Persoanele infectate cu HIV par să fi devenit un paravan sub care se dezvoltă afaceri de milioane prin intermediul unor ONG-uri non-profit. Numai în perioada 2010-2015, Fondul Global - organizație finanțatoare internațională - a acordat Republicii Moldova granturi în suma de circa 12 milioane de euro, pentru a preveni și combate infecția cu HIV. Majoritatea banilor au fost gestionați de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (PAS), ONG - care este unul din recipienții principali al grantului. Cu acești bani, Centrul PAS a finanțat prin intermediul granturilor o întreagă rețea de ONG-uri care, deseori au produs lucruri practice inutile. Mulți dintre „ong-iștii" în cauză nu doar că au supraviețuit de-a lungul anilor cu banii din granturi, dar și-au asigurat un trai mai mult decât decent, cu salarii mult peste media națională.

Aceste granturi pe care unii preferă să le „toace" - pe lângă activitățile anti-HIV - pe traninguri, „fluturași" și coffee-break-uri, dacă ar fi utilizați eficient și direct la sursă ar salva probabil mii de vieți omenești și ar îmbunătăți calitatea vieții altor zeci de mii de oameni.

Până anul acesta banii Fondului Global, erau gestionați de două structuri: una guvernamentală (UCIMP) și una neguvernamentală (Centrul PAS), iar deciziile se iau la Consiliul Național de Coordonare (CNC).

Anul acesta, Fondul Global a anunțat autoritățile Republicii Moldova că finanțarea pentru programul HIV în următorii trei ani va fi redusă de la 11 milioane - la 7 milioane de euro. Drept urmare, la elaborarea cererilor de grant către Fondul Global a fost decisă micșorarea cheltuielilor de gestionare a granturilor per total și a cheltuielilor administrative pentru implementarea activităților la nivelul instituțiilor de stat și a ONG-lor. 

În general, Centrul PAS s-a conformat austerizării însă nu a vrut nici în ruptul capului să taie încă jumătate de milion de euro destinat pentu administrarea grantului (chirie, birotică, coffee-break-uri etc). Prin urmare, organizația a fost exclusă din lista celor doi recipienți, grantul rămânând să fie administrat doar de UCIMP. 

La începutul lunii iulie, Deschide.MD a publicat scrisoarea Fondului Global prin care se cerea reducerea cheltuielilor. După acel material, pe adresa redacției noastre au fost expediate mai multe note informative, rapoarte financiare și stenograme din care se desprinde ideea unor cheltuieli nejustificate din partea Centrului PAS în procesul de prevenire și combaterea a HIV/SIDA. Nu de alta, dar numai în perioada 2010-2015, Centrul PAS a administrat două proiecte în valoare totală de aproape 20 de milioane de euro.

Banii dați o dată la trei ani de către Fondul Global se cheltuie prin intermediul ONG-lor pentru tot felul de campanii, trainguri, seminare, lobby, instruiri, consiliere psihologică, asistență juridică, seringi, lubrefianți și prezervative pentru consumatorii de droguri injectabile, lucrătoarele sexului comercial, bărbații care fac sex cu bărbații și alte categorii de persoane aflate sub risc de infectare. Contribuția statului se duce în mare către instituțiile medicale care se ocupă de tratamentul celor deja infectați. 

În continuare vom descrie câteva episoade din care, după cu spuneam, se desprinde fie ideea unor cheltuieli nejustificate, fie ideea unor cheltuieli-fantomă incluse în rapoartele financiare ale ong-iștilor. 

METADONA. „Patru angajați, la 15 clienți”

În termeni simpli, metadona este un fel de drog-tratament ce se administrează zilnic persoanelor care vor să renunțe la consumul de droguri. Pentru deschiderea unui punct de distribuire a metadonei este nevoie de un spațiu unde se eliberează preparatul, un safeu de păstrare a metadonei, un dozator și desigur preparatul propriu-zis. În țară avem 8 puncte de distribuire a metadonei, iar cele din raione deservesc în jur de 10-15 beneficiari.

