„Eu n-am împărtășit niciodată ideologia regumului care guvernează în Rusia, dar mi-a fost interesant să încerc a mă infiltra în „fabrica de minciuni”, ca să privesc din interior cum sunt acolo organizate lucrurile”, relaltează Leonid Krivenkov.

Este chimist de profesiune, a practicat ca amator filmările și un amic, operator de televiziune, i-a propus să devină asistent la turnarea unei pelicule documentare despre palatele petersburgheze. Curând Leonid s-a tocmit la telelviziune: mai întâi fost ca un fel de câștig semilegal în cadrul programului „Dobroe utro, Rossia”, iar în anul  2006, când a început să difuzeze „Rossia-24”, el a fost angajat în ciuda faptului că nu avea studii de profil, nici o experiență confirmată de muncă în conformitate cu specialitatra. Leonid Krivenkov susține că în acest scop el a fost nevoit să-i plătească șefiei mită în valoarea unui salariu lunar. E lucrat timp de zece ani în calitate de operator de televiziune în Studioul șapte live: filma emisiuni cu participarea unor politicieni cunoscuți și a studiat bine „bucătăria” Companiei de Stat de Televiziune și Radiodifuziune din Rusia. În anul 2016, Leonid Krivenkov a ieșit la pensie și a încercat să conteste în instanță deciziile companiei, decizii ce încălcau, în opinia sa, Codul muncii. Cu toate acesta, instanțele de la toate nivelele s-au situat de partea CSTRR.

În interviul pentru Radio Svoboda, Leonid Krivenkov a vorbit despre ce i-a fost dat să vadă în studiourile de televiziune ale „Rossia-24”.

 

— Când vă tocmeați la televiziune, principiile dvs. politice erau aceleași ca acum ori s-au format grație celor văzute la televiziune?

Gluma îndrăgită a regizorilor și prezentatorilor erau cuvintele „acum e rândul tău să minți“

— Eu am avut mereu o atitudine prudentă față de regimul conducător, înțeleam că ei își urmăresc propriile interese, mint populația, încercând arate că adoptă legi pentru binele comun. Dar acolo am început a mă interesa mai mult de politică, deoarece stăteam toată ziua și priveam noutățile și le discutam cu prezentatorii de televiziune. Într-o atmosferă destinsă, după transmisiunile live, ne permteam câte un coniac, vorbeam. Spuneau cu totul altceva decât susțineau în fața camerei de luat vederi. Asta mi-a dat posibilitatea de a înțelege cum e totul aranjat în Rusia. În primii mei ani de muncă la „Rossia-24“ mă șoca cinismul cu care angajații își tratau munca. Toți, desigur, înțelegeau de minune că practică dezinformarea telespectatorilor. Astfel, pe filieră tehnică aveau loc mereu discuții relativ la cum ar fi mai bine să fie livrată o știre sau alta, adesea erau propuse cele mai neverosimile versiuni ce se exludeau reciproc. Gluma îndrăgită a regizorilorilor și prezentatorilor erau cuvintele „de-acum e rândul tău să minți“. Anume astfel li se adresau corespondenților înainte de a intra în direct.

— Cu alte cuvinte, dvs. n-ați fost o cioară albă, un dizident? Oameni cu astfel de concepți sunt mulți acolo?

Salariile la CSTRR sunt pur și simplu de râs

— Da. Cred că majoritate înțeleg bine totul. Oamenii care împărtășesc viziunile proguvernamentale sunt mai curând excepții. Unii încearcă s-o facă pe patrioții putiniști. Nu știu: poate vor să impresioneze publicul, poate sunt de bună seamă așa. Dar majoritatea sunt oameni normali, pur și simplu, prin forța împrejurărilor, s-au pomenit pe orbita aceasta, sunt nevoiți să se descurce cumva și să-și câștige tainul în felul acesta.

— Eu am auzit adesea de la lucrătorii de televiziune că îndată cum se va schimba puterea și aceiași oameni, care azi îl laudă pe Putin, vor începe a-l denigra cu același entuziasm.

