- Domnule deputat Iurie Reniță, luați de valul multiplelor probleme interne s-a cam uitat că Republica Moldova este și actor al relațiilor internaționale, iar ce se intamplă în politica moldovenească are ecou și în exterior. Ca diplomat de carieră, cum credeți că a fost în plan extern impactul imaginilor ce le-ați facut publice cu Igor Dodon, luând bani de la Plahotniuc? Cum privesc omologii lui Dodon acele imagini?

- Trebuie să recunoaștem cu toții că și până la prezentarea acestor secvențe de notorietatate imaginea Republicii Moldova a fost și este în continuare una extrem de șifonată sub toate aspectele. Numai cât face așa-numită „politică externă echilibrată”, promovată cu atâta insistență și osârdie de către președintele Dodon! Acest concept rusesc nu are nimic în comun cu aspirațiile adevărate și realitățile noastre politice. Mai degrabă ar fi vorba de o nouă diversiune ideologică și politică a Kremlinului, promovată de către reprezentanții Federației Ruse în Republica Moldova, avându-l că principal protagonist pe nimeni altul decât pe cel mai antinațional președinte, Igor Dodon.

A accepta promovarea unei „politici externe echilibrate”, înseamnă a accepta continuarea prezenței ilegale pe teritoriul nostru a armatei ruse de ocupație, fapt confirmat și de instituția supremă în domeniul justiției – Curtea Constituțională. Această provocatie politică rusească, cuplată cu o altă făcătură de aceeași sorginte – recunoașterea internațională a neutralității permanente militare a Republicii Moldova – ne îngroapă definitiv în sfera de influență exclusivă a Moscovei. Cum poți să insiști cu atâta tupeu și fariseism pentru o neutralitate pemanentă militară, dar cu armata rusească pe teritoriul tău? Cât de șubrede sunt aceste pledoarii pe care încearcă să le promoveze Dodon și unii actori politici interni, dar, mai ales, cei externi, care ne doresc doar „binele” uniunii euro-asiatice. Iată de ce aceste „idealuri rusești” sunt zilnic puse pe agenda noastră externă de către o conducere profund antinațională și total subordonată intereselor Kremlinului, inclusiv ultima diversiune cu împrumutul rusesc. Preluarea de către Igor Dodon a inițiativei unilaterale pe plan extern și a agendei noastre de politică externă a fost și este în continuare (contrar prevederilor constituționale), o mare eroare legală, dar și morală a celor 2 guverne după debarcarea oligarhului Plahotniuc în iunie 2019.

Imaginile devastatoare cu implicarea lui Igor Dodon, Vladimir Plahotniuc și Serghei Iaralov într-un caz clasic (în stil profund moldovenesc și ex-sovietic!) de corupție nu face altceva decât să adâncească și să extindă prăpastia uriașă care ne desparte pe noi de lumea civilizată și, în primul rând, de vecinii noștri imediați - România și Ucraina -, nemaivorbind de partenerii noștri strategici, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. Cunosc foarte bine din experiență mea diplomatică de peste 20 de ani – fără credibilitate, coerentă și consecvență politică în promovarea intereselor tale naționale, nicio țară, indiferent de dimensiunile ei geografice, n-are vreo șansă să fie tratată cu respect pe plan internațional. E foarte trist, dar Republica Moldova tocmai în această condiție deplorabilă se află.

Umblăm cu aberații de genul „politică externă echilibrată” și „recunoaștrea neutralității militare permenete internaționale” cu teritoriu ocupat, cu jumătăți de măsură în procesul de integrare europeană și mai dorim să fim respectați și tratați egal de rând cu celelalte state ale lumii. Țările neutre că Elveția, Austria, Finlanda sau Suedia sunt îndreptățite să valorifice aceste condiții de recunoaștere internațională, deoarece n-au teritorii ocupate de armate străine, dar nu e și cazul nostru. Să fi procedat, cel puțin, că Țările Baltice, dar de unde când toate conducerile care s-au perindat la putere în Republica Moldova de la ”91 încoace au fost direct dependențe de Moscova? Așa că tristă și penibilă realitate a „kuliok-ului” negru cu calendar ne îndepărtează și mai mult de adevăratele valori europene și ne plasează sigur în bâlciul ruso-asiatic, la care atât de mult visează Igor Dodon și ortacii lui socialiști, susținuți și de unii „europeniști” de la PD.

