La începutul acestui an mai multe instituții de stat și-au prezentat rapoartele pentru anul 2020, cea mai mare parte dintre acestea au fost analizate de către „Comisia de control al finanțelor publice". Care sunt carențele, ce scheme au fost descoperite la mai multe întreprinderi de stat dar și în cadrul privatizărilor ne spune președintele comisiei parlamentarea Igor Munteanu în cadrul unui interviu acordat Deschide.MD. Vicepreședintele PPDA a vorbit și despre actuala criză politică dar și cum poate fi ea depășită.

Reporter: Recent, Agenția Proprietăți Publice a publicat un raport al privatizărilor pentru anul 2020. Instituția arată că  veniturile s-au ridicat la 372,1 milioane de lei (11 milioane de dolari), inclusiv compensația pentru concesionarea activelor și a terenurilor, față de 191,7 milioane anul trecut. În acest context, Dvs, în calitate de președinte al Comisiei de control al finanțelor publice, sunteți mulțumit de aceste cifre?

Igor Munteanu: Aceste majorări reflectă posibil anumite tendințe de dată recentă în cadrul unor întreprinderi de stat aflate sub autoritatea Agenției Proprietății Publice (APP), dar nu aș pune mâna în foc. De fapt, situația întreprinderilor de stat și a bunurilor statului nu este deloc ideală, după cum ați dori să sugerați pentru că, după cum ilustrează și rapoartele Curții de Conturi pe anii 2019-2020 există o practică omniprezentă de gestionare proastă a bunurilor, a terenurilor și patrimoniului public, în marea sa parte, ne-evaluat corespunzător, ne-înregistrat la valoarea sa reală și neluat la evidență, ceea ce-l face vulnerabil față de acțiunile unor grupuri infracționale. Există multiple cazuri de neglijare a intereselor statului în companiile în care există cote și acțiuni deținute de APP, cum este cazul SA Moldovagaz, companii sistemice cum este SA Căile Ferate ale Moldovei (CFM), la care se adaugă grave probleme generate de concesionările frauduloase operate de guvernul RM în 2013 în cazul concret al Aeroportului Internațional Chișinău (AIC) sau în 2017 a ”Gărilor și Stațiilor Auto” (GSA), oferindu-le peșcheș unor indivizi afiliați grupului ”Shor”, numit ”grup criminal organizat” de către actualul Procuror General. Și privatizările CTC Tutun sau ale Companiei Air-Moldova au avut loc cu grave încălcări ale normelor legale.

Am descoperit astfel că în ajunul privatizării Air-Moldova, conducerea acesteia a acumulat cca 1,2 mlrd lei în perioada anilor 2008-2016, obținând și ajutoare și stat și băgând compania în datorii pentru activitățile operaționale pentru a demonstra că altă cale nu este decât privatizarea acesteia. S-ar fi părut că un manager slab ar trebui să dispară a doua zi din calea noilor proprietari; ba bine că nu, foștii directori capătă funcții manageriale în noua companie Air-Moldova, dar deja sub bagheta noilor proprietari, Blue Air, Civic Aviation Group și câteva persoane fizice, care au achitat 2,6 mln euro la privatizarea acestei companii cu bani aduși din Dubai. Jurisdicțiile offshore au fost în ultimii 10 ani principala sursă de bani la privatizările dubioase efectuate în sectorul public, din păcate, în complicitate cu anumite autorități, care ar fi trebuit să ne protejeze de acești bani infectați. Dar, să revenim la problemele tipice pe care le întâlnim în procesul de supraveghere pe care-l exercită Comisia de Control al Finanțelor Publice.

