Într-un interviu pentru Deschide.MD, viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea a explicat cum va decurge procesul de negocieri în anul 2020, dacă nu va fi semnat protocolul de la Bratislava, a lămurit anumite detalii despre viitorul statut special al Transnistriei: va fi dizolvată așa-numita armată a regiunii, toată frontiera va fi controlată exclusiv de Chișinău, politica externă va fi decisă exclusiv de Centru.

-      Domnule Flenchea, săptămâna viitoare veți avea ultima întrevedere din acest an cu reprezentantul politic al Tiraspolului în procesul de negocieri. Credeți că veți reuși să ajungeți la un acord comun pe marginea redacției finale a protocolului de la Bratislava?

Totul depinde de dorința și disponibilitatea părții transnistrene de a manifesta constructivism în abordare și flexibilitate, suficientă pentru a examina și a accepta multiplele opțiuni propuse, inclusiv de mediatori și de Chișinău. 

-      Ce cuprinde concret acest protocol, dacă ați putea să ne enumerați subiectele? 

Am mai vorbit la acest subiect. În principiu protocolul fixează ultimele evoluții, fixează realizări, fixează anumite stări de fapt și obiective de ordin general. Punctul discordiei, sau acel alineat 12 din text, asupra căruia nu s-a ajuns la un consens la moment, ține de priorități imediate, prioritățile anului inclusiv 2020. La fel, am mai spus-o public care sunt subiectele care au fost propuse. Iarăși, un lucru important - nu este vorba despre neacceptarea de principiu a celor subiecte. Este vorba de refuzul ciudat de a le avea stipulate în document. 

-      Ei refuză să le accepte în document pentru a nu le conferi un caracter oficial? 

Cel mai bine e să-l întrebați pe domnul Ignatiev. Nici nu încerc să înțeleg această logică. 

-      La ce puncte aveți divergențe? 

Au fost propuse în esență două abordări formulate în diferite feluri. Au fost până la zece redacții diferite. Prima abordare - fiecare dintre părți propune subiecte care să fie discutate în anul care vine. Respectiv - Chișinăul propune ceva, Tiraspolul propune ceva. Noi acceptăm spre discuție subiectele propuse de ei, și, respectiv, Tiraspolul acceptă ceea ce propunem noi. Asta nu a mers pentru că Tiraspolul a insistat ca noi să acceptăm necondiționat toate subiectele propuse de ei și totodată condiționează subiectele noastre. 

O a doua abordare - în cazul în care, dintr-un motiv sau altul, pe care eu vreau să încerc să-l înțeleg, stipularea implicită a acestor subiecte nu este dorită de Tiraspol, putem recurge la niște formule mai ample și mai puțin specifice, fixând angajamentul părților de a agrea o listă comună de priorități pe trei luni. Ambele opțiuni au fost respinse de Tiraspol.

-      Tiraspolul vrea să includă în protocol, care este de fapt un fel de agendă de lucru pentru anul 2020, așa-numita problemă bancară. Chișinăul insistă că nu există nicio problemă și că întreprinderile de pe malul drept trec prin aceleași proceduri de ordin bancar ca și cele din stânga Nistrului. Înțelegem că Chișinăul nu vrea să includă chestiunea bancară anume pentru a nu face din ea o adevărată problemă? De ce firmele transnistrene nu ar accepta regulile impuse tuturor de către Banca Națională?

Firmele transnistrene acceptă, firmele transnistrene vor să-și continue activitatea legală, manifestă deschidere și receptivitate. Chiar săptămâna asta, acu două zile, în sediul Misiunii OSCE în Moldova, a avut loc o ședință de lucru cu participarea companiilor transnistrene interesate, vizate în această chestiune, decidenți ai unui șir de bănci comerciale moldovenești, dar și reprezentanții Băncii Naționale a Moldovei, unde s-a discutat foarte tehnic, pentru că e un subiect tehnic, nu este categoric unul politic. S-au discutat toate aceste chestii. Deci este și dorință și receptivitate din partea companiilor. 