Adevărată atitudine a țărilor civilizate față de Igor Dodon și de Republica Moldova am văzut-o cu toții în cadrul „intrevederilor” de 3-5 secunde cu unii lideri internaționali și a pozelor comune cu  exact aceeași durata. Chiar dacă în perioada scurtei guvernări ACUM-iste au fost unele „dezghețuri” pe plan extern, iresponsabilă acceptare a delegării lui Dodon la ONU și triumfală cuvântare a acestuia de la înalta tribună a Adunării Generale cu promovarea intereselor rusești și a celor „peste 120 de popoare” din Republica Moldova, suplimentate de vizită „frățească” a lui Șoigu la Chișinău și Tiraspol, precum și escapadele (și ele acceptate!) ale vedetei nr.1 a politicii externe moldovenești la NATO și UE au compromis și erodat realizările pe plan extern din acea perioada. Oricât te-ai strădui să te dai tare și mare pe plan extern, când ii oferi conștient (și iresponsabil) aceste prerogative lui Dodon, te mai poți aștepta la respect și credibilitate din partea adevăraților noștri parteneri strategici? Să te declari sus și tare proeuropean, dar să te temi să spui adevărul despre relațiile noastre când te afli chiar la Moscova in vizită este echivalent cu a fi părtaș la politică descriminatorie și batjocoritoare a Federației Rusie față de Republica Moldova.

O politică externă a intereselor noastre naționale, o politică responsabilă, consecvență și predictibilă n-are nimic în comun cu amatorismul și „experiență impresionantă în cadrul organizațiilor non-guvernamentale”, fie acestea chiar și europene. Diletantismul și inconsecvență în politică externă sunt taxate foarte dur; nu avem dreptul (mai ales noi) să greșim și să ne compromitem. Avem nevoie de promotori fermi ai politicii noastre externe, care dispun de experiență în domeniu, de verticalitate politică și profesională. Nu plocoanele rușinoase și penibile pe la Moscova sau pe la presidentia lui Dodon constituie „mari realizări ministeriale sau guvernamentale” în domeniul politicii externe. Anume aceste acțiuni profund regretabile au consolidat și mai mult falimentară și detrimentara noțiune de „politică externă echilibrată”, acceptată benevol cu atâta lejeritate de către cei care au fost responsabili de domeniul politicii externe. Anume în acea perioada Igor Dodon a preluat, contrar prevederilor constituționale, inițiativa totală în domeniul politicii externe, pe care o menține și până astăzi, iar rezultatul este cât se poate de vizibil și regretabil: suntem un stat total izolat și ignorat de adevărații noștri parteneri internaționali.

- Fără îndoială că relațiile lui Dodon cu Moscova sunt unele de avansată prietenie. Credeți că apariția imaginilor cu Dodon a afectat și relația acestuia cu Federația Rusă? Cum îl privesc autoritățile ruse la ziua de azi pe Dodon?

- Mai degrabă cei de la Moscova regretă enorm că reprezentantul lor de baza în Republica Moldova a nimerit în vizorul public cu această secvență video devastatoare. Sunt sigur că șefii lui Dodon de la Kremlin încearcă din răsputeri să elaboreze noi scenarii și diversiuni mediatice pentru a-l scoate și de această dată „basma curată”, mai ales că aceștia au investit enorm de mult, atât politic cât și financiar, pentru că Dodon să fie reales la viitoarele alegeri prezidențiale. N-ar fi lipsit de relevanță să ne referim în context și la faimosul împrumut rusesc, care a eșuat prin gestul de demnitate și apreciere al Curții Constituționale.