De fiecare dată când am audiat întreprinderi de stat, cum este CFM, am descoperit carențe grave. Una dintre acestea se referă la cum sunt gestionate spațiile, bunurile  și terenurile. Din cca 11.845 ha terenuri deținute de CFM, în evidența sa contabilă se află numai 9.731 ha, iar o bună parte nu sunt înregistrate cadastral. CFM dispune de cca 47.307 m2 spații libere de birouri, sub acoperiș, care-au generat aproape 5 mln lei costuri de întreținere în anii 2018-2019. Tot la CFM are loc, în mod tradițional, un supraconsum de carburanți și lubrifianți, potrivit raportului de audit al Curții de Conturi (HC n.68 din 17 decembrie 2020), iar atunci când persoanele din interiorul acestei companii au depus note de serviciu cu privire la faptele de fraudă și sustragere de bunuri materiale de pe teritoriul companiei, aceștia au fost concediați. Țin să notez că am transmis un pachet de plângeri și sesizări din partea angajaților CFM în adresa CNA și Procurorilor Anticorpuție, însă nu am primit încă o confirmare că faptele grave raportare de cetățeni, mulți dintre ei cu statut de ”disidență internă” în cadrul acestei companii, au fost considerate serios. În aceiași CFM, am constatat că zeci de obiective de agrement, tipografii, spații locative care adună pierderi și care, în ciuda poverii lor economice, nu sunt tratate responsabil de către actualul management al companiei. Cred că am vorbit prea mult despre CFM, dar să știți că nici în alte sectoare situația nu stă mai bine. Agenția Moldsilva nu a înregistrat până astăzi cca 302 mii ha terenuri din fondul forestier din totalul de 337,6 mii ha, iar ca urmare a nerevizuirii și ne-ajustării valorii tuturor contractelor de arendă a unor fâșii forestiere din proprietatea statului – a ratat încasarea a cca 43 mln lei în perioada anilor 2017-2019. Rapoartele de audit ale Curții de Conturi atestă numeroase erori în evidența contabilă și neconformități în sumă de cca 47 mlrd lei, dintre care numai în cadrul Municipiului Chișinău acestea se ridică la 32,6 mlrd lei, Moldsilva – 13,4 mlrd lei, 721,2 mln lei la Ministerul Apărării, 211,4 mln lei la MEI, 8,8 mln lei la APP și 5,1 mln lei la CEC. Neconformitățile reprezintă încălcarea unor norme financiare de raportare, nu în mod necesar din intenție de culpă, dar oricum însemnând fapte care distorsionează regulile de contabilitate și evidență. Și la Ministerul Apărării nu sunt înregistrate cadastral aproape 1000 ha, la care se adaugă 96 clădiri imobile de cca 118,4 mii m2 spațiu locativ. În toate aceste cazuri – riscul real este de a crea portițe pentru grupuri infracționale de a prelua controlul asupra acestor terenuri și proprietăți, prejudiciind sectorul public cu sute de milioane de lei. În 2018-2019, MAI a alocat 44,3 mln lei pentru reconstrucția capitală a bazinului de înot CSC Dinamo, fără proiect și deviz de cheltuieli, fără expertiză și plan de investiții aprobat în bugetul de stat. În această perioadă, MAI a achiziționat 4 rânduri de documente de proiect, în sumă de 44,2 mln lei, lansând lucrările neautorizate în procesul bugetar cu grave încălcări a procedurilor de achiziții, iar CSC Dinamo, ca să nu fie mai prejos, a vândut terenuri în stânga și în dreapta, cum i-a trăsnit prin cap. În 2018, MAI a folosit 17,8 mln lei pentru a trasa locul pentru construirea Centrului comun de instruire a personalului MAI (bani EU), ca după puțin timp să se convingă că pe terenul alocat nu pot fi construite nici un fel de imobile ca urmare a alunecărilor de teren. Bani pierduți și donatori care-au anunțat că nu vor mai lucra cu acest minister.

Reporter:  Tot APP susține că la începutul anului trecut valoarea de bilanț a patrimoniului public al Republicii Moldova constituia 105,1 miliarde lei, inclusiv: valoarea patrimoniului public gestionat de autoritățile publice centrale - 47,4 miliarde lei; - valoarea patrimoniului public gestionat de unitățile administrativ-teritoriale – 57,6 miliarde lei. Credeți că este gestionat corect acest patrimoniu? Cum am putea eficientiza această gestionare?

