Într-un interviu pentru Deschide.MD, viceministrul ucrainean al Ecologiei și Resurselor Naturale, Mikola Kuzio, a declarat că Kievul este gata să participe în cadrul unei platforme multinaționale pentru a construi cele șase hidrocentrale pe Nistru în amonte. Republica Moldova încă nu și-a arătat disponibilitatea de a participa la acest format, dar oficialul ucrainean a spus că și ţara noastră va avea de câștigat ca urmare a construcției acestor hidrocentrale, deşi nu a specificat în ce anume vor consta. Rămân în ceață și planurile de renovare a stațiilor de epurare ale orașelor ucrainene și moldovenești, ce poluează râul Nistru cu ape reziduale. 

 

— Domnule viceministru Mikola Kuzio, contextul vizitei pe care o efectuaţi în Republica Moldova este formarea Comisiei moldo-ucrainene în „problema Nistrului”, care este prevăzută prin forţa Tratatului cu privire la bazinul râului Nistru, semnat de Ucraina și Republica Moldova la Roma în anul 2012. Ce scopuri v-ați propus să atingenţi în cadrul acestei vizite?

— Există câteva momente, după mine, foarte importante. În primul rând, lansarea Tratatului, care a fost discutat de mai multe ori în ultimii ani. S-a ajuns la concluzia că este cel mai bun instrument european şi internaţional privind soluționarea problemelor de utilizare a bazinelor râurilor. În decursul ultimului an și jumătate, după reluarea consultărilor cu partea moldovenească, Ucraina a ratificat foarte repede acest Tratat şi am făcut toți pașii pentru aprobarea componenței Comisiei. Ne-am pregătit pentru prima ședință comună a comisiilor și am început crearea grupurilor de lucru spre a evalua starea bazinului râului Nistru. În acest scop, la Chișinău au venit și reprezentanții Comisiei Europene, ONU și OSCE, care realizează un proiect – creat şi prin contribuţia noastră, a părţilor interesate – menit să soluţioneze problemele.

— Și totuși lucrurile nu s-au mișcat din loc…

— Partea moldovenească şi-a amânat participarea în cadrul comisiei comune. Din punct de vedere formal, nici noi n-am putut să începem munca. Am continuat ca atare consultările informale. Întregul proces de pregătire a ședinței a fost foarte deschis. Am invitat organizațiile neguvernamentale ucrainene ce împărtăşesc diferite opinii asupra problemei. Dar și din partea moldovenească au fost invitați reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale.

— Rada a amânat vreme de cinci ani ratificarea Tratatului. Pese un timp, presa a aflat despre planurile energetice ale ţării pe care o reprezentaţi, în special cele legate de hidrocentralele pe Nistru; totul înainte de ratificare! Faptul nu putea să nu trezească suspiciuni în sânul societăţii civile. De ce-a durat ratificarea atât de mult?

— Există un șir de cauze obiective și subiective. În ce mă priveşte, acum un an şi jumătate am fost la Chişinău în cadrul actualei componențe a Guvernului și am avut o întâlnire la nivel de viceminiștri. Noi am pregătit un plan de lucru privind pașii pe care urmează să-i facem pentru a rezolva toate acele temeri, care sunt de ambele părți: lista lor e mare. Apoi a fost întâlnirea la nivel de prim-miniștri şi a fost întocmită o foaie de parcurs, pe care noi, cel puţin, am respectat-o cu stricteţe. Există, spuneam, mai multe cauze, de ordin subiectiv şi obiectiv, dar fapt e că după ratificare am început să ne mişcăm foarte repede. Noi considerăm că ne facem treaba conștiincios. Nu există fapte care ar confirma temerile. În ceea ce privește hidrocentralele, este adevărat: acum doi ani, în Ucraina au apărut niște planuri cu privire la o posibilă construcție a hidrocentralelor pe Nistru. Dar anul trecut a fost adoptată și o lege nouă privind evaluarea efectelor asupra mediului înconjurător, care corespunde directivelor Uniunii Europene ceea ce înseamnă că, de-acum, încolo orice obiect care urmează să fie construit va fi evaluat din punctul de vedere al impactului asupra mediului. Problema e discutată intens și în Ucraina. Şi deja toate documentele și proiectele noi ţin cont de clauza aceasta a respectării sau concordanţei cu normele ecologice. Potrivit Convenției de la Espoo, proiectele respective trebuie să fie supuse şi procedurii de consultare transfrontalieră. Apropo, noi îndemnăm partea moldovenească să realizeze procedurile de rigoare și să se alăture protocolului de evaluare strategică și ecologică, la care a aderat Ucraina și a adoptat anumite legi în acest sens.