„Adică 10-15 persoane care vin zilnic și beau preparatul de față cu medicul, sau de față cu asistentul medical, așa cum se bea păhăruțul cu apă minerală la sanatoriu”, Iurie Climașevschi, coordonator de program național HIV/SIDA.

Pentru cele 10-15 persoane, PAS include la cheltuieli salarii pentru (atenție!) 4 persoane. Or pentru asta, ne explică specialiștii, este necesar un singur asistent medical și un medic care să-i consulte pe beneficiari la anumite intervale de timp. La fel de inexplicabil este faptul că pentru anii 2018 – 2020, PAS propunea deschiderea a doar 3 puncte noi de distribuire a metadonei, în schimb cerea bani în fiecare an pentru dozatoarele și safeurile care de facto pot fi folosite mai mulți ani la rând. În răspunsul pe care ni l-au dat, cei de la PAS explică „matematica” dozatoarelor, dar se fac a uita de cea a safeurilor. 

Întrebarea către Centrul PAS: Pentru un punct de distribuire a metadonei sunt contractate 2,5 funcții de medic și 1,5 funcții asistent medical. Specialiștii în domeniu ne spun că pentru asta este nevoie doar de 2 angajați. La fel de inexplicabil este faptul că pentru fiecare punct de eliberare era prevăzută procurarea dozatoarelor și safeurilor în fiecare an. Cum comentați?

Răspunsul PAS (Stela Bivol, diector executiv) Specialiștii la care vă referiți se pare că nu cunosc domeniul și nu stiu să analizeze bugetul acestei intervenții.

Pentru clarificare, inițial proiectul prevedea susținerea a 11 servicii de tratament de substituție, drept un serviciu fiind numărat și Dispensarul republican de Narcologie cu trei puncte de distribuție a metadonei și circa 50% din toți pacienții, și Departamentul Instituțiilor Penitenciare cu 13 puncte de distribuție a metadonei în 13 instituții penitenciare. Deci numărul de funcții la care vă referiți este numărul mediu. Asta pe de o parte, pe de alta parte volumul prevăzut de implicare a specialiștilor variază în funcție de numărul de pacienți în tratament de substituție deserviți zilnic.  Încă o specificitate a serviciului de terapie de substituție pe care probabil nu o cunoașteți este faptul că acesta este zilnic, respectiv asistenții medicali, sau doctorii acolo unde lipsește asistentul, sunt la serviciu 7 zile în săptămâna fără zile de sărbătoare.

În ce privește echipamentul indispensabil punctelor de tratament de substituție cu metadonă, dozatoarele ca și alte echipamente se uzează în timp, iar o parte din servicii operează cu dozatoare încă din anii 2010-2011, respectiv pentru fiecare punct de distribuție a metadonei a fost bugetat un dozator pentru următorii trei ani, bugetul fiind echitabil distribuit pe durata proiectului.

Organizație non-profit cu proprietate de 350 m2  în inima Capitalei

În februarie 2010, când Viorel Soltan era director PAS, organizația lui care și în prezent se declară non-profit, a primit dreptul de a privatiza sediul de pe strada. Vasile Alecsandri 99/1. Pentru tranzacție, PAS ar fi luat un credit de la Victoriabank în valoare 320.000 euro, iar ratele lunare ar fi fost achitate inclusiv din banii Fondului Global, sub formă de plată pentru chirie, spun surse din CNC. Creditul a fost stins în doar cinci ani. Potrivit datelor de la Cadastru, sediul PAS are 104 metri pătrați și un lot adiacent de 259 de metri pătrați.

Chiar dacă am admite că PAS a gestionat impecabil granturile sale, reiese că după câțiva ani de activitate, ONG-ul non-profit se alege cu un spațiu de peste 350 de metri pătrați în inima Chișinăului, achitat din banii Fondului Global. Avantajos, nu?

Trebuie să precizăm că ex-directorul PAS, Viorel Solan a refuzat să discute cu noi la acest subiect, redirecționându-ne către actualul director. La rândul său, Stela Bivol ne-a formulat un răspuns ambiguu din care (parcă) ar încerca să nege că sediul ar fi fost achitat inclusiv din banii Fondului Global. Nu de alta, dar la Deschide.MD a ajuns o copie a raportului financiar al Centrului PAS către Fondul Global, în care sunt incluși negru pe alb câte 700 de euro pentru „chiria” sediului. În document se regăsesc și sume pentru arenda garajului. 