Igor Munteanu:  Atunci când am audiat rapoartele de audit ale Curții de Conturi asupra bunurilor și proprietăților din municipiul Chișinău, am observat că este al 2 sau al 3 raport anual fără opinie, adică această formulă indică de obicei asupra faptului că în procesul de audit auditorii nu au avut acces la datele primare și informația solicitată. Atâta timp cât unor funcționari publici nu li se întâmplă nimic dacă reușesc să obstrucționeze efectuarea unui audit al Curții de conturi, această situație generează pierderi, furturi, fraudă, complicități. Să vă dau un singur exemplu. Conform auditului conformității asupra eliberării documentelor permisive în construcție (N.31 din 17 iulie 2020), Curtea de Conturi stabilește că cca 83% din documentele permisive în construcție la Primăria Chișinău (100 din 120) sunt emise cu abateri de la prevederile legale (66,7% în Bălți, 83,6% la Edineț). Numai 5% din documentele urbanistice care autorizează noile construcții sunt întocmite conform legii corect și numai 10% din localitățile rurale din Republica Moldova și-au întocmit Planuri Urbanistice, conform legislației, fără de care de altfel nu se poate construi nicio casă. În ultimii 5 ani, Primăria Chișinău a sistat monitorizarea și controlul asupra construcțiilor nefinalizate, inclusiv al celor care-au raportat un grad de finisare mai mare de 50%, însemnând astfel ratări de taxe pentru bugetul municipiului care, adeseori auzim, este insuficient și sub mare presiune. Doar în Municipiul Chișinău, Curtea de Conturi a stabilit faptul că nu sunt evaluate corespunzător cca 38,237 bunuri ale sectorului orășenesc, evaluate la sute de mii de lei. Notăm existența unor probleme sistemice în aceste domenii de competență locală, care nu au strălucit, este adevărat, niciodată prin prea multă deschidere și transparență, este adevărat. Observația se referă, din păcate, și la modul în care sunt gestionate treburile în cadrul unor programe și agenții de stat. Cca 43% din numărul total de proiecte finanțate de FNDR (Fondul Național pentru Dezvoltare Regională) în sumă de cca 800 mln lei (2016-2019) au fost oferite pe temeiuri de conexiuni politice și nu a unei raționalități economice, neavând nici un impact regional. Lipsa unor criterii obiective la desemnarea învingătorilor, dar și stilul haotic în care nu sunt monitorizate proiectele după perioada lor de implementare sau de dare în exploatare, face greu de evaluat impactul acestor bani. Drept exemplu voi da și ”lacul sărat” de la Cahul, în care s-au investit peste 13 mln lei în 2010 și care a degradat complet în ultimii 10 ani, întărind senzația că proiectul s-a valorificat numai de compania de construcție, și nu în beneficul locuitorilor Municipiului Cahul. La fel, putem vedea că proiectul ”amenajarea traseului ecoturistic ”Pădurea Domnească” cu investiții de 5,6 mln lei pare să fi intrat în impas, iar mecanismul de recuperare a investiției pare acum total fantezist. Mai multe case istorice (Conactul A.I.Pommer din s.Țaul, Dondușeni, proiect de 10 mln lei, dar și Traseul turistic de la Ulmu) par să se fi înglodat imediat după darea în exploatare. Mai grav, nici un minister, nici Primăria Cahul, nu-și asumă partea de răspundere pentru tabloul dezolant pe care-l prezintă obiectivul respectiv. La nivel național situația este și mai delicată. Din cca 30,45 mii km2 (suprafața totală a Republicii Moldova), astăzi, în registrul bunurilor imobile sunt înregistrate terenuri cu suprafața de numai 20,56 mii km2, însemnând că cca 10.000 km2 nu sunt delimitați cadastral și nu au un proprietar efectiv. Evident, situația are și temeiuri financiare – costurile mari pentru înregistrarea primară a bunurilor imobile fac adeseori intenția autorităților locale greu de atins.

Reporter: Am văzut că la finele lunii martie în cadrul comisiei s-a discutat despre îndeplinirea unor recomandări ale Curții de Conturi de către mai multe entități care sunt de o importanță majoră pentru R. Moldova: AIC Chișinău, Air-Moldova, Tutun- CTC, anterior s-a discutat și despre situația de la CFM, unde au fost depistate ilegalități majore, inclusiv prejudicierea bugetului de stat. Mai poate fi implementat ceva la aceste entități care să aibă efect retroactiv în favoarea statului? 