— Cum credeţi, de ce partea moldovenească nu este pregătită să participe în cadrul unei comisii comune?

— Noi privim cu respect şi înţelegere procedurile interne ale Republicii Moldova. Această întrebare nu este pentru noi. Am avut înțelegerea cu privire la comisia de care vorbeam la începutul acestui interviu, totul trebuie să fie gata.   

— Luați în calcul faptul că Chişinăul nu va face niciun pas esențial în acest sens într-un an electoral? Hidrocentralele deja sunt văzute de către societate ca ceva negativ, iar orice pas spre tratative în acest sens va fi văzut ca cedare a intereselor naționale..

— Repet, noi respectăm orice discuție internă cu privire această problemă. Faptul că astăzi delegația ucraineană a venit pentru a discuta și lua decizii concrete în acest sens demonstrează că noi avem voința politică de a merge mai departe pe această cale. Noi vrem să-i asigurăm pe cetățenii Moldovei că din partea Ucrainei vor avea doar pași de bună vecinătate. Noi nu suntem singurul caz cu asemenea probleme: de problemele similare s-au ciocnit Spania și Portugalia, Polonia și Germania. Din fericire, există deja mecanisme pe care le putem implementa.

— Să presupunem că totul se va realiza conform standardelor ecologice europene. Ce va câștiga Republica Moldova, având în vedere că resursele râului Nistru vor fi, în cea mai mare parte, exploatate de Ucraina?

— Interesul și avantajele trebuie să fie pentru ambele părți. Ucraina nu are un interes perfid în acest sens, măcar şi pentru că şi regiunea Odesa se alimentează din râul Nistru. Nu avem niciun interes să ne dăunăm nouă înșine. Trebuie să învățăm a face faţă împreună provocărilor ecologie și climaterice. Este foarte important că în această platformă vor lucra și experții internaționali, care vor modera întreg procesul, astfel încât ambele părți să aibă de câștigat.

— Ecologiștii vorbesc despre lipsa unor stații de epurare în orașele ucrainene și cele din Republica Moldova, care se află în apropierea râului Nistru: Ivano-Frankivsk, Ternopol, în Ucraina, și Soroca și Otaci, în Moldova. În cazul în care în amonte, de partea ucraineană, vor funcționa 9 centrale, apa va scădea până la nivelul la care Nistrul își va pierde capacitatea de autoepurare. Cum comentaţi?

— Noi împărtășim aceste temeri. Potrivit experților ucraineni și internaționali, costurile de implementare a stațiilor de epurare urbane în decursul a 10 ani vor fi 60 de miliarde de euro, pentru toată Ucraina. Vom avea proiecte-pilot de modernizare a stațiilor de epurare. Cred că și în Republica Moldova această modernizare va costa. Una dintre inițiativele ucrainene a fost de a apela, acum o jumătate de ani, la Comisia Europeană spre a atrage un ajutor suplimentar în rezolvarea acestor probleme, în special în cazul oraşului Soroca. Înțelegând că Republica Moldova nu poate rezolva cu forţele proprii această problemă, noi am propus să apelăm la Comisia Europeană. Între timp, apelul nostru s-a nuanţat prin considerarea mai multor amănunte şi idei. Noi considerăm că există deja o viziune strategică asupra acestei probleme spinoase, pe care trebuie să începem a o transpune.