Guvernul a aprobat recent Concepţia activităţii poliţieneşti comunitare. I-am solicitat, cu acest prilej, ministrului de Interne Alexandru Jizdan un comentariu asupra documentului în cauză: în ce constă, pe cine anume vizează, ce efecte va avea? Îl aveţi în interviul ce urmează. Un interviu în care ministru spune şi câte sectoare de poliţie vor fi optimizate, cum se va schimba comportamentul în teren al polițiștilor şi căror controale vor fi supuşi de noul inspectorat pentru protecţia internă şi anticorupţie.

„Propunerea IGP e de a reduce sectoarele de poliție de la 203 până la 172, deci cu 31 mai puţin. Ca efect ultim, asta va spori numărul personalului de execuţie și reducerea şefilor, ca atare, și timpii de intervenţie”. 

— Domnule ministru, ce tedinţie relevă studiul criminalităţii în anul 2017? Şi care sunt acţiunile MAI în acest sens?

— Ce se poate spune cu certitudine e că se înregistrează o scădere de 17 la sută, fapt semnificativ, dacă avem în vedere că le-am dispus angajaţilor să consemneze toate infracţiunile. Evident, mă refer la practica defectuoasă de a oculta unele infracţiuni spre a se obţine un bun procent de descoperire, adică, în fapt, o imagine falsă a activităţii ministerului în întregime, o mistificare. Acum altul e criteriul de evaluare: opinia publică, ce cred oamenii despre prestaţia poliţiei; singurul care ar fi trebuit să conteze dintotdeauna. Mai ales că lumea te judecă, evident, după fapte, nu după procent, oricât de fotogenic ar arăta... Ce atitudine are poliţistul când preia reclamaţia, promptitudinea şi prestaţia sa la faţa locului, felul în care, ulterior, comunică cu victimele – toate acestea sunt decisive, şi ca imagine, şi ca efect practic printre cei în slujba cărora se află, de fapt, poliţia.

Scăderea despre care vorbeam a angajat toate categoriile: crime excepțional de grave, deosebit de grave, crime grave, mai puțin

grave. Sigur că am vrea să menţinem ritmul, deoarece criminalitatea, ca fenomen, nu poate fi tratată separat de societate şi nu nici există în sine. Faptul acesta rezultă şi din rapoartele pe care – ca să răspund la întrebarea de mai sus – le producem la fine de an. De altfel, în curând vom prezenta societăţii un raport destul de amănunţit asupra unei perioade mai îndelungate, în care vom încerca să conturăm fenomenul criminalităţii şi felul în care a reuşit poliţia în timp să-şi facă datoria şi ce trebuie făcut de aici înainte pentru a îmbunătăţi capacităţile sistemului de contracarare a fenomenului respectiv. E pur şi simplu de datoria noastră, ca oameni ai legii, să le dăm oamenilor cuvenitul sentiment de siguranţă. Dar, totodată, nu trebuie uitat: criminalitatea e un fenomen social, produs de societate, şi el spune ceva esenţial despre starea de lucruri din sânul societăţii. Furturile, de exemplu, te trimit cu gândul la nivelul economic; violurile, vătămările corporale grave - la excesul de alcool, consumul de droguri, la degradările în ordine morală, la eroziunea principiilor etice. Măcar şi din acest considerent MAI are datoria de a sensibiliza societatea în legătură cu ce i se întâmplă acesteia realmente. Raportul asupra căruia spuneam că lucrăm – şi pe care, încă o dată, urmează să-l punem la dispoziţia publicului larg – este, într-un fel, şi o oglindă obligatorie. Mai ales că avem specialişti care ştiu să întrevadă cauze profunde în spatele cifrelor.

— IGP a anunţat, recent, măsuri de optimizare a sectoarelor teritoriale de poliţie. Ce impact a scontat ministerul în acest sens? Ce presupun, de fapt, măsurile respective?