Igor Munteanu:  Sunt câteva lucruri cheie care trebuie întreprinse urgent, în primul rând - conceptul de managment al întreprinderilor de stat trebuie văzut ca o prioritate a viitorului guvern, în al doilea rând – trebuie să ne îngrijoreze calitatea și integritatea corpului de manageri,  iar în al treilea rând – nicio reformă nu poate avea finalitatea așteptată fără a pune în mișcare dreapta justiție și eliminarea corupților din actualul sistem al organelor de drept. Din păcate, RM are în acest moment o clasă managerială care convine și este arondată partidelor politice, fiind ”filtrați” politic, ratând caracteristici elementare de meritocrație, răspunderi manageriale conform rezultatelor, etc. Ne punem mâinile în cap atunci când vedem ce specimene sunt aburcate în fruntea unor ditamai companii de sistem. Un exemplu recent ține de selectarea Managerului pentru rețelele de distribuție Red-Nord. Nu voi comenta prea mult pentru că sunt în așteptarea unor răspunsuri din partea APP, dar acest caz mă face să afirm că atâta vreme cât anumite companii de stat devin ”pușculițele” unor grupuri politice nu vom putea vorbi despre ordine și bună guvernare. Pentru a schimba starea de lucruri avem nevoie de o clasă de manageri noi, de oameni școliți, bine plătiți, dar care să demonstreze performanță, ținându-se departe de rețele de oligarhi. Astăzi, de la CFM până la Metalferos și de la Moldtelecom la Portul din Giurgiulești poți vedea numai rețele de interese și elite hapsâne. De ce ar trebui să ne mirăm că 90% din banii investiți de Avia – Invest, concesionarul Aeroportului Internațional Chișinău, în diverse lucrări raportate ulterior către APP ca ”investiții” ale concesionarului, au fost extrase din taxele aeroportuare, iar 10% din jurisdicții offshore (Panama), dacă APP nu a monitorizat deloc aceste lucrări, mulțumindu-se cu rapoartele concesionarului.

Un alt exemplu care-mi vine acum e privatizarea companiei de stat ”Tutun CTC” de către compania deținătoare a licenței pentru magazinele duty free Le Bridget (Franc Arif). Comisia de concurs a fost convocată de către APP la 14 decembrie 2018, având o singură zi pentru a examina ofertele și a desemna câștigătorul unei licitații. În anul 2019, când abia inițiasem lucrările Comisiei parlamentare de investigare a privatizărilor, Dl Arif susținea cu lacrimi în ochi că ”le nu a dorit, dar a fost forțat să privatizeze”, semnând chiar și o scrisoare în adresa Primului Ministru că este gata să renunțe la privatizarea ”CTC Tutun”, fără să aibă nici un fel de pretenții contra statului. După schimbarea guvernului ACUM, Dl Arif a schimbat macazul, uitând complet de solicitarea depusă în adresa guvernului, dar și de depozitele pline cu țigări pe care le-a primit la semnarea contractului, niciodată evaluate în mod corespunzător de APP. Ulterior am putut afla că de fapt banii pentru privatizarea ”CTC Tutun” au provenit dintr-un offshore asiatic, probabil Singapore, din partea unei companii îmbogățite pe bani Moldtelecom. În toată această epopee, reiese foarte clar complicitate, legi călcate în picioare și persistența intereselor dubioase din zonele offshore. Aceiași schemă pe care o regăsim și în cazul ”Air Moldova”, care a fost privatizată cu bani aduși în valiză din Dubai (2,6 milioane de euro depuși după ora18:00, în aceeași zi, la una din băncile din RM) pentru o companie de stat care deținea 40% din piața aviatică a RM, cu un rulaj anual de peste 3 mlrd lei.

Reporter: În acest context, care este rolul Comisiei parlamentare pe care o conduceți?