Consider că atacurile incalificabile și total deplasate ale premierului Chicu în adresa României fac parte anume din eforturile conjugate (externe și interne) de a-l salva pe Dodon din penibilă situație (politică și penală) în care acesta apare într-un act incontestabil de copruptie, împreună cu alți corupți din aceeași categorie – oligarhul Plahotniuc și tovarășul sau, Iaralov. Va asigur că, indiferent de compromiterea deja produsă a lui Dodon pe plan intern și extern, sunt elaborate noi scenarii și vor fi puse în aplicare chiar în timpul cel mai apropiat. Un prim test a fost atacul descalificant al lui Chicu în adresa Romainiei. E cea mai simplă,  sigură și experimentată metodă de a distrage atenția principala de la cazul „kuliok-ului” cu Dodon, precum și de la multitudinea de alte probleme majore cu care ne confruntăm în prezent urmare unei guvernări incompetente și iresponsabile, în schimb profund arogante.

- Igor Dodon se laudă că Republica Moldova are relații excelente cu SUA. Cât adevăr este în această afirmație? Chiar este așa?

 - Poate că în imaginația deformată a lui Igor Dodon i se arată că aceste relațîi sunt exelente. Ori poate că acesta a condundat, inclusiv geografic, Statele Unite ale Amercii cu Federația Rusă. Dacă Ambasadorul american ii face câte o vizită lui Dodon, lucrul acesta se produce dintr-o elementară curtoazie protocolară față de instituția prezidențială, doar că să-i mai amintească că există și SUA, nu doar uniunea euro-asiatică! Cu excepția regretatului caz de participare la Adunarea Generală a ONU de la New York,  Dodon nu a mai pus piciorul pe pământul american în calitate de președinte, dar nici nu-i mai surâde această perspectiva. Toate aceste momente ne vorbesc, în modul cel mai concludent, despre adevărată relație a lui Igor Dodon cu SUA.

Cu totul altă este situația în cazul cetățenilor noștri și a autorităților americane, care în continuare ne susțîn ferm și sunt foarte generoase sub aspect politic, dar mai ales financiar. Investițiile și granturile de multe milioane în economia și infrastructură Republicii Moldova arată adevărată față și atitutine a poporului american față de statul nostru. Din păcate, Igor Dodon a fost și este în continuare un impediment major în aprofundarea, extinderea și diversificarea raporturilor noastre bilaterale. Plecarea inevitabilă a lui Dodon de la președinție va deschide perspectiva unei relansări multidimensionale a cooperării moldo-americane, în primul rând în beneficiul cetățenilor noștri, așa cum a fost de mai multe ori în trecut.

- Cunoscut ca un filo-rus, actualul președinte este singurul șef de stat din regiune care nu a condamnat anexarea Crimeei de către Rusia, nu a condamnat implicarea Federației Ruse în estul Ucrainei, ba din contra a susținut realiatatea teritorială creată de ruși prin abuz și invazie militară. Care este nivelul relațiilor moldo-ucrainiene la moment și cât a pierdut Republica Moldova în urma declarațiilor anti-ucrainiene ale lui Dodon?

- Parțial ați și răspuns la această întrebare. Igor Dodon nu a condamnat și nu condamnă anexarea Crimeii de către Rusia, deoarece acesta execută cu o docilitate de invidiat indicațiile Kremlinului. Doar un șef de stat total iresponsabil și profund antinațional putea să procedeze în acest hal. E un lucru sfânt și o responsabilitate de importantă supremă că șef de stat să menții relații normale și civilizate cu vecinii tăi imediați – România și Ucraina. Indiferent de opțiunile politice sau economice ale vecinilor tăi ești obligat să păstrezi o relație bună și foarte bună cu aceste state, ceea ce nu a vrut să înțeleagă niciodată Igor Dodon. Pentru el întotdeauna au prevalat interesele Federației Ruse în raport cu Ucraina și România decât interesele noastre naționale față de cele 2 state. Chiar să nu realizezi că ai o frontieră comună de 1222 km cu Ucraina și trebuie să acționezi în consecință pentru a valorifica (în interesul nostru național) această vecinătate estică?