— La ora actuală, există 203 sectoare de poliţie. Propunerea IGP e de a le reduce până la 172, deci cu 31 mai puţin. Ca efect ultim, asta va spori numărul personalului de execuţie și reducerea şefilor, ca atare, și timpii de intervenţie. Mai ales că este vizată şi dezvoltarea competențelor de patrulare în sectoare. Cu alte cuvinte, noi vrem ca, în maxim 15 minute de la apelul cetățeanului, să fim la fața locului. Prin această optimizare noi vom reuși încă ceva şi anume schimbarea puterii decizionale. Astăzi, acest proces este birocratizat. Șefii din sectoarele de poliție au puține drepturi. Ei trebuie să meargă la inspectoratele de poliție raionale cu orice document sau cu orice act petiție. Asta înseamnă, efect inutil și cheltuieli suplimentare. Una peste alta (şi lucrul este mai mult decât evident), sectorul de poliție trebuie să le fie accesibil oamenilor; iar polițiștii să aibă toate instrumentele necesare pentru a lua decizii eficiente. Desigur, sectoarele de poliție trebuie dotate suplimentar, adaptate mai bine misiunii lor de bază, aşa cum ne arată, de exemplu, activitatea sectorului-pilot de poliţie de la Bulboaca, Anenii Noi. Dovadă şi bunele impresii ale localnicilor. În general, eu sunt adeptul unei pilotări preventive, deoarece anumite elemente teoretice nu au fost niciodată implementate în țara noastră şi trebuie văzut cum se comportă în realitate. În regiunea Leova – Cantemir, spre a mai da un exemplu, două inspectorate de poliție au un singur conducător. Îi vom mai adăuga încă un inspectorat, ca să vedem cum face faţă acestei sarcini sporite. Modelul acesta, pe lângă debirocratizare, ar conduce la diseminarea poliţiştilor în teritoriu, pe teren, mai aproape de nevoile oamenilor.

               „N-o să vedem nicăieri poliţişti pe al căror spate să scrie - poliţie comunitară”.

— Ce legătură există între optimizarea sectoarelor teritoriale şi implementarea principiilor activității polițienești comunitare?

— „Poliţia comunitară” este, de fapt, un concept menit să apropie poliţia de comunitate. N-o să vedem nicăieri poliţişti pe al căror spate să scrie „poliţie comunitară”. Ideea e de a face mai strânsă şi mai eficientă legătură dintre poliţie şi comunitate. De fapt, de a aduce lucrurile în sens la normalitate, nimic mai mult. Pentru că, până mai nu demult, din păcate, poliţia îşi avea viaţa ei, metabolismul ei (am vorbit despre preocuparea de procentaj în detrimentul a ceea ce se întâmpla în realitate, pe teren), comunitatea, de asemenea, pe a ei. Erau două entităţi care, deşi ar fi trebuit să fie legate ombilical, aproape că nu comunicau! Spre exemplu: comunitatea spunea că în școală sunt droguri, iar noi spuneam că de asta nu ne ocupăm... Unora poate nu le convine sau nu văd tocmai bine, acum, la început de cale, această perspectivă, dar poliţia va avea numai de câştigat: optimizările şi regionalizările o vor situa mai aproape de raţiunea ei de a fi, adică de oameni. Nu urmărim să-i îmbrâncim pe poliţişti în stradă, ar fi grotesc: birourile vor fi menţinute, angajaţii îşi vor putea păstra acolo actele, armele de foc. Dar vor avea mai multă libertate de mişcare, adică forţă de execuţie, vor fi mai prompţi şi sper că şi mai eficienţi. Fiindcă menirea poliţiei e de a fi cu precădere prezentă în societate. Această abordare este logică și din punct de vedere matematic, şi conceptual. 

— Preconizaţi şi o campanie de informare în acest sens a cetăţenilor?

