Tiraspol a încercat să folosească „nesincer” platforma de negocieri în formatul „5+2” la ședința de la Roma, urmărind semnarea de către părți a unui document unilateral care presupunea termeni și angajamente suplimentare, afirmă Vicepremierul pentru Reintegrare Cristina Lesnic, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru DESCHIDE.MD.

— Ce aduce nou în procesul de reglementare ședința în formatul „5+2” de la Roma?

— Am promovat nemijlocit interesele populației, de exemplu posesia și folosirea terenurilor agricole, deoarece pentru noi nu este suficientă doar eliberarea certificatelor corespunzătoare, ci și partea care urmează, adică felul în care fermierii noştri vor putea să-şi lucreze pământurile şi să le recolteze. Abia după vom putea considera satisfăcute interesele acelor oameni. Al doilea element important al discuției a vizat şcolile cu predare în limba română din stânga Nistrului. Chiar dacă s-a spus că lucrurile au fost deja puse la punct (mă refer la contractele semnate), notificările pe care le primim de la elevi și profesori și alte aspecte de pe acest subiect necesită continuitate. Elevii și profesorii trebuie să poată circula liber, fără bariere și controale la posturile vamale, fără staționări neregulamentare. Am discutat și despre podul dintre localitățile Gura Bâcului și Bâcioc. Se ştie că podul se află în Zona de Securitate. Având în vederea situaţia din regiune şi amplasarea acestui pod, regimul său de funcţionare trebuie să coincidă cu regulile prevăzute în Acordul din 1992. Nicio construcție în Zona de Securitate sau în zonele adiacente acestui pod nu poate fi ridicată fără o decizie luată în consens de Comisia Unificată de Control. Ei, bine, la acest consens nu s-a ajuns și noi am făcut public faptul în şedinţa de la Roma, fiindcă am vrut să se ştie că există astfel de probleme.

— Ce replică a avut Tiraspolul când aţi pus problema „terminalelor vamale” de la podul Gura Bâcului-Bâcioc la ședința „5+2”?

— Ei au invocat faptul că aceste lucruri se discută la Comisia Unificată de Control, iar mandatul formatului „5+2” nu este să discute nemijlocit despre securitate. Partea moldovenească, la Comisia Unificată de Control, insistă ca libera circulație să nu fie obstrucționată în niciun fel, așa cum prevede Acordul din 1992.

— În conferinţa de presă care a urmat şedinţei, referindu-vă la negocieri şi implementarea protocoalelor semnate la finele anului trecut, că „există loc de mai bine”. Ce aţi avut în vedere?

— Formatul „5+2” trebuie respectat, mă refer la principii și proceduri. Atunci când cineva, în cadrul ședinței, încearcă să înainteze alte documente, cu caracter unilateral, așa cum zicea și Franco Frattini, e o lipsă de respect, nu pot fi acceptate, pentru că se creează o inegalitate de arme când părțile se află în proces de negocieri. Noi nu vom admite ca documente depuse exact înainte de ședință să fie promovate sau, cel puțin, să fie incluse în procesul-verbal, pentru a condiționa anumite angajamente.

— Despre ce documente e vorba şi cine le-a prezentat?

— Era vorba de nişte angajamente suplimentare ce vizau anumite garanţii, prezentate de partea transnistreană. Nu le puteam accepta. Transnistrenii au încercat să folosească nesincer această platformă. Este foarte clar stabilit: cu două săptămâni înainte de ședință, conform regulamentului, părțile sunt în drept să înainteze propuneri cu privire la formarea agendei. Or  partea transnistreană nu a înaitat astfel de solicitări. Evident, nu puteam admite ca lucruri stabilite ad-hoc să exercite presiuni asupra părţii moldoveneşti sau să-i impună angajamente suplimentare.

— Apropo de punctele comune moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean al frontierei. Separatiştii au declarat că vor pune problema în cadrul şedinţei de la Roma. Ce-au cerut, de fapt?