— Da, eu tot cred așa. Dacă puterea se va schimba, ei în ziua următoare vor rosti cu totul altceva. Mulți sunt dependenți, sunt nevoiți să spună ce li poruncește. Că salariile în cadrul CSTRR sunt pur și simplu de râs. Dacă omul, din anumite cauze, începe a se comporta „incorect“, lui pur și simplu începe a i se plăti salariul stipulat în contract și gata! Fie că el va pleca de bunăvoie, fie își va cere scuze. Conducerea dispune de pârghii de influență asupra angajaților. Mulți au credite, mulți au venit din alte regiuni, și-au cumpărat la Moscova apartamente, ei trebuie să-și plătească ipotecile, de aceea ei se țin cu dinții de locurile lor de muncă și sunt nevoiți să se comporte după cum li se cere.

— Unii au salarii ridicole, alții exorbitante. Serghei Brilev și-a cumpărat la Londra un apartament de sute de mii…

Din Kremlin la „Rossia-24“ a parvenit o dispoziție: câte procente pentru „Edinaia Rossia“ să apară la noutăți

— Stratificarea conform averii este, desigur, colosală. Unii prezentatori de televiziune vin în automobile de lux, cu șofer personal. Ei au surse suplimentare de venit: de exemplu, ei sunt deseori invitați ca prezentatori la petrecerile corporative. Iar operatorul de televiziune ridica un salariu de circa 45 de mii, netto, de 42. Munca este destul de intensă, îți lua multe forțe. Există angajați care primeau și mai puțin. În același timp, salariile oficiale în cadrul companiei sunt cu totul nesemnificative, chiar după standardele rusești. Astfel, în anul 2015 salariul oficial al operatorului de televiziune constituia 6860 de ruble. Nu pe zi, ci pe lună! Desigur, pentru o asemenea leafă nu-ți va lucra nimeni, de aceea compania are o ingenioasă schemă de suplimente, care pot fi plătite sau pot să nu fie plătite, dacă angajatul va începe a comporta „incorect“. Mie mi s-a plătit de câteva ori anume acestă sumă, 6860 de ruble. Din cauza asta am apelat în instanță. Instanța a găsit că totu e legal.

— Cu siguranță că știți dedesubturile multor cazuri curioase, care aveau loc în dire…

Redactorul-șef i-a strigat prezentatorului: „Tu nu auzi ce spune el! Închide-i leoarba tot acum!“

— Cel mai cunoscut e cu cele 146 % la alegerile în Duma de stat din anul 2011. Câțiva ani am lucrat într-un studiu cu prezentatorul Ivan Kudreavțev și Anna Shneider, care au dat șfară în țară despre totalul de 146% de voturi la acele alegeri. Eu am discutat tema cu Anna, Ivan și cu redactorul-șef aș „Rossia-24“, Natalia Șcedrinskaia. Desigur că nu existat niciun angajat care să fi primit, cum spunea președintele Comisiei Electorale Centrale, „un loc cald peste ocean“. Totul a fost mult mai simplu: din Kremlin la „Rossia-24“ a venit o dispoziție: câte procente pentru „Edinaia Rossia“ să apară la noutăți. Redactorul-șef a întrebat: „Dar cum procedăm cu celelalte partide?“; la care a primit răspunsul: „Celorlalte partide arătați-le procentul real pe care l-au acumulat“. Redactorul-șef nu s-a pus în poară, căci Kremlinul știe ma bine și a făcut totul precum i s-a poruncit. Și uite așa au rezultat cele 146%.

— De regulă, toc show-ul este un spectacol cu toate rolurile distribuite. Dar acolo au loc chestii neprevăzute…

Redactorul-șef a telefonat operativ la Kremlin și decolarea a fost amânată cu o jumătate de oră

— Da, erau astfel de oaspeți ai programului, care, în cadrul discuției inițiale, cădeau de acord să se comporte „cum trebuie“, dar pe urmă, în direct, începeau a vorbi pe față. A fost un scandal de proporții în legătură cu armamentul chimic al trupelor lui Bashar al-Assad. Oaspetele a început a spune adevărul despre producerea și aplicarea substanțelor otrăvitoare de către armata siriană. Cu o voce care părea că acuși-acuși va face să-I plesnească coardele vocale, redactorul-șef Sergei Kazakov i-a strigat prezentatorului în microfonul canalului tehnic: „Oare tu n-auzi ce spune?! Închide-i leoarba tot acum!“. Prezentatorul și-a întrerupt imediat interlocutorul: „Spre regret, timpul dvs. în direct este limitat. Mulțumesc pentru interesantul interviu“. Pe urmă s-a telefonat din Kremlin și a fost scandal. De atunci acest expert n-a mai fost invitat la noi.