În cazul unei relații bilaterale reciproc avantajoase cu Ucraina sunt sigur că astăzi am fi fost mult mai avansați în procesele integraționiste europene, în finalizarea demarcării frontierei, dar, mai ales, a reglementării definitive a chestiunii transnistrene. Se crează impresia că Igor Dodon intenționat menține starea de tensiune cu Ucraina pentru că această să nu se implice mult mai activ și eficient în problema transnistreană, ceea ce convine foarte mult Moscovei. După plecarea lui Dodon va trebui neapărat să restabilim raporturile bilaterale în conformitate cu interesele noastre naționale, dar și cu standardele și exigențe Uniunii Europene. Suntem obligați să valorificăm această conjunctură favorabilă în relațiile noastre cu Ucraina sub toate aspectele. Pe durata mandatului lui Dodon am ratat această oportunitate benefică nouă, dar și Ucrainei.

- Aflat într-o izolare internațională, Igor Dodon a încercat să găsească ”noi” parteneri în UE. Cum ați văzut acest joc Dodon-Ungaria? Poate înlocui Ungaria statul român sau este doar o coalizare de moment a două entități statale contra României?

- N-aș fi de acord cu remarcă că Igor Dodon a găsit „noi” parteneri în UE, ci, la sigur, i-au fost „prezentați” de către șefii lui de la Moscova. Este în interesul nostru național să avem relații bune și foarte bune cu toate țările Uniunii Europene, inclusiv cu Ungaria. Este important să identificăm în ce domenii ne stabilim prioritățile bilaterale. Orice asistență din partea unui stat european este binevenită, dar nu putem face abstracție de unele momente care ar putea conduce spre sensibilități. Oricât de mult ne dorim să diversificăm asistență statelor UE pentru Republica Moldova, trebuie să ne clarificăm, de exemplu, cu interesul sporit al autorităților maghiare față de dezvoltarea preponderență a turismului sau economiei în zona separatistă transnistreană sau în autonimia găgăuză (e o simplă coincidență cu interesele similare rusești?). Este o realitate că Republica Moldova se confruntă, contrar voinței sale politice, cu mișcări separatiste susținute de către Federația Rusă, de unde și prudență pe care e necesar să o manifestăm față de aceste sensibilități teritoriale, inclusiv conștientizarea și responsabilitatea statelor care selectează aceste regiuni și impactul acestora asupra sincerității și corectitudinii relațiilor bilaterale. Ne-am dori foarte mult că aceeași abordare preponderență să fie manifestată și față de alte zone ale Republicii Moldova, cu mult mai atractive sub aspect turistic și investițional. Vis-a-vis de controversele existente între România și Ungaria, n-ar fi indicat să mă pronunț, deoarece această responsabilitate le revine autorităților celor două state, dar, la sigur, n-ar fi corect să contribuim și noi la „inflamarea” unor sensibilități între cele două state, în detrimentul intereselor noastre legitime. România a fost, este și va fi cel mai sincer și dezinteresat susținător al Republicii Moldova in procesul de integrare europeană. Faptele concrete ne vorbesc despre această, nu abordările selective.

- Uniunea Europeană i-a închis practic ușile lui Igor Dodon. Cum ați caracteriza comportamentul lui Dodon față de UE și care credeți că sunt implicațiile față de Republica Moldova? Mai este Dodon un partener pentru UE?

- Trebuie să o spunem pe șleau: comportamentul lui Igor Dodon față de Uniunea Europeană coincide sută la sută cu cel al Federației Ruse vis-a-vis de UE. Chiar dacă în perioada guvernării ACUM-iste acesta a mai fost pe la UE și NATO, ulterior a mers acolo doar la nivelul celor două regiuni belgiene – flamandă și valonă, inclusiv la o întrevedere cu un comisar UE, promovat de către Ungaria. Acesta-i adevăratul tratament și „performanță” externă a lui Igor Dodon, care niciodată n-a fost un partener credibil al structurilor euro-atlantice. Ba din contra, au fost în unele cazuri acceptat în speranța că va înțelege adevăratele valori europene raportate la necesitățile vitale ale Republicii Moldova. Așa că nu poate fi vorba de nico elementară credibilitate a UE față de Igor Dodon și de politică externă promovată de acesta. Va mai aduceți aminte de atacurile impardonabile ale șefului statului în adresa Ambasadorului UE la Chișinău, a șefilor misiunilor diplomatice ale României și Poloniei? De unde ai putea să ai respect și credibilitate cu un asemenea comportament descalificant față de UE?