Igor Munteanu: Comisia Control al Finanțelor Publice (CFP) face ceea ce sugerează și numele său – audiază rapoartele de audit ale Curții de Conturi, audiază autorități, întreprinderi și agenții, în care există o largă participare a statului și care ar trebui să se conformeze cadrului legal și interesului public. Curtea de Conturi este principala entitate care raportează Comisiei noastre prin rapoartele de audit (financiare, follow up, de conformitate și de performanță), iar Comisia are sarcina magistrală de a audia public aceste rapoarte, întărind prin atenția care acordă procesului de supraveghere legislativă ordinea și buna guvernare. Să nu se uite însă că această comisie a devenit funcțională abia în anul 2020, deși a fost înființată în 2018, ea a devenit operațională abia recent, după schimbarea guvernului ACUM în noiembrie 2019. În al doilea rând, menționez că suntem într-un proces complex de transformare a Curții de Conturi, care traversează o etapă importantă – de la un organism de control al statului la o instituție modernă de audit al sectorului public, aplicând standardele europene și internaționale ISSAI și Intosai. Pentru că auditurile publice sunt un element esențial al sistemelor de guvernare modernă pentru a preveni abaterile de la standardele acceptate și practicile nocive, întărind eficiența, legalitatea, eficacitatea și economia gestiunii financiare, controlul parlamentar conferă legitimitate acțiunilor întreprinse de auditorii publici ai Curții. În această postură a sa – de interfață legislativă a Curții de Conturi în Parlament, dar și de cutie de rezonanță a sesizărilor și adresărilor multiple ale cetățenilor, care-și doresc dreptate și normalitate, noi, cei din Comisie, avem un lucru uriaș de făcut în fiecare zi, menținând audierile publice asupra unor sectoare și autorități publice.  Recent, Curtea de Conturi a prezentat un raport asupra lucrului efectuat în 2020, însemnând 49 de rapoarte de audit dintre care 20 rapoarte financiare și 29 rapoarte de conformitate și performanță. Analiza opiniilor formulate de auditori relevă o situație gravă în sectorul public. Cca 20% din numărul total de opinii sunt favorabile, adică ele confirmă fiabilitatea și credibilitatea completă a datelor și rapoartelor financiare, în timp ce restul – 16 cu opinii modificate , iar 14 opinii cu rezerve și 2 opinii contrare. În anul 2020, Curtea a solicitat pârghii suplimentare de responsabilizare a managerilor instituțiilor auditate și atunci am elaborat și adoptat 2 legi importante: N.220 și N.221.

Reporter: Ce fel de pârghii ați oferit prin intermediul acestor legi Curții de Conturi?

Igor Munteanu: În anul 2020, împreună cu Curtea de Conturi, am scris, înregistrat și promovat aceste 2 legi prin care am extins arealul de aplicare a auditurilor – au fost incluse și agențiile de reglementare sub obligația Curții de a le audita (cu excepția ANRE); am modificat statutul auditorului public în cadrul cercetărilor penale, care nu mai este martor în procesele de judecată, dar este în acest moment un specialist respectat, care vine în instanță pentru a explica și confirma anumite probe. De asemenea, prin legea N.221 am impus noi cerințe și responsabilități managerilor pentru situația întreprinderilor sau organizațiilor pe care le conduc aceștia, care nu se mai pot eschiva de la răspunderi personale pentru grave abuzuri financiare, sifonarea bunurilor publice în procese de achiziții sau privatizări dubioase, iar evidențele incluse în rapoartele Curții de Conturi vor servi de acum înainte ca probe pe care procurorii le pot folosi în procesul judiciar.Adică dacă sunt depistate anumite nereguli la un manager atunci se aplică niște mustrări, în funcție de gravitatea neregulilor, uneori chiar se ajunge la extragerea acestui manager din sistemul public. Sunt convins că prin aceste două legi se va ajunge la mai multă integritate și reputație în sectorul public din R. Moldova. Rezistența cu care au fost întâmpinate aceste două legi arată foarte clar că ele sunt necesare. Curtea de Conturi nu poate substitui un procuror, dar poate oferi la rândul său și în cuprinsul atribuțiilor sale suficiente dovezi pentru procurori atunci când există un delict. Este un sistem legat între Curtea de Conturi, organul de urmărire penală și Parlament.

Reporter: Recent, Dvs. ați scris pe pagina de facebook că încă nu se implenetează așa numita lege a deofshorizării. Ați cerut chiar explicații de la Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. Care sunt cele mai mari impedimente în aplicarea în practică a acestei legi și de ce apare această ignoranță din partea instituțiilor responsabile?