— Cât de des vi se telefonează din Administrația lui Putin sau din alte structuri și vi se face mizerie sau pur și simplu vi se notifică ce trebuie spus?

— Redactorilor-șefi le sunau mereu niște oameni din Kremlin, care corectau conținutul noutăților. Despre conținutul discuțiilor îți puteai lesne da seama, deoarece microfonul în camera aparatelor este, de obicei, inclus și toți angajații care aveau acces la canalul tehnic de legătură, aud răspunsurile redactorului-șef. După astfel de sunete redactorul-șef îi cerea prezentatorului să prezinte noutățile într-o cheie cu totul diferită, câteodată chiar diametral opusă afirmațiilor pe care prezentatorul le făcea cu o oră în urmă.

— Subiectele pot fi corectate mulțumită diferitelor fusuri orare, în timp ce acestea din urmă se mișcă pe orbite în partea europeană a Rusiei. Ce se întâmplă?

Potrivit regizorului-șef, decorul studiolui a fost elaborat de psihologi pentru a influența subconștientul telespectatorilor

— Da, materialele care nu conveneau conducerii erau pe urmă curățate. În direct se întâmplau interviuri care, ulterior, la reluare, erau binișor corectate. Țin minte cum înregistram dezbaterile dintre Jirinovski și Ziuganov. Ei vorbeau, inițial, foarte amical, apoi, după ce au fost incluse camerele de luat vederi, au început să se înjure, aproape că s-a ajuns la bătaie. Era suficient să decuplezi camera și toți pe dată începeau să disute pașnic, se transformau în absolut alți oameni. Toate astea sunt un teatru, iar ei, niște actori; e oprit să te superi pe actor că are un astfel de rol… În memorie mi s-a întipărit încă un caz interesant cu Mihalkov. Dimineață devreme trebuiau înregistrate răspunsurile sale pronunțate prin telefon la niște întrebări. I s-a telefonat lui Mihalkov, dar s-a dovedit că acela era într-un avion care deja se afla pe pista de decolare în așteptarea  rândului la decolare. Redactorul-șef a făcut urgent legătură cu Kremlinul și decolarea aeronavei a fost amânată cu o jumătate de oră. Bineînțeles, mă șoca faptul că, doar pentru ca „Rossia-24“ să-i ia cuiva un interviu la telefon, a fost rețint zborul unei aeronave civile.

— De operator depind multe. Pe unul îl poți prezenta profitabil, pe altul, nu. Există la „Rossia-24“ norme privind lumina în care trebuie să apară prezentatorii sau invitații?

„Tu ai nimerit pe planeta Televiziunii Ruse, iar pe această planetă trebuie plătit pentru tot, inclusiv pentru angajarea la lucru“

— Operatorul, la ordinul regizorului, trebuie să facă astfel, încât totul să corespundă parametrilor aprobați de conducere. În Studioul șapte al Companiei, pe perete se aflau vreo treizeci de fotografii cu imagini ale micului ecran, aprobate de conducere. Imaginea difuzată în direct de operator trebuia să corespundă strict uneia dintre aceste imagini. Regizorul îi spunea, spre exemplu, operatorului: „Camera doi - opt!“, ca să corespundă anume uneia dintre aceste fotografii. Trebuia realizat planul căruia l-a noi i se spunea „opt“, ca să corespundă anume modelului aprobat. Eu nu prea înțelegeam la început de ce toate astea, căci uneori apăreau astfel de planuri care aratău nu tocmai aspectuos. Odată, un regizor a mutat ușor unul dintre elementele decorației. Curând a venit în fugă regizorul principal, ne-a tras o săpuneală și ne-a ținut o prelegere întreagă despre faptul că, în studiou, nimic nu trebuie atins: „Voi ce credeți, că toate aceste pătrățele, raze de soare sunt aici de frumusețe?“ (Iar noi, din naivitate, anume așa și credeam.) S-a dovedit că nimic nu-i chiar atât de simplu: potrivit regizorului principal, decorarea studioului a fost elaborată de către psihologi de frunte, ca să-i influențeze pe telespectatori la nivelul subconștientului. Chiar indiferent de ceea spune omul, oricum asta îl influențează într-un fel.