- Are Republica Moldova alternativă la parcursul pro-european? Construcțiile eurasiatice ce ar putea aduce bun Republicii Moldova?

- Nu există nicio alternativă reală și viabilă pentru Republica Moldova în afară de integrarea efectivă (nu declarativă!) în spațiul de valori european. CSI și alte structuri falimentare din același spațiu doar ne crează probleme în procesul nostru de integrare europeană. Oare mai poate fi neglijată realitatea existența, când circa 70% din exportul nostru este cu UE, iar România își menține ani de-a rândul calitatea onorabilă de principal partener comercial al Republicii Moldova? Dacă pe Dodon și susținătorii lui politici îi mistuie atât de mult nostalgia după „frumusețea de nedescris” a stepei calmâce sau a GULAG-urilor de altă dată, nu le rămâne decât să le admire în mod particular, fără a ne duce și pe noi acolo, unde au fost deportați și nimiciți cu zecile de mii părinții și buneii noștri. Nu mai avem nevioie niciodată de aceste experiențe tragice. Destinul și viitorul nostru trebuie să fie unul exclusiv european. Cu țările membre ale CSI putem și trebuie să menținem relații bune bilaterale, pornind de la interesele noastre economice, comerciale și sociale, altfel e o irosire iresponsabilă de bani pentru menținerea structurilor CSI-ste. Odată cu avansarea efectivă de integrare europeană va fi necesar să decidem vis-a-vis de oportunitatea calității de membru al CSI. Povestea ridicolă și penibilă cu statul pe 2 scaune, in 2 luntre și cu mulsul a două vaci nu mai este de actualitate!

- Ca diplomat de carieră și ca politician cum ați caracteriza cei 4 ani de mandat ai lui Igor Dodon din prisma politicii externe promovată de acesta? Politica externă echilbrată a lui Dodon a adus vreo plus valoare Republicii Moldova?

- În mare parte am răspuns deja la această întrebare chiar la începutul interviului, dar, cu certitudine, au fost 4 ani de rușine națională, 4 ani ratați,  4 ani de plocoane rușinoase în față Federației Ruse tocmai pe subiectele în care era necesar să manifestăm verticalitate politică, dar și consecvență în promovarea intereselor noastre naționale. Perioada aflării lui Dodon la presidentie a fost o permanentă și vădită sfidare de către acesta a normelor constituționale vis-a-vis de atribuțiile și responsabilitățile președintelui statului în domeniul politicii externe, stabilite foarte clar în art. 86 din legea supremă a Republicii Moldova.

Ne va trebui mai mult timp să restabilim relații normale, civilizate și de încredere cu partenerii noștri strategici – România, UE și Statele Unite ale Amercii, inclusiv cu Ucraina. Evident că e necesar să ne clarificăm care vor fi abordările noastre în relațiile cu Federația Rusă, având în vedere toate problemele și vulnerabilitățile care există cu această țară. Doar respectarea cu strictețe a principiilor fundamentale ale dreptului internațional poate genera cu adevărat o relație firească și civilizată dintre Chișinău și Moscova, iar un prim pas în această multdorita direcție ar fi retragerea completă și necondiționată a trupelor rusești de pe teritoriul nostru. Acesta ar fi un prim semnal că Federația Rusă ne tratează cu adevărat că stat Suveran și Independent, că respectă integritatea noastră teritorială, altfel avem de a face doar cu declarații sterile și obositoare că ne respectă și că ne doresc doar binele. Actinile concrete contează, nu multitudinea de declarații despre frăție și susținere a integrității noastre teritoriale, dar cu armata lor pe teritoriul nostru. Iată despre ce trebuia să discute un președinte al Republicii Moldova în cadrul nenumăratelor întrevederi cu șeful statului rus, Vladimir Puțîn. Atunci am fi și noi înțeles că Igor Dodon promovează interesele noastre naționale, altfel este foarte evident că acesta niciodată n-a fost preocupat de Suveranitatea și Independența reală a Republicii Moldova în relațiile cu Federația Rusă. Dodon ne vrea cu orice preț într-o uniune euro-asiatică de tip sovietic, absolut nefirească pentru noi că și valori, dar și optiunie politică. Această tocmai și face uriașă diferența dintre un președinte național și unul antinațional, pe care l-am avut în ultimii 4 ani în persoană lui Igor Dodon.