-      Tiraspolul insistă că e un subiect politic dacă tot insistă să fi inclus în protocol? 

Sunt anumite greutăți întâmpinate de anumite companii transnistrene din simplul motiv că nu au reușit să se conformeze cerințelor legislației naționale care este conformă standardelor internaționale în domeniu, privind prevenirea spălării banilor. Pentru că nu au reușit în conformarea cu aceste cerințe, conturile au fost închise. Deci e un subiect strict tehnic - cum să desfășoare operațiunile ca să conformeze cerințelor legale.            

-      Deci dacă se va rezolva problema tehnică va dispărea și toată problema, pe care Tiraspolul o prezintă ca fiind politică? 

Bineînțeles. 

-      Deci chestiunea bancară nu se va regăsi nicicum în protocolul de la Bratislava? 

Poate să ajungă, în situația și în condițiile în care și Chișinăul o să poată să-și stipuleze prioritățile în acel document. Eu categoric nu pot accepta situația în care partenerul meu de negocieri Vitali Ignatiev să spună - Tiraspolul insistă și va avea în text: 1, 2, 3, iar Chișinăul va avea 1, 2, iar subiectul ăsta nu-l acceptăm. Așa o abordare nu este acceptabilă. 

-      Totuși, insist, care sunt prioritățile Chișinăului? 

Pe parcursul ultimelor două săptămâni am anunțat public patru priorități ale Chișinăului pe termen scurt și mediu. Eu nu am să intru în prea multe detalii pe marginea textului protocolului, pentru că deși suntem pe finalul anului și a rămas puțin timp, totuși, discuția încă nu a fost încheiată. Pentru a nu prejudicia procesul, nu am să vă citez explicit opțiunile, textul propus.  

      

-      Dacă nu semnați protocolul de la Bratislava, în baza cărui document veți lucra în continuare? Să înțeleg că, de fapt, Chișinăul e foarte relaxat în această privință? Dar semnarea acordului poate fi un orgoliu, de principiu pentru Slovacia, Bratislava fiind orașul unde s-a încheiat înțelegerea cu privire la 5+2. 

Pe de o parte, procesul de negociere are o finalitate firească - cea de reintegrare a țării. Acest deziderat se regăsește și în documentele de constituire a procesului de negocieri, se regăsește și în alte documente de reper semnate de ambele părți, de toți participanții în procesul de negocieri, cel puțin cei care erau la moment în anii 1990. Pe de altă parte, procesul de negociere în regim de lucru continuă pe parcursul anului. Contactele nu au loc o singură dată în an, când se întâmplă reuniunea în format 5+2. Agenda reiese firesc din acele priorități și necesități pe care părțile le consideră ca atare. De exemplu, noi o dată am avut subiectul școlilor cu predare în grafie latină pe care a fost semnată o decizie protocolară care a adus un plus de stabilitate și vizibilitate în activitatea lor. Nu au fost soluționate toate problemele - a rămas problema reîntoarcerii sediilor, lucrul pe care noi l-am spus clar. Rămâne o prioritate și va rămâne în discuție.  

Exact așa - niciun document nu a stipulat că problema accesului fermierilor din raionul Dubăsari la pământurile lor trebuie să fie soluționată. Nu a fost stipulată într-un document care să fie predatat începutului discuțiilor. Protocolul de la Berlin din iunie 2016 are această prevedere, dar ea rezultă din faptul că până atunci, din 2013, 2014, când au început să apară probleme în ceea ce privește accesul fermierilor la pământurile lor, subiectul ăsta era în continuă discuție între Chișinău și Tiraspol. Exact și acum, lipsa acestui protocol semnat nu o să ne împiedice să continuăm să abordăm subiectele și să căutăm soluții. 

-      Cum explicați faptul că atât Tiraspolul, cât și Federația Rusă, insistă asupra faptului ca întâlnirile în format 5+2 să se desfășoare de 5-6 ori pe an? Ce vrea să accelereze Rusia? 