Întrebarea către Centrul PAS: Când a fost privatizat sediul PAS? Cât a costat el? Este adevărat că a fost luat în credit și că o parte dintre ratele lunare au fost achitate de granturile anterioare ale Fondului Global, în loc de taxa pentru chirie? Dacă da, cum comentați acest lucru, având în vedere că PAS este o organizație non-profit? A fost cumpărat și terenul adiacent de pe aceeași adresă juridică?

Răspunsul PAS (Stela Bivol, director executiv): Atât sediul Centrului PAS, cât și terenul adiacent au fost achiziționate de către organizație în conformitate cu legislația în vigoare, procedurile de achiziție și statutul Centrului PAS, în cadrul unui proces transparent și sub monitorizarea directă a auditorilor independenți pe întreaga perioada de procurare, începând cu justificarea necesității și eficienței pe termen mediu și lung, a procesului de selecție, stabilirea valorii și formei de achiziție. Sediul și terenul adiacent au fost răscumpărate urmare a negocierilor cu o instituție financiară, iar întreg procesul a durat mai mulți ani, fiind utilizate resursele proprii, obținute din activități statutare, iar în acest scop Centrul PAS nu a recurs la granturi speciale sau la mijloace din contul activităților ale proiectelor implementate.


Bugete calculate „per ong-ist”, nu per beneficiar de servicii


Până acum Centrul PAS întocmea bugetul către Fondul Global în baza numărului de proiecte, nu în baza numărului de beneficiari după cum era probabil mai firesc. Altfel spus, nu cereau bani reieșind din numărul de persoane intoxicate sau a celor supuse riscului de intoxicare cu HIV, ci reieșind din costurile de întreținere a unor ONG-uri care trebuiau să facă un anumit număr de campanii, evenimente, fluturași, seminare, instruiri etc. Cum stabileau acest număr proiecte, doar ei știu.

Anul acesta, grupul tehnic de lucru, pentru elaborarea aplicației către Fondul Global, a decis schimbarea mecanismului de administrare a grantului:

„Vom finanța proiectele ONG-urilor în baza numărului de beneficiari cărora le vor fi prestate servicii. S-a decis și un cost estimativ per beneficiar. Acesta ajunge la 25 de euro, comparativ cu 34 de euro cum a fost în ultimii trei ani. Nouă ni se pare un mecanism logic, ca un ONG care își asumă deservirea a 100 de beneficiari să primească estimativ un grant de 2500 de euro. Până acum nu conta câți beneficiari deservește un ONG, conta câți angajați are el care trebuie salarizați, câți fluturași vrea să facă, de câte ori vrea să plece la instruiri peste hotare etc.”, ne explică Iulian Oltu, director de program HIV/SIDA și ITS.

Cei de la PAS împreună cu alte ONG-urilor contestatare au acceptat lejer micșorarea acestor costuri. Deci cheltuielile puteau fi din start mai mici. Acest lucru trezește involuntar suspiciuni privind costificarea serviciului de prevenire HIV acordat de ONG-urile aflate sub umbrela PAS. 

Exemplu: Pentru serviciile de prevenire acordate unei lucrătoarele sexului comercial, PAS cerea în programele anterioare ale Fondului Global, circa 49 de euro pe lună (în afară de seringi, prezervative și dezinfectanți). În programul pentru 2018-2020, același PAS a propus un cost estimativ de 18 euro pentru aceleași servicii. Coordonatorul de program al Centrului PAS, Liliana Caraulan, a fost inițial de acord să se întâlnească cu noi pentru a ne explica diferențe de preț, însă peste cinci minute ne-a sunat înapoi și ne-a spus că nu mai poate pentru că nu se află în țară. 