— Evident, comunicare este, aici, esenţială: dacă nu vom comunica, degeaba vom implementa acest concept. Omul neinformat nu va înțelege ceea ce vrem noi și, probabil, inițiativa noastră va suferi un eșec chiar în faza incipientă. Acum, în desfășurare avem campania „Supravegherea prin vecinătate”, în cadrul căreia am mers în peste 1000 de localități, unde am vorbit cu cetăţenii. Nu putem neglija, bineînţeles, nici rolul televiziunilor, al rețelelor de socializare, care este unul enorm. Cu părere de rău, lumea încă nu înțelege ce înseamnă, propriu-zis, „poliție comunitară”. Până şi la minister există oameni cărora conceptul le este deocamdată străin, greu de pătruns. Dar nu dezarmăm. În 2017, spre deosebire de anul precedent, avem o creştere cu 26 la sută a încrederii populaţiei în poliţie. E un criteriu foarte relevant pentru noi. Un scop al nostru este ca în 2018 să avem definitivat un mecanism de comunicare a poliţistului cu cetățenii. Când formezi 902 (sau 112, cum sper că va fi cu începere din luna martie) şi anunţi o infracţiune, dispeceratul trebuie să aibă o reacţie foarte clară şi responsabilă. Persoanei respective i se va raporta în permanență ce a întreprins poliția pentru a descoperi infracțiunea sau a soluționa problema. 

                 „Poliţistul trebuie să reacţioneze într-un mod prestabilit, nu să improvizeze în funcţia de cultura şi temperamentul său”.

— Într-un interviu, afirmaţi că ministerul încearcă să schimbe atitudinea și modul de a opera al poliţiei, în toate domeniile. Vă refereați IGP, IGSU, DTC și DPF. Cum are sau va avea loc tipul acesta de schimbare, ce presupune?

— Mă refer la corectitudinea și algoritmul de acţiune ale polițistului în momentul în care își exercită atribuțiile de serviciu. De exemplu, oamenii se plâng de felul în care sunt abordaţi, în stradă, de poliţişti. Lucrurile diferă de la caz la caz. Unul dă bineţe, spune, la urmă, „La revedere!”, „Drum bun!”, altul, din păcate, nu spune nimic sau îţi aruncă o vorbă în doi peri. Ei, bine, tot procesul acesta, de la stoparea automobilului până la returnarea actelor, va avea loc conform unei anumite proceduri. Astfel, toți oamenii care vor fi opriți vor auzi cuvintele: „Bună ziua”, „Vă rog să prezentați actele”. După care li se va explica motivul pentru care au fost opriţi. Trebuie prevăzute şi formule în caz de conflict: poliţistul trebuie să reacţioneze într-un mod prestabilit, nu să improvizeze în funcţia de cultura şi temperamentul său, fiindcă tipul acesta de abordare nu duce, adesea, nicăieri. Angajaţii trebuie instruiţi să acționeze și să se comporte strict conform procedurii. Sper ca până în 2020 să avem Centrul de instruire pentru angajații MAI.

— Apropo de reforme: de mult timp, se vorbeşte despre restructurarea trupelor de carabinieri după modelul jandarmeriei din ţările europene. Când se vor transforma trupele de carabinieri într-un serviciu profesionist, în baza de contract?

— În 2016, când am preluat mandatul, am găsit o decizie prin care trupele de carabinieri trebuiau lichidate. Noi am schimbat această decizie și a durat un pic. Trupele de carabinieri erau într-o stare de degradare instituțională avansată. După ce am schimbat decizia, lucrurile au început să revină la normalitate. Ce-i drept, nu în ritmul pe care ni l-am dorit. Trupele de carabinieri vor avea sarcina de a restabili şi asigura ordinea publică. Efectivul va instruit să gestioneze eficient ordinea publică. Imaginați-vă o bătaie de proporţii la un meci de fotbal: carabinierii trebuie să știe cum să acționeze. Totodată, ei vor prelua într-o măsură apreciabilă şi componentele de patrulare. Sper ca până în 2020 să avem doar carabinieri prin contract și nu persoane înrolate.

               „Deja este verificat stilul de viaţă al poliţistului. În vizor sunt luaţi angajaţi al căror stil de viaţă nu corespunde veniturilor”.

— Este preconizată înfiinţarea unui Inspectorat de protecţie internă şi anticorupţie. Deci SPIA va dispărea?