Noi pornim de la faptul că negocierile trebuie să fie focusate pe rezultat și să producă rezultat. Dacă vedem o dinamică și un rezultat și disponibilitate a participanților de a genera valoare adăugată în procesul nostru de reglementare în 5+2 și vedem momentul oportun pentru convocarea rundei de negocieri în format 5+2, o acceptăm sau chiar o propunem. Dacă vedem că avem perspectivă de dinamică și de dezvoltare aici pe teren, ne întâlnim cu Vitali Ignatiev sau oricine ar fi reprezentantul în negocieri. Chestia aceasta este valabilă și pentru acele 11 grupuri de lucru, plus 2 subgrupuri. 

-      Deci, întâlnirile în format 5+2 depind de rezultatele obținute în cadrul grupurilor de lucru? 

Nu doar, să nu uităm că formatul 5+2, în acel moment, format pentalateral, a fost creat fără cei doi observatori, tot la Bratislava. Scopul creării acestui format este elaborarea documentului privind reglementarea conflictului. Acest fapt trebuie să rămână în agenda de negocieri și respectiv nu doar rezultatele grupurilor de lucru. Respectiv, trebuie să dicteze și să condiționeze desfășurarea negocierilor în format 5+2. 

-   La începutul anilor 90, România a fost parte a formatului de negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean. De curând, eurodeputatul român, Corina Crețu, (Pro România, S&D) a solicitat Ministerului Afacerilor Externe de la București să facă demersurile necesare pentru a participa la negocierile din formatul 5+2 privind soluționarea conflictului transnistrean. Este posibilă revenirea României în formatul de negocieri? Cum vedeți Dvs. această idee? S-a discutat la nivelul guvernului despre o astfel de variantă?

Formatul 5+2 este rezultatul unui consens regional și chiar internațional privind participarea actorilor relevanți în discuții pe marginea reglementării conflictului transnistrean. Unul dintre participanți este UE care, din câte cunoaștem, are o politică externă comună. România, fiind țară membră UE, are vocea și cuvântul în formularea poziției și politicii comune a UE inclusiv pe acest subiect.  

-      Dacă România ar apărea ca un actor mai pronunțat și mai activ pe segmentul transnistrean, asta ar enerva cumva Tiraspolul? 

Cum am și zis, UE este participant activ în procesul de negocieri. Nu cred că Chișinăul este în poziția să dicteze sau să sugereze Bruxelles-ului cum să-și formuleze și cum să-și promoveze politica externă. 

-      Tot Rusia insistă asupra rezolvării problemelor social-economice și umanitare în procesul de negocieri, apoi să se treacă la pachetul politic. De ce nu se poate de lucrat pe cele trei coșuri concomitent?

Eu am să fac aici referire la textul declarației a Consiliului miniștrilor OSCE adoptat la Bratislava pe 6 decembrie, adoptat unanim, pentru că așa se iau deciziile în OSCE, de toți cei 57 de miniștri de externe, inclusiv ministrul rus Lavrov. Declarația, printre altele, face apel către părți ca în anul care vine activeze discuțiile pe toate cele trei coșuri din agenda de negocieri. 

-      Credeți că în 2020 vom avea discuții și pe coșul trei?

Eu cred că nu există niciun argument de ordin obiectiv sau impediment care să nu ne permită să începem asemenea discuții în anul care vine. 

-      Tiraspolul nu se poate opune?  

Am zis că nu există argument pentru a nu începe aceste discuții. 

-      Doar rezistența din partea Tiraspolului… 

Acesta nu este argument…    

-      Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a spus că până a trece la etapa de distrugere a munițiilor de la Cobasna, trebuie să fie îndeplinită munca birocratică, trebuie elaborat un cadru de lucru, totul trebuie pus pe hârtie. La ce etapă se află etapa hârtiilor? Știm că Rusia nu este tocmai de încredere atunci când vine vorba de îndeplinirea obligațiunilor asumate. Putem vorbi despre o tărăgănare în acest sens, sau e prea devreme să afirmăm asta? 

