul CNA, în P13 să fie transferați arestații din izolatorul lor făcând loc de cazare celor noi veniți. Totodată am avut o discuție cu domnul Pântea – șeful P13 și cu doamna Nina Lozan de la Uniunea Avocaților, în urma căreia am identificat linia de mijloc: avocații, dacă vor să se vadă cu deținuții, o pot face inclusiv în zilele de weekend, dar cu o înștiințare prealabilă. Până la urmă, avem un cod de executare de care ne conducem și acest cod interzice anumite lucruri în zilele de sâmbătă și duminică. Anterior, la P13 lucrurile erau administrate și organizate altfel, incomod: în holul de așteptare se adunau foarte mulți avocați în timp ce noi puteam asigura pe zi, întrevederile a circa 30 de deținuți. Acolo era un aparat de cafea și toți avocații care așteptau în rând și se dădeau cu părerea despre această situație, iar mai apoi ieșeau în presă cu acuzații.

- Care sunt tendințele în materie de „ascunzișuri” pentru obiectele interzise:

- Dacă vorbim despre ascunzișuri, în cele mai frecvente cazuri se sapă cu diferite obiecte ascuțite spații de dimensiunea telefonului în părțile laterale și interioare ale obiectelor din lemn. În unele cazuri, mobilierul are un înveliș subțire din plastic sau din lemn presat care se dezlipește cu grijă, se sapă „scorbura”, se pune telefonul și se lipește la loc. Unii mai găsesc tot felul de ascunzișuri prin podea, mai ales în celule mai deteriorate unde sunt multe imperfecțiuni. Mai grav, e acolo unde este sector locativ comun și curți de plimbare: acolo sunt copaci, sau alte zone în care ascunderea unui telefon nu e chiar atât de dificilă ca în celulă.

- Dar cum a ascuns telefoanele Veaceslav Platon?

- Vă referiți la cele două telefoane mobile? Când am venit în funcție, faptul era deja consumat ....

- Și de atunci, nu a mai fost găsit niciunul?

- Nu. A fost o percheziție la care am participat eu personal cu șeful Procuraturii Anticorupție, domnul Viorel Morari. Telefon nu a fost găsit, au fost depistate coduri ale cartelelor de reîncărcare a numerelor de telefoane. După acele coduri au fost identificate numerele, care au fost reîncărcate și prin serviciile operatorului de telefonie mobilă, a fost scanată și ridicată toată informația.

- Apropo, Adrian Nichifor e foarte activ pe rețele de socializare. Pe semne că are acces la ele prin intermediul unui telefon mobil. Pe asta cum o explicați?

- Curios lucru. Vă dau asigurări că informația dată se va face obiectul unei anchete de serviciu, vom verifica. Totodată vreau să vă spun că noi am mai avut astfel de informații în privința lui. Când am făcut verificările, s-a constatat că acel cont virtual era administrat de persoane aflate la libertate.

- Cum se manifestă astăzi minorii condamnați pentru omorul tinerei de la Strășeni?

- Inițial, când au intrat în penitenciar au încercat să se impună, dar atmosfera de aici diferă de cea din celula izolatorului de la IP Strășeni. Am început cu discuții profilactice despre ce înseamnă subcultura criminală și care sunt consecințele ei, despre ce înseamnă statutul lor de minor în P13, despre întrebările care pot apărea la penitenciarul în care vor fi transferați ulterior. Li s-a explicat că subcultura criminală are și ea niște legi și nu te poți impune dacă nu le respecți. Altfel spus, ei au înțeles singuri că comportamentul lor nu este cea mai bună variantă pentru a se face vizibili acolo unde sunt.

- Că tot vorbim de minori, vreau să oferiți detalii despre acel incident din data 3 iunie titrat de unele instituții media ca „masacru la 13”. Din documentările noastre știm că Promo-LEX a trimis către procurorii pentru combaterea torturii o listă cu minori care ar fi fost bătuți în acea zi. De acolo, domnul procuror Caracuian ne-a spus că mai mulți deținuți confirmă că ar fi fost bătuți, dar nu vor să facă plângeri scrise, prin urmare materialele au fost transmise la Procuratura Municipală. La rândul său domnul procuror Sibov nu a negat faptul că au fost violențe, dar spune că angajații de la P13 nu au încălcat nimic și respectiv s-a dispus neînceperea urmării penale. Detaliați-ne vă rog acel incident.

- Dacă eu personal nu eram la fața locului de la ora 06.00 dimineață până la ora 13.00 când s-a încheiat măsura, puteam admite că nu mi s-a raportat corect, dar am condus personal toată operațiunea și îmi asum toată responsabilitatea față de acel caz. Toată agitația a fost pornită de un comunicat de presă, în care au fost folosite niște sintagme mai puțin profesioniste de către instituția care l-a dat. Colegii Dvs din presă l-au preluat, iar la câteva zile s-a creat un tablou, că acolo „s-a desantat Pantera din helicoptere și a făcut masacru”.

- Deci, a fost ridicat pe alarmă detașamentul CENTRU în legătură cu desfășurarea unor aplicații la P13, cu participarea a circa 100 de angajați, dintre care circa 30 erau ofițeri de la Pantera. Cei de la Pantera au fost plasați pe planul doi. Ei au intervenit de trei ori, la trei deținuți în parte. Unul dintre deținuți a fost imobilizat pentru că a opus o rezistență foarte dură și a fost nevoie de ajutorul medicilor de la salvare. Cum a început: trebuia să mutăm fiecare deținut dintr-un bloc de detenție în altul pentru a efectua percheziții. Toți deținuții au înțeles care-i intenția și au acceptat liniștit transferul. La un moment, s-a găsit o persoană care să facă teatru, a început să strige și să înjure, îmbrâncindu-l pe un angajat DIP. Angajații de la Pantera l-au imobilizat, moment văzut de alți deținuți prin geam. Au început a se agita și a incita spiritele. Au mai fost încă doi care tot au opus rezistență și gata.... acesta a fost tot „masacrul”. Ulterior a venit informația, prin butonul de alarmă, că deținuții din blocul pentru minori au început a bate cu lingurile în uși. „Pantera” cum a stat lângă mine, așa a rămas: am dat indicație la 10 colaboratori să meargă la minori. În urma discuțiilor, peste aproximativ 5 minute, s-au calmat. Totuși, unul dintre minori l-a tăiat la mână pe un angajat DIP, iar când au văzut sânge s-a declanșat un nou val de agresivitate. Pe urmă noi am purtat discuții, s-au calmat și au putut fi (timp de trei ore) continuate percheziții în 160 de celule, la 1000 de deținuți. Imediat după incidentul cu minorul dat, am înștiințat-o pe doamna Maia Bănărescu.

Despre comportamentul lui Valerian Mânzat, Vlad Filat și Veaceslav Platon, aflați detalii din acest mateial:  Șeful DIP, Aureliu Suhan, despre expertul Mânzat, vizitatul Filat și pedepsitul Platon