— Nu, e vorba doar despre schimbarea denumirii SPIA. Noi păstrăm această entitate care are menirea de a proteja sistemul, secretul de stat și de a depista elementele de corupție. Ideea e să avem astfel un mecanism de radiografiere a sistemului. Deja e verificat stilul de viaţă al poliţistului. În vizor sunt luaţi angajaţi al căror stil de viaţă nu corespunde veniturilor. Un alt aspect sunt încercările cetăţenilor de a-i corupe pe poliţişti. Săptămâna asta am avut trei cazuri. Dar și numărul denunțurilor din partea angajaților poliției este în creștere semnificativă. Colegii noștri au început să raporteze mai des elementele de corupere activă. Asta pare să anunţe un început de schimbare a mentalităţii în sânul MAI.

— Acum o jumătate de an, într-un interviu pe care l-aţi acordat portalului nostru, aţi vorbit despre faptul că polițiştii demisionează din cauza salariilor şi a condiţiilor de muncă. S-a schimbat ceva între timp?

— De ceva timp, noi avem aproximativ 10% locuri vacante în poliție. Acest procent nu se mărește, dar, din fericire, nici nu se micșorează. Noi l-am interpretat ca pe un semn de încredere şi ca pe un termen ce ni se acordă pentru remedierea aceste stări de lucruri. Spre exemplu, o problemă mare în Capitală este lipsa spațiului locativ. MAI are nevoie de aproximativ 1000 de apartamente pentru angajați. Noi vrem să rezolvăm această problemă prin trei proiecte de construcție vizând (în zonele Grenoble, Gh. Asachi și Testemițianu) 500-600 de apartamente de serviciu. Ne vom strădui să le putem oferi în doi ani. Iar, potrivit legislației în vigoare, vom putea acoperi și o parte din cheltuielile de chirie. Mai avem şi proiectul „Prima casă”. Dar marile probleme sunt, într-adevăr, salariile şi suprasolicitarea la locul de muncă. Nu există încă un echilibru judicios, în cazul poliţistului, între viaţa personală şi cea profesională. Se munceşte mult peste program, orele respective nu sunt achitate dublu. În plus, trebuie să admitem că faptul acesta creează destule probleme în familiile angajaţilor noştri. O să facem ordine şi în acest sens, aşa cum ne gândim să suprimăm o serie de elemente de ordin birocratic, care, pe de-asupra, comportă şi anumite pericole. Ştiţi că inspectorii de sector au mereu asupra lor câte o mapă cu diferite materiale. Le cară şi la diverse scandaluri, unde ar trebuie să aibă mâinile libere spre a interveni. Sunt şi amănunte care, ca să zic aşa, fac atmosfera din sistem: uniforma, condiţiile de muncă, dotările, stilul de conducere practicat de superior. Prea puţini înţeleg, de exemplu, să pronunţe un elementar „Mulţumesc!”, deşi asta încurajează omul. Sunt oameni care vin și, din diferite motive, spun: „Eu vreau să plec”. Şi li se răspunde: „Pleacă, cine te ține!”. Acestei practici a grobianismului şi a lipsei elementare de maniere din cadrul sistemului trebuie să i se pună, hotărât, capăt. Poliţistul nu doar că poate – el este şi obligat să fie manierat şi cult. Mai ales că, oricum o dai, sistemul a investit în oamenii care, nemaiputând suporta condiţiile, sunt nevoiţi să plece. Aşa că le-aş atrage atenţia conducătorilor: tactul în raporturile cu subalternii are şi o latură economică. Sunt exemple când într-un inspectorat de poliție am avut mai multe locuri vacante. Am schimbat un conducător care a venit cu un alt stil de management și, în câteva luni, au dispărut toate locurile vacante. Polițiștii trebuie să vină cu plăcere la serviciu. Cât despre salarii, lucrurile ne arată următoarele tendințe: oamenii care sunt angajați până la 5 ani ridică până la 7000 lei, de la 5 la 10 – până la 10 000, cei cu experiența mai mare –până la 13 000 lei. Probabil, în cel mai apropiat timp, R. Moldova va avea posibilitatea să achite aceste salarii nu doar polițiștilor, dar și categorii de bugetari.