Acesta este un subiect al Ministerului Afacerilor Externe. Problema retragerii și/sau distrugerii stocurilor de muniții are două fațete - una bilaterală și una multilaterală. Pe deoparte e nevoie de aranjamente între Chișinău și Moscova privind modalitatea, termenele, multe altele. Pentru că nu poate un stat străin pe teritoriul altui stat să desfășoare asemenea activități fără un cadru juridic bilateral. Pe de altă parte, are și o fațetă internațională, fiind vorba de un angajament al Federației Ruse, inclusiv și cel de a asigura transparența internațională prin participarea OSCE.        

-  În afară de Federația Rusă, cine va mai participa la utilizarea munițiilor? Au fost începute discuții și cu alte entități? SUA au spus că sunt gata să participe la acest proces.

Eu totuși o să redirecționez subiectul la Ministerul de Externe, fiindcă nu este în portofoliul meu, așa cum am mai zis. Este vorba de relații bilaterale, iar pe de altă parte, de relații multilaterale. Este un proces și o chestiune conexă legată nemijlocit de dosarul transnistrean, dar totuși nu este în portofoliul meu

-  Se vehiculează că trupele ruse nu vor pleca de pe teritoriul Republicii Moldova până când nu se va obține recunoașterea internațională a neutralității Republicii Moldova. S-a spus, chiar și la nivel oficial, că rezolvarea conflictului stă în această neutralitate. De ce se mai negociază în formatul 5+2 dacă obținerea unui asemenea statut ar rezolva ca prin minune problema transnistreană?

Formatul 5+2 nu are în agendă subiectul retragerii ori în general a prezenței forțelor militare străine pe teritoriu Republicii Moldova. Mai mult ca atât, în formatul 5+2 nu se discută prevederile constituționale ale Republicii Moldova. Recunoașterea de către fiecare membru al comunității internaționale, a fiecărui stat a statutului de neutralitate constituțională a Republicii Moldova înseamnă implicit și respectarea acestui statut. Or, acest statut este incompatibil cu prezența militară străină pe teritoriul țării noastre.

-  Să înțelegem că acum Rusia nu recunoaște neutralitatea țării noastre?

Eu v-am spus ce am avut de spus!

-  Această problemă, a recunoașterii internaționale a neutralității este o condiție a Federației Ruse ori dorința Republicii Moldova?

Acest lucru este stipulat în Constituția Republicii Moldova. Cum poate să fie o prevedere constituțională condiționată de un alt stat? Este o normă imperativă din Constituție. O asemenea recunoaștere presupune implicit să respecți tot ce presupune el.

-  Recent ați declarat că nu cunoașteți unde-și tipăresc transnistrenii valuta. Noi am investigat puțin și am aflat unele detalii. Ați mai aflat, totuși, unde-și produc transnistrenii rublele?

Ceea ce mă preocupă pe mine, pe Guvern, pe autoritățile Republicii Moldova este restabilirea unității țării, inclusiv a sistemului financiar-bancar și a sistemului monetar. Eu privesc în viitor spre acele obiective pe care noi le avem. Există document semnat încă la mijlocul anilor ’90, care prevede libera circulație a valutei naționale, a leului. Deci, aceasta e ceea spre ce trebuie să tindem. Aceasta am propus și vom propune în continuare spre discuții. Ceea ce se utilizează acum în regiunea transnistreană ca mijloc de plată nu este subiect de negocieri.

-  Noi am înțeles că materia primă pentru producerea acestei valute ajunge la Tiraspol prin teritoriul Republicii Moldova controlat de autorități.

Eu nu dețin date și nu aș putea spune cu siguranță pe unde este importată. Atâta timp cât nu avem asigurat controlul deplin al frontierei noastre știți că este un proces în derulare, construcția și punerea în funcțiune punctelor comune moldo-ucrainene de trecere a frontierei. Avem deja unul și pe segmentul transnistrean al frontierei. Până atunci nu dețin date și nu pot să dau cu presupusul.

-  Câte puncte comune urmează să fie deschise pe segmentul transnistrean de frontieră?

Toate câte sunt. Trebuie doar să fie etapizat acest lucru. Este evident că pentru început vor fi deschide punctele internaționale de trecere, după care interstatale și locale.