- Ați putea să vă referiți și la situația politică actuală, prin ce se deosebește de cea cu un an în urmă, adică după 7 iunie 2019?

- Sincera dorință a ACUM-iștilor și a cetățenilor de bună credință de a schimbă radical lucrurile în bine au eșuat în mare parte în virtutea mai multor circumstanțe, dar și a deciziilor nefericite ale factorilor politici decizionali. Valorile și obiectivele strategice ale fostului bloc rămân a fi încă de mare actualitate, mai puțîn și erorile regretabile comise de reprezentanții acestuia. Am scăpat cu atâtea sacrificii morale de către un corupt și oligarh cum a fost Plahotniuc și am „produs” o altă creatură nu mai puțîn nocivă și coruptă, pe Dodon. N-aș putea să consider că am realizat, între timp, careva performanțe, ba din contra, avem regrese incontestabile in domeniul justiției și a izolării noastre pe plan internațional. Integrarea europeană a cunoscut nu doar o stagnare, ci și un regres pe care nu-l putem ignoră, mai ales raportându-ne la calitatea de „elev exemplar” de altă dată din cadrul Parteneriatului Estic. Acestea sunt realitățile noastre curente.

Dacă ar fi să facem o analogie cu perioada similară din iunie 2019, observăm că există mai multe similitudini. „Remușcările morale” de atunci nu cred că au fost mai „dulci” decât cele pe care am putea să ni le asumăm acum. Nu mai există în prezent nicio deosebire între oligarhul corupt Vladimir Plahotniuc și antinationalul și coruptul președinte Igor Dodon. Comparațiile că atunci s-a puțun, iar acum „principiile și valoriile” noastre morale nu ne permit, nu cred că mai sunt de actualitate și credibile.

- Cum apreciați posibilitatea formării unui nou guvern după debarcarea actualului executiv?

- Cred că acemenea posibilitate ar există, dacă vom fi suficient de înțelepți să evităm și să diminuăm prevalarea intereselor partinice și a orgoliilor personale asupra situației curente, în special cu referire la dorința nedisimulată a unor forțe politice de a dicta regulile de joc în această ecuație complicată din punt de vedere nu doar politic, dar, mai ales, moral. Nu aș apela la denumiri răsunătoare cu elemente „naționale” atunci când ne referim la eventualitatea formării unei noi garnituri guvernamentale. După mine ar există o formulă foarte simplă, pe înțelesul tuturor cetățenilor noștri, fără a mai „bagă” și elemente naționale, care au fost atât de mult compromise până în prezent de foarte mulți actori politici. Guvernul anticriza ar fi, după mine, cea mai indicată denumire, dar lucrul cel mai important îl constituie componentă acestuia, care actori politici parlamentari participa la formarea lui numerică, cine dintre aceștia îl susțîn doar politic fără a se angaja în actul propriu zis al guvernării? Este un obiectiv complicat, dar nu și insurmontabil, in opinia mea.