— Dar în ce mod? Dumneavoastră, probabil, după acestă lămurire ați încercat să înțelegeți ce și cum influențează?

— Eu am discutat tema aceasta cu un amic psiholog, el mi-a spus că imaginile vizuale pot acționa așa. Tabloul suscită cumva încrederea pentru ceea ce afirmă omul care nu apare în cadru.

— E vorba pur și simplu de decorare sau racursiuri, cum trebuie prezentat omul?

— Și de una, și de alta: și decorarea studiolului, și un anumit unghi de vedere.

— Loialitatea angajaților este monitorizată? Dvs. n-ați avut probleme?

— M-a chemat odată la el asistentul operatorului principal, a cerut suprimarea materialelor din Facebook, de pe pagina mea. Eu m-am pronunțat acolo în ce privește relațiile cu Ucraina. Părerea mea nu consona cu punctul de vedere oficial. Am fost nevoit să deletez, iar conflictul a încetat.

— Dvs. ați scris în cererea de chemare în judecată că nu vi s-a acordat concediu. Cum se poate așa ceva?

— În companie totul e foarte șmecherește organizat: pentru a nu le acorda concedii angajaților, precum și pentru a-i stoarce mereu de bani, pe mine și pe alți angajați ne concediau în fiecare an, iar în ziua următoare eram din nou primiți la lucru (nu pe gratis, desigur). Întreaga mea carte de muncă și suplimentul sunt înțesate de ștampilele Companiei. În concediu n-am fost de șapte ani la rând. Am apelat în legătură cu asta în instanță, dar toate nivelele sal (inclusiv Curtea Supremă a Rusiei) au găsit drept legală neacordarea concediului în decurs de șapte ani la rând. Cazul meu nu e singular, iar termenul de șapte ani nu e nici pe departe un record. Cunosc un angajat al Companiei, care n-a fost în concediu timp de zece ani consecutiv.

— Dar în ce mod vi se pretindeau bani?

M-am săturat să-i privesc zile întregi pe lingușitorii lui Putin și să le ascult minciunile

— Când am încercat să mă angajez la postul de televiziune „Rossia-24“,  l-am auzit îndată pe unul dintre angajați: „Tu ai nimerit pe planeta Televiziunii Ruse, iar pe această planetă trebuie să plătești pentru tot, inclusiv pentru angajarea la serviciu“. Mi s-a spus că chestiunea angajării mele poate fi tranșată, dar că soluția va costa. Eu trebuia să-i dau conducerii salariul meu pentru prima lună de muncă, circa 23 de mii de ruble. Am fost nevoit să cad de acord. Am semnat un contract de muncă pentru o lună. După o lună mi-am ridicat primul salariu și l-am dat pe tot, după care contractul meu de muncă a fost prelungit. Am lucrat la „Vesti“ mulți ani, până când noul operator principal nu a majorat de două ori suma mitei pentru prelungirea contractelor de muncă în cazul unor angajați, între altele și pentru mine, în legătură cu vârsta mea care se apropia de pensionare. „Dacă n-o să plătești, te vom concedia și tu în genere n-o să găsești niciun fel de lucru la vârsta ta“. Bineînțeles că suma nu era chiar atât de mare. O puteam găsi, ca să continuu a munci pentru Companie, dar pe atunci pur și simplu m-am săturat să privesc zile de-a rândul la lacheii putiniști și să le ascult minciuna. Angajații glumeau nu rarerori pe seama prezentatorilor: „Cum așa, doar acum un ceas le spunea telespectatorilor absolut altceva?“, la care li se răspundea: „Iar acum vorbim așa. Ce să-i faci, așa-i munca noastră!“.

— Nu demult, Ecaterina Andreeva a mărturisit că nu privește televizorul în genere, căci își cruță nervii. Dvs. rămâneți telespectator după ieșirea la pensie?

— O să vă mărturisesc sincer: am avut două televizoare, le-am dăruit pe amândouă. Eu acum nu am în genere televizor, privesc noutățile exclusiv pe internet. În televiziunea rusă nu am nicio încredere. Vă sfătuiesc să nu puneți televizorul în priză.