Aceeași întrebare i-am adresat-o directorului PAS care și-a luat angajamentul să răspundă și la întrebările care mai puțin țin de competența domniei sale. Nu știm dacă intenționat sau nu, dar chiar din primele două propoziții ale răspunsului formulat observăm declarații contradictorii.

Întrebarea către Centrul PAS: De ce anterior costificarea se făcea în baza numărului de proiecte și nu în baza numărului de beneficiari? Cum se calcula acest număr de programe necesar pentru scontarea scopurilor propuse?

Răspunsul PAS (Stela Bivol, director executiv): Numărul de beneficiari planificați de program a fost întotdeauna la baza formulei de costificare a serviciilor pentru grupurile țintă indiferent de unitatea de măsură utilizată pentru structurarea bugetului. Moldova a utilizat proiectul ca unitate de măsura pe parcursul a tuturor granturilor FG din anii 2003-2017, numărul de proiecte fiind determinat de ținta de acoperire a populației cheie cu servicii, cu luarea în calcul a acoperirii geografice cu servicii, tipul localităților acoperite și concentrarea grupului țintă în localitățile vizate. De altfel, tot în număr de proiecte este structurat și bugetul pentru servicii de prevenire prevăzut în Programul Național de Prevenire și Control HIV/SIDA și ITS pentru anii 2016-2020.

Există o contrazicere dintre propunerea actuală de reducere a costului per beneficiar începând cu anul 2018 mult mai jos decât cel costificat și aprobat în cadrul programului național HIV în derulare pentru anii 2016-2020. Această propunere ignoră toate eforturile naționale și regionale întreprinse până acum de asigurare a sustenabilității serviciilor de prevenire, de asemenea va duce la scăderea substanțială a calității serviciilor de prevenire și există riscul de a nu menține rezultatele obținute de până acum. Perioada următoare ne va arăta dacă serviciile vor rămâne aceleași și efectele acestei propuneri.

Reducerea costului per beneficiar până la 25 Euro pe an în mediu a fost prezentată de Echipa Unității de Coordonare a Programului Național HIV în cadrul elaborării continuării grantului în luna iunie 2017. Această decizie a fost exprimată în cadrul unei ședințe a grupului de lucru de către coordonatorul național al programului HIV, contrar tuturor bunelor practicilor de costificare a serviciilor, fără a prezenta vreo analiza de bază a costurilor, a vreunei metodologii de calcul sau vreunei analize de referințe pentru servicii similare. Or în Moldova pe lângă costurile istorice asociate unui pachet comprehensiv de servicii s-au făcut și exerciții de costificare bazate pe metodologii robuste cu participarea atât a specialiștilor din Direcția Finanțe a Ministerului Sănătății cât și a specialiștilor Unității de Coordonare a Programului Național HIV. Mă refer aici la analiza financiară realizată în cadrul Programului Regional ”Reducerea riscurilor funcționează – asigurați suportul” finanțat de Fondul Global și implementat de EHRN, care a costificat pachetul comprehensiv de servicii pentru consumatorii de droguri injectabile, inclusiv consumabile specifice grupului, la 49 Euro, iar pachetul optim la 80  Euro. 

De menționat, că în comparație cu alte țări din regiune incluse în analiza EHRN (Rețeua Regională de Reducere a Riscurilor), Moldova are unul din cele mai mici costuri anuale per PCDI, plasăndu-se la coadă între Belarus cu 33 Euro și Tajikistan cu 96 Euro.  Conform OPTIMA realizat de UNAIDS în șase țări din regiune, inclusiv Moldova, în țara noastră sunt cele mai mici costuri per beneficiar. Urmare a acestui exercițiu UNAIDS a recomandat Moldovei să crească substanțial bugetul pentru servicii de prevenire pentru a avea un răspuns eficient la HIV. 

În propunerea inițială în procesul de pregătire a grantului costul anual estimat pentru o persoană care consumă droguri injectabile (PCDI) de exemplu era de 42 Euro, dintre care 14 Euro pentru consumabile specifice grupului. Costurile necesare au fost revizuite și eficientizate comparativ cu perioada curentă, în rezultat acesta este chiar mai mic (cu 9%) față de costul indicat în Programul Național de Prevenire și Control HIV și ITS pentru anii 2016-2020, care prevede 48 Euro anual pentru un PCDI, și cu 15% mai mic față de costul stabilit de exercițiul de costificare al EHRN pentru un pachet comprehensiv.


