Federația Rusă a pornit „un joc mare” cu Statele Unite ale Americii inclusiv în zona de est a R. Moldova pentru a obține minimumul dorit – menținerea Ucrainei în sfera de interese a Moscovei. Așa prezintă deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate, Oazu Nantoi, situația din regiune. Ce rol joacă liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, în acest scenariu al Moscovei și ce pot face autoritățile R. Moldova, aflați din interviul de ma jos, acordat în exclusivitate Ziarului NAȚIONAL.

Z.N. Domnule Oazu Nantoi, vin sărbătorile, se întețesc provocările: am auzit recent împușcături la Nistru, așa-zisele autorități de la Tiraspol au suspendat de ieri activitatea punctelor de eliberare a plăcuțelor neutre pentru mașinile transnistrene, cerând numerele de înmatriculare cu însemne separatiste reținute pe malul drept... Dvs. înțelegeți ce se întâmplă?

O.N. În zona de est a R. Moldova, dacă facem abstracție de aplicațiile militare cu împușcături, Federația Rusă a pornit un joc mare cu Statele Unite ale Americii. Federația Rusă dorește ca Ucraina să accepte așa-zisele acorduri de la Minsk, care presupun dialog „de la egal la egal” cu așa-zisul popor din Donețk și Lugansk, statut juridic special pentru aceste regiuni în componența statului ucrainean etc., ceea ce noi numim convențional „transnistrizarea Ucrainei”.

Puteți consulta site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse din 17 martie 2014, unde veți găsi o declarație a „grupului de susținere a Ucrainei” în care este descris acest proces de federalizare/ transnistrizare a Ucrainei.

În această încăierare ce este pornită de Federația Rusă, mai bine zis reactualizată, Moscova pornește de la axioma absolută, ea nu acceptă ca Ucraina să iasă de sub controlul Federației Ruse, să fie un stat suveran, cu perspectivă de integrare europeană și euro-atlantică.

Z.N. Dumneavoastră vorbiți despre trei actori - Rusia, SUA, Ucraina, dar de ce se precipită lucrurile în stânga Nistrului?

O.N. Pentru a spori aceste șanse, marioneta rusească Vadim Krasnoselski (liderul separatist de la Tiraspol – n.r.) a fost chemat la Moscova. Acestuia i s-a înmânat așa-zisa scrisoare adresată președintei Maia Sandu, prin care marioneta cere ca R. Moldova, repede-repede, să se întâlnească la negocieri.

Scopul acestui spectacol de cinci bănuți este de a demonstra opiniei publice că așa-zisul format de negocieri este ok, format în care Federația Rusă figurează în calitate de mediator și unde s-a proclamat și garant al înțelegerilor ce urmează a fi atinse la masa de negocieri între părți. Uitați-vă la Memorandumul de pe 8 mai 1997 și în preambului Tratatului de pace și prietenie de la 19 noiembrie 2001. Că acest format funcționează în cazul R. Moldova și de ce să nu fie acceptat și de Ucraina?

Cu alte cuvinte, Federația Rusă vrea să ușureze trădarea din partea Occidentului: iată, uitați-vă, funcționează acest format, nu înțelegem de ce Ucraina se împotrivește.

Z.N. Adică, zăngănim armele la frontiera Ucrainei, ca să rezolvăm rapid problema transnistreană, așteptând concesii de la Occident în ceea ce privește conflictul de la Nistru? Asta ar fi dorința Rusiei?

O.N.Nu până într-acolo, dar scenariul dorit de Federația Rusă este exact același ca și în cazul Ucrainei – tranformarea R. Moldova și Ucrainei în teritorii subordonate Moscovei.

În R. Moldova a fost un caz cristomatic, după ce un oarecare Vladimri Voronin a încercat, în anul 2003, niște acțiuni spontane cu federalizarea asimetrică. După ce s-a convins că nu merge, el a rugat, la summit-ul informal de la Sankt Petersburg din august 2003, lupul rus, pe Vladimir Putin, să facă ordine în stâna moldovenească. Și lupul rus l-a trimis pe Dmitri Kozak, care a pus pe masă Memorandumul Kozak ce prevedea tot ce vrea să-i bage astăzi Rusia pe gât Ucrainei.