Igor Munteanu:   În anul 2020 a apărut această fereastră de oportunitate pentru a fi adoptată legea deoffshorizării, o lege cerută de criza gravă prin care trece în acest moment sectorul public din RM. Noi, cei de la Blocul politic ACUM, am spus întotdeauna că această lege este inevitabilă dacă dorim să securizăm sectorul public de influența nocivă a banilor murdari din offshoruri, folosiți foarte agresiv pentru a prelua bunurile statului în RM și a corupe. Există reticență printre unii antreprenori, dar beneficiile sale sunt mult peste incomoditățile pe care le cauzăm deținătorilor de bani în offshoruri pe care noi le calificăm în această lege drept ”zone cu grad redus de standarde de transparență”. Am spus ferm de câte ori am fost întrebat că dacă cineva este îndrăgostit de off-shoruri să le utilizeze cu voie bună în afacerile sectorului privat, dar nu și în privința tranzacțiilor pe care sectorul public le desfășoară în condiții de transparență, integritate și legalitate, ceea ce înseamnă recunoașterea beneficiarilor efectivi ai banilor și companiilor respective. Potrivit legii, guvernul trebuie să adopte printr-o Hotărâre a sa lista și metodologia de identificare a zonelor offshore, care nu vor fi eligibile pentru tranzacții în sectorul public, iar responsabilitate îi va aparține SPSCB, în consultare cu CNPF și BNM. Ca să faci curățenie pe sectorul public este esențial să separi grâul de neghină, iar neghina este pentru mine ca autor al acestei legi, companiile care-și ascund beneficiarii efectivi și proveniența banilor, în diverse paradisuri fiscale, de unde au atacat de multe ori proprietăți și sectoare esențiale pentru economia Republicii Moldova și care, în opinia mea, servește ca suficientă motivație pentru a le pune pe ”hold”, în așteptare, până trece criza uriașă în urma căreia ar trebui să devenim mai rezilienți, ca societate și stat. Eu sunt convins că această lege va rezista în timp pentru că a apărut pe marginile unei nevoi fundamentale de legalitate și stabilite economică și politică, însă buna implementare va depinde și de un guvern puternic, cu puteri efective.

Reporter: Majoritatea parlamentară a aprobat vineri în prima lectură proiectul de lege, privind abrogarea așa-numitei „legi a miliardului”. Inițiativă legislativă precedentă în acest sens a fost suspendată anterior de Curtea Constituțională. Ce vrea să obțină PSRM prin această insistență? Credeți că această abrogare este posibilă?

Igor Munteanu:  Proiectul care prevede abrogarea legii N.235 din 3 octombrie 2016 privind emisiunea obligațiilor de plată (garanțiile de stat N.807 din 17 noiembrie 2014 și N.101 din 1 aprilie 2015) a fost înregistrat de PSRM-Shor și este, în opinia mea, foarte nociv pentru stabilitatea sistemului financiar-bancar din RM, însă pentru că unii politicieni nu se învață minte niciodată va trebui să vedem până unde va fi acesta promovat și la ce servește. Unii cetățeni ar putea să fie amăgiți de poezia dulce pe care-o spun autorii acestei legi de abrogare a legii miliardului, însă trebuie să se rețină că problema în sine este mult mai complicată decât pare. De ce nu-i o idee bună? Pentru că legea din 2016 a permis la vremea respectivă recapitalizarea BNM cu suma extrasă din sistemul celor 3 bănci fraudate de peste 13 mlrd lei, alternativa acestei măsuri fiind o rată galopantă de inflație, deprecierea monedei naționale și instabilitatea sistemului financiar-bancar. Autorii proiectului susțin că în acest fel va fi scoasă povara restituirii banilor furați de pe umerii cetățenilor, dar omit să spună că în același timp, abrogarea datoriei guvernului de a restitui banii furați din sistemul banilor publici poate crea un rău mai mare prin destabilizarea sistemului de pârghii financiar-bancare ale BNM. În plus, anularea unei datorii de stat nu rezolvă pierderile suferite de sistemul bancar și doar recuperarea banilor ar rezolva efectiv problema invocată de autori proiectului de lege; la fel, acțiunea Parlamentului ar putea să creeze impresia că problema e deja rezolvată, relaxând procurorii anticorupție, care se ocupă de prinderea infractorilor, că aceștia au din nou impunitate garantată, creând un precedent periculos în privința altor bănci care ar putea fi fraudate. Mi se pare firesc să constat că miza acestei inițiative este strict electorală, în ajunul unei posibile dizolvări a legislativului, dar care va antagoniza și mai mult relațiile externe ale RM cu partenerii pentru dezvoltare, va face imposibil de reluat Memorandumul de cooperare cu FMI, până la anularea acestei legi, iar scopul subsidiar al acestei acțiuni este de a pune presiune pe instituția care promulgă legile, această presiune ținând strict de un calcul politic.