— Ei au încercat să aduncă la cunoștință partenerilor din formatul „5+2” că subiectul controlului comun provoacă și condiționează anumite dificultăți pe anumite categorii de oameni din stânga Nistrului, precum și faptul că nu există un mecanism potrivit pentru discuții. Astfel de tentative au fost și anterior, în ședințele grupurilor de lucru. Au spus că trebuie să discutăm problema controlului comun și nivelul său de implementare. Noi am afirmat explicit că subiectul controlului comun este un angajament între Chișinău și Kiev, că nu avem frontieră între Chișinău și Tiraspol și, respectiv, astfel de subiecte nu pot fi puse pe agenda soluționării conflictului transnistrean. Deci am ignorat discutarea subiectului punctelor comune. Noi discutăm subiecte actuale pentru viața populației, dar nu chestiuni ce țin de eficiența controlului comun și încercările de a bloca inițiativa Chișinăului, menită să consolideze frontiera și să lichideze problemele cu privire la contrabandă, criminalitate etc.

— Ce atitudine au avut participanții la ședință în acest sens?

— Ei știu foarte bine care este mandatul formatului „5+2” și n-au acceptat să discute acest subiect.

— Să conchidem că Tiraspolul avea alte subiecte pe agendă la ședința de la Roma?

— Trebuiau să se organizeze mult mai bine atunci când a fost înaintată agenda pentru consultări. Add-hoc și cu presiuni, nu vom accepta nimic.

— Ați discutat și probleme din coșul trei despre securitate și reglementare politică?

— Nu s-a discutat. Înainte de ședință reprezentanții de la Tiraspol au spus că nu discută subiecte de securitate. Agenda s-a axat pe implementarea protocoalelor semnate în luna noiembrie. Dar pot să vă spun că se preconizează o nouă rundă de negocieri în formatul „5+2” până la finele anului curent și va trebui să ne gândim ce priorități putem seta adițional. Chișinăul mizează pe faptul că partea transnistreană va accepta o ședință pe marginea drepturilor omului, pe care noi am solicitat-o. Vrem discuții punctuale pe dimensiunea drepturilor omului.

— Ce obiective stabileşte protocolul cu care s-a încheiat şedinţa?

—Fiecare ședință se finalizează cu o decizie protocolară. Sunt două soluții: în cazul în care părțile sunt de acord cu ceea ce s-a discutat la ședință, semnează protocolului. Dacă nu sunt de acord, se emite un comunicat pentru toată lumea despre faptul că părțile n-au ajuns la un consens. În acest protocol se face trimitere la deciziile protocolare din anii precedenți, care n-au ajuns în deplina lor funcțiune și la continuitatea priorităților de pe actuala agendă. Am parcurs punct cu punct, mediatorii au participat și ei la discuții. S-a insistat pe foarte multe termene, până la urma s-a convenit doar pe cele pe care putem să le acceptăm, pentru că problema, în esență, constă în calitate, nu în termeni.

 Am văzut că din partea Federației Ruse la negocieri a participat reprezentantul Ministerului rus de Externe pentru regiunea transnistreană, Serghei Gubarev. Ce atitudine a avut? A susţinuit Tiraspolul?

— Gubarev s-a ocupat mai mult de subiectul terenurilor agricole, pentru că a fost la Dubăsari și s-a interesat cum are loc procesul. S-a pronunţat și pe marginea unui document înaintat anterior de către Federația Rusă, dar Chișinăul nu a dat nicio reacție.

— Aţi discutat, eventual, organizarea alegerilor parlamentare de la toamnă în stânga Nistrului, regiunea urmând să aibă doi deputaţi în Parlament?

— Acest subiect depășește mandatul formatului „5+2”.

— Societatea civilă de la Chișinău a criticat semnarea acelor protocoale între Chișinău și Tiraspol, avertizând despre riscuri economice sau de suveranitate, cum comentați aceste critici?

— Eu nu pot să judec. Societatea civilă își face mandatul său, are propriile analize. Vreau să vă spun că colegii mei din cadrul Biroului de Reintegrare de fiecare dată când sunt inițiative de aparticipa la conferințe a societății civile, niciodată nu refuză. O astfel de conferință va avea loc chiar și acum la începutul lunii iunie