Evhen Magda, expert în cadrul Institutului de Politică Mondială din Kiev, a explicat într-un interviu pentru Deschide la ce se așteaptă Ucraina de la evenimentele din Belarus, de ce absorbția Belarusului de Rusia nu este un deziderat ușor de împlinit și care sunt șansele opoziției belaruse să acceadă la putere.

Evhen, care ar fi ieșirea din criza belarusă care satisface Ucraina? Ceea ce se întâmplă în Belarus reprezintă o amenințare la adresa securității Ucrainei și a regiunii la general?

Cu siguranță, interesul Ucrainei în ceea ce privește evenimentele din Belarus este ca acest stat să-și păstreze suveranitatea. Ucraina are nu doar un hotar de 1.000 de kilometri cu Belarus, dar și un important schimb comercial. În același timp, protestele masive sunt o provocare serioasă pentru Aleksandr Lukașenko, al cărui spațiu pentru manevre politice foarte limitat. Belarusul se învecinează cu trei state NATO, iar consolidarea prezenței externe a Rusiei poate influența asupra securității regionale. Totodată, NATO a lucrat un asemenea scenariu, din câte îmi dau seama, încă din timpul exercițiilor militare ruso-belaruse „Vest-2017” și este pregătită pentru asemenea evoluții ale evenimentelor. Reamintesc că acum prezența militară rusească în Belarus se limitează la două obiecte tehnice, iar Lukașenko, de exemplu, mereu s-a opus (cel puțin până recent) creării în Belarus a unei baze aeriene a Rusiei.

Există opinia că ceea ce se întâmplă în Belarus este materializarea unui plan de Aschluss a Belarusului de către Rusia. Se mai spune că la alegerile repetate ar câștiga un candidat pro-rus, care ar putea să obțină lichidarea statalității belaruse. E posibilă înghițirea Belarusului de către Rusia?

Este prea devreme să vorbim despre noi alegeri prezidențiale în Belarus. Conform observațiilor mele, activitatea protestatară și acțiunile lui Lukașenko se desfășoară acum în paralel, intersectându-se periodic. Cei 26 de ani de aflare la putere (Lukașenko este primul și singurul președinte al Belarusului) au lăsat o amprentă semnificativă asupra acțiunilor sale - perspectiva de a pierde puterea este pentru el o provocare serioasă. Majoritatea cetățenilor Belarusului nu percep Rusia ca pe un inamic (o situație similară se observa și în Ucraina până în anul 2014), astfel, apariția unei alternative pro-ruse pentru Lukașenko este destul de probabilă. Menționez că consiliul de coordonare creat la îndemnul Svetlanei Tihanovski și-a anunțat angajamentul de a respecta obligațiile internaționale existente ale Belarusului. Dintr-un punct de vedere, aceasta este logic, din alt punct vedere, pune la îndoială că în curând se va schimba situația în Belarus. Absorbția Belarusului de către Rusia nu este o sarcină atât de ușoară, precum pare la prima vedere, deoarece, începând cu 2014, NATO și UE privesc diferit acțiunile Kremlinului. În orice caz, eu nu exclud o componentă a activității hibride rusești în protestele din Belarus, de exemplu, prin acoperirea acestora de către mass-media rusească.

Există în Belarus o opoziție pro-europeană și ce șanse are această să ajungă la putere?

Una dintre particularitățile campaniei prezidențiale trecute a fost aceea că Lukașenko a fost chemat în confruntare de către foștii reprezentanți ai establishment-ului (Viktor Babarîko și Valeri Țepkalo care nu au fost înregistrați în calitate de candidați la prezidențiale) și candidatul „cu o stare familială deosebită”, Svetlana Tihanovskaia. În cariera sa politică, a fostei casnice, este prea multă telenovelă. Opoziția național-democratică (sau cum i se mai spune - alb-roșu-albă) este astăzi divizată și nenumeroasă, reprezentanții acesteia au cerut boicotarea alegerilor prezidențiale din 9 august. Din păcate, șansele politicienilor pro-europeni să acceadă la putere astăzi, pe fundalul crizei politice, sunt mici. Chiar și steagurile alb-roșu-alb, care acum sunt fluturate deasupra coloanelor de protestatari, sunt mai curând un simbol al protestului, decât o semn al schimbărilor cardinale ale viziunilor în societate.

Există paralele între revolta împotriva lui Lukașenko și Euromaidanul ucrainean?

Sincer, este greu să facem o comparație. Euromaidanul a avut fortăreața sa - o tabără permanentă în centrul Kievului, lideri ai protestului, răsunau lozinci politice, în special semnarea Acordului de Asociere dintre Ucraina și UE. Etapa pașnică a Euromaidanului a fost destul de îndelungată, ca și protestele împotriva lui Ianukovici. În Belarus noi observăm o coordonare a protestelor prin intermediul canalelor Telegram anonime, lipsa unui program clar de acțiuni (îndemnul spre alegeri corecte e bun, dar să nu uităm că împuternicirile președintelui Belarusului sunt cele mai mari în Europa). Apropo, protestele din Belarus și Ucraina seamănă la capitolul lipsei pogromurilor magazinelor și oficiilor.

Belarusul este parte a spațiului informațional al Rusiei, bielorușii privesc posturile TV rusești și cred ceea ce văd acolo. Este adevărat că bielorușii mizează pe Rusia și cred că Putin îi va salva de Lukașenko?

Adevărat, cele mai populare canale TV și ziare în Belarus sunt cele rusești, influența „Rossotrudnicesvto” în țară este imensă. Dar nu trebuie să vorbim despre lipsa conștiinței naționale, a mândriei pentru Belarus în rândul cetățenilor țării. Repet, Rusia este percepută ca un stat prieten, dar a deveni parte din ea, nu cred că bielorușii tind spre asta, și asta se referă atât la conducerea țării cât și la simplii cetățeni.

Ar putea protestele să ducă la o renaștere a conștiinței naționale și a limbii bieloruse?

Evident, răspunsul la această întrebare depinde de cetățenii din Belarus. Până acum, aud mai în mare parte limba rusă atât în ​​discursurile lui Lukașenko, cât și în declarațiile adversarilor săi (bielorusa și rusa sunt ambele limbi de stat în Belarus). Renașterea națională în contextul unei crize politice este posibilă numai prin consens socio-politic, iar calea către acest consens nu pare ușoară astăzi.