Problema este în felul următor că dacă nu pui banii în loc, sistemul rezervelor oficiale ale BNM este afectat. Atunci când acest sistem este afectat, BNM trebuie să tipărească monede și iată aici încep problemele: inflație, devalorizarea monedei naționale, neîncrederea investitorilor. Aparent, această decizie indică asupra unor intenții pozitive, dar de fapt dezgroapă o criză oarecum remediată în ultimii ani în sistemul financiar-bancar. Ce se va întâmpla cu încrederea partenerilor de dezvoltare? Pentru că ei când vor vedea că Parlamentul poate să abroge o lege care ține de redobândirea banilor furați. Rezervele BNM sunt formate nu doar din dobânzi, dar și prin banii partenerilor de dezvoltare care sunt ca o pernă pentru sistemul finanaciar. În condițiile în care aceștia văd că Parlamentul poate face așa ceva, ei pot pune problema că sunt furați și banii contribuabililor lor. Ei vor spune că noi v-am oferit niște bani ca să păstrați macroeconomia la un anumit nivel, din moment ce voi anulați datoria aceasta, înseamnă că pierdem memorandumul de cooperare cu FMI. Dacă nu avem memorandumul, care apropo constă acum în jumătate de miliard de dolari, nu vor vrea nici alți parteneri să colaboreze cu R. Moldova chiar și în condițiile în care Maia Sandu este Președintele R. Moldova. Această inițiativă a majorității PSRM și Shor este o declarație de război față de adversarii săi electorali și o notă de plată pentru viitorul Guvern care o să apară. Cineva o să zică: dar nu este o problemă pentru că este o decizie a Curții Constituționale, și iată aici iese la suprafață adevărul, pentru că ei nu se gândesc la efectele economice, doar că acest lucru va suna bine în fața alegătorilor. Asta de fapt este un fel de cumpărare a alegătorilor, pentru că ei sunt conștienți că această lege va fi declarată din nou neconstituțională. E o bătălie pentru că se oferă ce vor alegătorii și dezonorarea concurenților. De ce? Pentru că este foarte greu să i se ridice mâna cuiva ca să zică că este împotriva la ce vor alegătorii.

Reporter: Vorbind de alegători, de câteva luni, Republica Moldova se confruntă cu o criză politică care are drept consecință un Guvern interimar ce nu poate să funcționeze la capacitate maximă. Când credeți că se va sfârși această criză și cum poate fi ea depășită?

Igor Munteanu: Aici apare mare complicație pentru R. Moldova, chiar dacă ai intenții bune și te bați cu pumnul în piept că ești pentru popor, nu poți implementa aceste intenții odată ce ai un guvern slab și slăbit la competențe. Președintele Maia Sandu spune că trebuie să avem anticipate pentru a avea un Parlament și un Guvern curat care să implementeze reformele, dar nu întotdeauna rezultatele alegerilor sunt acelea la care te aștepți. În anul 2019 ne așteptam la mai multe mandate decât are blocul ACUM la momentul de față, dar factorii care au influențat contextul electoral au fost ostili, pe de o parte era regimul Plahotniuc, pe de altă parte era o corupere a alegătorilor. Amintiți-vă cum au fost trasate circumscripțiile electorale. Acum toți așteptau cu sufletul la gură ca Curtea Constituțională să emită o decizie, dar CCM nu rezolvă probleme politice, ci doar asigură respectarea legii, dar cei mai mulți dintre politicieni vor să-și spele cu mâini străine incapacitatea de a rezolva sau de a discuta cu cineva. Principalul element nu constă doar în norma constituțională, dar și a dialogului. Noi nu am avut din decembrie până acum un dialog pe bune, așa cum spunea cineva. Dacă am fi avut un guvern de tranziție așa cum a propus Platforma DA, și noi nu am insistat niciodată ca să fie doar membri DA în acest Guvern, dar să fie unul mixt. Acel Guvern ar fi putut capta încrederea partenerilor de dezvoltare, dar și a cetățenilor. Vedeți acum care este autoritatea Guvernului? Imediat după ce a fost declarată starea de urgență, cetățenii se comportau ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Dacă cetățenii nu ascultă de restricții înseamnă că nu dau un ban pe autoritatea statului.