Situația politică curentă, cu multitudinea problemelor pandemice, sociale, economice, financiare etc. ne obligă să identificăm o soluție adecvată perioadei pe care o parcurgem. În lipsa unei majorități parlamentare (fie această chiar și tehnică!) trebuie să identificăm soluia intermediară, până lucrurile se vor mai „așeza” puțin atât din punct de vedere politic, cât și juridic. Noul guvern ar putea fi constituit după următoarea formulă:

-          un prim-ministru nepartinic, dar profesionist în gestionarea treburilor statului cu experiență națională și internațională;

-          miniștri profesioniști pe domeniile de responsabilitate, inclusiv din rândurile unor partide politice;

-          implementarea necondiționată a Acordului de Asociere și de Liber Schimb și obținerea de finanțări consistente pentru redresarea situației generale din Republica Moldova;

-          organizarea și desfășurarea alegerilor prezidențiale librere și democratice, astfel că în fruntea statului să fie ales un președinte proeuropean și cu respect față de valorile și obiectivele noastre naționale.

Formula sugerată ar putea unifica eforturile deputaților pentru formarea acelei majorități parlamentare tehnice, care va avea o misiune complicată de gestionare a situației de criză, dar și a organizării unor alegeri prezidențiale libere și democratice, fapt ce va conduce, inevitabil, la debarcarea lui Igor Dodon și alegerea unui președinte care va respectă cu strictețe atribuțiile și responsabilitățile sale conform prevederilor constituționale. De asemenea, nu cred că mai avem nevoie de președinți-jucători sau președinți-activi sau ceva de genul acesta. Avem nevoie de un președinte care respectă Constituția, nu se implică în treburile parlamentului, guvernului și ale justiției, respectă separarea puterilor în stat, altfel producem un alt președinte pe potriva lui Dodon. Un președinte care susține colaborarea interinstituțională, fără a interveni în activitatea acestora, respectă și promovează prioritățile politicii externe, aprobate de Parlament și implementate de Executiv.

Guvernul anticriză ar avea, inițial, o durată anume, până și după alegerile prezidențiale. În funcție de rezultatele obținute de acesta, se va proceda în consecință: un nou guvern asumat pe deplin politic de către partidele parlamentare sau alegeri parlamentare anticipate. Aș fi tentat să cred că după luna decembrie 2020 se vor produce mai multe modificări sub aspect politic și juridic, având în vedere inclusiv „salubrizarile” inevitabile din rândurile actorilor politici existenți. Sper foarte mult că după această se va contura clar o nouă majoritate pro-europeană și pro-românească, în caz contrar alegerile anicipate devin o realitate inevitabilă, dar și cu un Cod electoral actualizat și ajustat la exigențele UE, Comisiei de la Veneția, dar și a celor 6 Adrese ale Curții Constituționale pentru  implementarea lor de către Parlament.

- Veți susține un asemenea guvern, la care v-ați referit mai sus?

- Doar în funcție de programul de activitate al guverrnului, dar și de componentă calitativă a acestuia. Nu voi mai acceptă „transparență totală” în selectarea lor, când aflăm despre miniștrii „noștri” a două zi din presă. Nu voi mai vota niciodată miniștri, care, la nici o săptămâna după intrarea în exercițiul funcțiuni, vor dori să plece în concediu pe vreo luna de zile, invocând argumente sfidătoare că ei și le-au planificat cu an de zile în urmă sau miniștri care au fost absolut inabordabili pe toată durata mandatului chiar și pentru deputații care i-au votat! Experiență din anul trecut a fost una mult prea dureroasă și dezolantă. De asemenea, trebuie neapărat să întoarcem SPPS–ul guvernului, iar SIS-ul să revină în subordonarea Parlamentului, să restabilim fosta menire a Consiliului Suprem de Securitate că structura eminamente consultativă și nu una trasă special sub Dodon și toate acestea trebuie să se producă imediat după învestirea noului guvern, altfel la ce bun mai suntem republica parlamentară? Fără o politică externă fermă, coerentă și predictibilă nu avem nicio șansă de izbândă în atingerea obiectivelor noastre de integrare europeană, iar rolul unui ministru de Externe, deopotrivă cu cel al Apărării, care să corespundă exigențelor deja evocate mai sus devine unul extrem de important, deopotrivă cu cel al unui prim-ministru profesionist și nepartinic. Doar în asemenea condiții aș putea reflectă serios vis-a-vis de posibilitatea votării în parlament a unei noi garnituri guvernamentale cu adevărat proeuropene.

- Vă mulțumim!