Adică, Rusia își dorește ca R. Moldova să devină un teritoriu cu niște structuri de stat distorsionate, ghidate din exterior, plus cu prezență militară rusească, garantată pentru cel puțin 15 ani.

Z.N. R. Moldova are o „contraofertă” pentru partenerii occidentali, în cazul în care Rusia s-ar grăbi să „boțească” o soluție pentru rezolvarea conflictului de la Nistru? Autoritățile de la Chișinău le prezintă partenerilor externi punctul său de vedere? Îl are?

O.N. Vă rog frumos să nu mai operați cu noțiunea de „parteneri occidentali”, deaorece acești parteneri sunt ai impotenței și coruperii clasei politice de la Chișinău pe durata deceniilor.

Partenerii noștri s-au uitat cu mirare și nepăsare cum Chișinăul realiza scheme în domeniul energetic, se uitau cum „Șeriff”-ul face business de miliarde în parteneriat cu cei corupți de la Kiev, Odesa și Chișinău.

Partenerii noștri nu au niciun angajament să se preocupe de soarta statului R. Moldova. Ei au problemele lor.

E vorba de o manifestare a provincialismului nostru – cineva trebuie să vină să aibă grijă de republicuța noastră, că noi suntem atât de buni și atât de blajini, încât cineva trebuie să vină să ne țină pantalonii.

Z.N. Totuși, în anumite perioade ale istoriei, „partenerii externi” ne-au decis soarta...

O.N. Vă rog frumos să nu mă obosiți, deoarece la furt noi suntem extrem de ingenioși.

Z.N. Întrebarea era dacă autoritățile de la Chișinău au un plan de rezolvare a conflictului transnistrean?

O.N. Este președinta R. Moldova, prim-ministra, nu știu unde a dispărut persoana care se intitula vicepremier pentru Reintegrare, iată pe ei întrebați-i.

Eu am poziția mea civică, viziunea mea personală - anul 2004, strategia „3D” (decriminalizare, demilitarizare şi democratizare– n.r.). De atunci au trecut decenii, lucrurile s-au mai precipitat.

Sunt ferm convins că așa-sizul conflict transnistrean, spre deosebire de celelalte conflicte din spațiul ex-sovietic, poate și trebuie rezolvat. Se cere voință politică și competență.

Acum nu prea sunt la curent în ceea ce privește voința politică și competența actualei guvernări.

Z.N. Păi, Dvs. sunteți deputat al actualei guvernări... Parlamentul, instituție în care activați, a instituit recent o Comisie de monitorizare și control parlamentar asupra realizării politicii de reintegrare a R. Moldova, condusă de vicespicherii Mihai Popșoi și Vlad Batrâncea...

O.N. Moartă, care nu s-a întrunit niciodată.

Nu mă întrebați pe mine, eu nu sunt inițiatorul acestei decizii.

Z.N. Instituirea acestei comisii a avut vreo legătură cu negocierile din Federația Rusă privind noul contract de livrare a gazelor pentru R. Moldova? Evenimentele s-au succedat aproape „armonios”.

O.N. Nu. Moscova nu se uită la comisiile moldovenești. Doamne ferește!

Nouă ni s-a spus că scopul acestei comisii este că ar putea să se întrunească atunci când va apărea persoana din funcția de viceprim-ministru pentru Reintegrare.

Eu sunt sceptic în genere când e vorba de tot felul de comisii.

Z.N. Dle Nantoi, ce consecințe ar avea pentru R. Moldova izbucnirea unui război în Ucraina? Mai este actual planul „Novorossia”?

O.N. Revenim în anul 2014. Atunci cu adevărat a existat un scenariu care se numea „Novorossia”. Slava Domnului, nu a fost realizat. Dar așa-zisul referendum de pe 2 februarie 2014 din Autonomia Găgăuză presupunea proclamarea republicii Bugeac, cu participarea raionului Taraclia și a localităților populate preponderent de găgăuzi din regiunea Odesa, acesta fiind un element al scenariului „Novorossia”.