-  Se vorbește în ultima perioadă din ce în ce mai mult despre acordarea unui statut special pentru Transnistria. Ce va presupune acest statut și ce atribuții va avea Tiraspolul?

Răspunsurile la întrebările voastre se conțin în Constituție și în legislație. Constituția prevede un statut pentru Transnistria, care urmează a fi detaliat într-o lege organică. Asemenea lege organică, care nu este una exhaustivă, a fost adoptată de parlament în iulie 2005, ea se numește Lege privind prevederile de bază, un cadru general ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului și ale municipiului Bender. Acolo găsiți toate răspunsurile, pentru că cea mai importantă întrebare, care vor fi competențele pe care o să le obțină autoritățile regionale este tocmai subiect de negocieri între Chișinău și Tiraspol. Este un angajament internațional al Chișinăului de a rezolva diferendul printr-o soluție negociată între părți și susținută de partenerii noștri internaționali.

-  Când se va ajunge la acest statut, Transnistria își va avea în continuare propria armată, propriile instituții, forțe de ordine și așa mai departe?

Nu există nicio țară cu două armate ori frontiere. Există frontieră de stat cu o singură armată națională. Sunt anumite competențe ale centrului și aceasta așa și va fi, dar sunt și competențe care pot fi delegate către autoritățile regionale, de exemplu poliție locală. Sunt multe modele de organizare a sistemului de drept, ele diferă de la o țară la alta. La noi este centralizat, dar poate fi diferit.

-  Deci Transnistria nu va avea propria armată?

Categoric nu. Nu are cum să o aibă. Nu a anulat încă nimeni declarația Parlamentului privind demilitarizarea Transnistriei, adoptată și ea în 2005.

-  Deci statul unitar va avea centrul Chișinăul, el va decide politica internă și externă?

Da, politica externă, politica de apărare, hotarul de stat, managementul și controlul lui. Sunt competențe exclusive ale centrului și aceasta e o normă universală.

-  Orice viitor document va avea la bază aceste principii?

Evident. Nu există niciun precedent când cineva să deține o porțiune de frontieră, nici măcar Ostap Bender nu a reușit să obțină. Nu trebuie să ne fie frică de procesul de reglementare și finalitatea lui. Vorbim de reîntregirea țării. De ce să ne fie frică?

-  Și de conceptul de federalizare tot nu trebuie să ne fie frică?

Nu, nu există asemenea perspectivă. Eu în ultimele două săptămâni am vorbit foarte mult la acest subiect.

-  Dar învățământul în stânga Nistrului cum îl vedeți acum și după ce se va întregi Republica Moldova. Vor fi acolo școli cu predare în limba română cu grafie chirilică, ?

Sunt diferite modele de învățământ public. În SUA de exemplu statele au autonomie, își stabilesc singure curricula, sunt state în SUA care de exemplu neagă teoria evoluției a lui Darwin. Sunt state ca Republica Moldova în care totul este mult mai centralizat și există standarde naționale. Care o să fie formula finală, care o să fie specificul sistemului educațional rămâne, la fel, să fie stabilit.

-  Dvs. ați fost șef al Biroului pentru Reintegrare în timpul Guvernului Sandu, acum sunteți vicepremier în Guvernul Chicu. Aceste două Guverne au avut abordări diferite despre modul de soluționare a problemei transnistrene?

Soluționarea acestei probleme ține de viitorul țării. Sunt chestii care nu pot fi negociate, agreate și cizelate fără a avea un consens național larg și între forțele politice. Tocmai de asta în 2005 a fost adoptată acea Lege. Eu lucram aici și știu pe interior cum era. Se vorbea cu fiecare fracțiune în parte și cu tot cu raportul de forță care era atunci în Parlament, Legea a fost adoptată cu 100 de voturi pentru și un vot de abținere, niciun vot împotrivă. De aceea vă pot spune că a existat și există o continuitate în proces și în acțiuni pe acest domeniu indiferent de cine este la guvernare.