Este absolut cert că, dacă rușii ar fi destabilizat situația în Odesa la modul serios, atunci trupele rusești din stânga Nistrului, care demult au concrescut organic cu așa-zisele trupe militare ale regimului anticonstituțional, ar fi intervenit în forță. La pachet, rușii atunci ar fi înghițit și R. Moldova.

Pe atunci glumeam că jumătate dintre aleșii poporului s-ar fi repezit peste Prut, cealaltă s-ar fi repezit să cumpere flori pentru „eliberatori”.

Z.N. Și acum?

O.N. Acum situația s-a schimbat. S-a schimbat Ucraina. S-a schimbat perceperea Occidentului la tot ceea ce încearcă să realizeze Rusia.

Deocamdată, consider că din partea Rusiei are loc un bluf de proporții. Moscova încearcă să șantajeze Occidentul, pentru ca să obțină minimumul dorit și anume cedarea controlului asupra Ucrainei.

În asemenea situație, este mai probabilă reizbucnirea conflictului în unele teritorii din regiunile din estul Ucrainei, Donețk și Lugansk, acolo unde rușii neagă prezența lor militară, dar unde dispun de suficient potențial pentru a declanșa un conflict armat și a interveni sub pretextul apărării compatrioților. Să ne uităm la experiența anilor '30 din secolul trecut, când Finlanda a atacat, în ghilimele, Uniunea Sovietică, Polonia a atacat, tot în ghilimele, Germania nazistă.

Dacă Federația Rusă va merge pe un asemenea scenariu, sporește riscul potrivit căruia unitățile militare ale Rusiei vor lovi în spate Ucraina de pe teritoriul R. Moldova, ceea ce înseamnă și o responsabilitate a statului nostru.

Dar, deocamdată, după ce au fost anunțate consultări NATO-Rusia, pe platforma OSCE-ului, dialogul americano-rus, consider că probabilitatea unui asemenea scenariu carnivor, a la Hollywood, se reduce, pentru că Occidentul nu dorește război aici, în Europa.

Z.N. Există păreri, pe care le-ați auzit și Dvs. cu siguranță, potrivit cărora R. Moldova ar trebuie să se „lepede” de această Transnistrie care ar fi ca o „piatră” legată de viitorul european al republicii. Dvs. ce credeți?

O.N. Nu-i piatră. Întrebați-i pe Andronachi, Plahotniuc...

Z.N. Tocmai de asta, un ditamai pietroi...

O.N. Aceasta nu-i piatră, ci indicatorul impotenței noastre. Cine vrea să se declare impotent, n-are decât.

Încercați să cedați un centimetru pătrat și pe urmă veți vedea că acești centimetri cedați se vor termina pe malul stâng al râului Prut, cel puțin.

Z.N. Dle Nantoi, cum îi „prinde” Anul Nou, 2022, pe cetățenii R. Moldova din stânga Nistrului?

O.N. Atmosfera pe malul stâng al Nistrului s-a schimbat. Dacă în faza destrămării URSS-ului, în centrele industriale din stânga Nistrului lumea era bătută de cahlă, românofobie, stare de psihoză generală, mamele erau gata să-și trimită feciorii să ucidă și să moară, numai să nu se trezească a doua zi în alt stat, am fost martor la acele procese, acum majoritatea oamenilor de acolo înțeleg că ei se află într-o capcană.

Pe 15 noiembrie anul trecut, 14,2% din cei care au venit sau au fost aduși la alegeri au votat pentru Maia Sandu.

Deci, oamenii din stânga Nistrului își dau seama că ei se află într-un ghetou banditesc și ar accepta să fie cetățenii R. Moldova.

În octombrie2019 erau 389 de mii de cetățeni ai R. Moldova în stânga Nistrului, după ce în 2014 R. Moldova a obținut regim liberalizat de vize cu UE.

Dar oamenii din stânga Nistrului au obosit să aștepte ca Chișinăul oficial să se preocupe cu adevărat de soarta acestui stat prin soluționarea conflictului transnistrean.