Salarii de 800 de euro. Unii primesc câte două, trei ...


Analiza componentelor de proiect ne arată că peste 80% din buget se cheltuie pentru salariile ong-iștilor, onorarii, cheltuieli administrative, dezvoltarea organizației, etc. Culmea e că șefii acestor ONG-uri „papă” peste 40% salariile prevăzute în proiecte. Spre exemplu, într-un program destinat utilizatorilor de droguri injectabile, serviciile de prevenire sunt acordate de către 7 lucrători de teren, iar alte patru persoane sunt șefi în ONG (Coordonator proiect, asistent proiect, management centru, coordonator centru, contabilitate, etc.).

Salariul unui coordonator de proiect este cam în jur de 800 de euro, ce-i drept din ei trebuie să achite și impozite. Dar, ținând cont de faptul că de multe ori categoriile de beneficiari se suprapun, un ONG-ist poate primi câte două, trei salarii în timp ce deservește o singură persoană (de exemplu: o lucrătoare a sexului comercial (1) care este consumatoare de droguri (2) și care vrea să renunțe la substanțele narcotice (3)).

Despre această „șmecherie” ne-au vorbit mai mulți membri din CNC, iar din discuția pe care am avut-o ulterior cu o președintă de ONG, am desprins mai multe elemente confirmative. În fond, ong-ista a negat ideea unor cheltuieli nejustificate, dându-ne asigurări că totul se face foarte transparent, doar că rapoartele financiare ..... NU sunt publice! 

Exemplu: Ala Iațco este președinte a două organizații anti-HIV: una locală (în Bălți) și una națională. Organizația locală, de exemplu, beneficiază de 3 programe anual: unul pentru lucrătoarele sexuale, unul pentru consumatorii de droguri injectabile și altul care prestează servicii psiho-sociale persoanelor care vor să renunțe de droguri. Într-un an, ONG-ul ei cu circa 20 de angajați, câștigă numai din cele trei programe circa 160 de mii de euro. Dar, spunea ea, mai toți angajații sunt plătiți part-time. În total, ei deservesc circa 2000 de persoane anual, însă, Ala Iațco precizează „că nu toate aceste persoane vin la centru în fiecare zi, iar serviciile prestate lor sunt diferite”. 

Deschide.MD: Unele ONG-uri au mai multe proiecte câștigate de la Fondul Global (prin intermediul PAS), iar atunci când le costifică cer bani pentru chirie în fiecare proiect chiar dacă stau în unul și același sediu. Intuiesc că și Dvs. aveți un singur sediu pentru organizație. Când aplicați, cereți în fiecare proiect bani pentru chirie?

Ala Iațco: Nu, de regulă dacă avem nevoie, de exemplu, de 3000 de lei pentru niște cheltuieli de întreținere, noi nu îi includem în fiecare program, ci luăm 30% din unul, 30% din altul și 40% din al treilea. 

Deschide.MD: Dar cât plătiți, de exemplu, pentru chiria sediului?

Ala Iațco: Vă spun cât plătim pentru chirie..... (n.r. pauză). Noi de fapt, nu plătim pentru  chirie pentru că spațiul ne-a fost acordat de Primăria Municipiului Bălți pe un termen de 15 ani. Noi achităm doar serviciile: apă, lumină, căldură, dar și aici avem anumite înlesniri datorită Primăriei care ne ajută foarte mult în serviciile pe care le prestăm pentru societate. 

Deschide.MD: Dar Dvs ce salariu aveți? 

Ala Iațco: Eu nu am un salariu integral pentru că sunt coordonator la 2 programe și respectiv dedicația este parțială. Pe un program iau 250-300 de euro ceea ce reprezintă cam 30% din salariul integral. Cumulativ, putem spune că, DA, se ridică la circa 800 de euro, dar din acești bani plătim și impozite. În general, salariul coordonatorilor de program este același în toată țara. 

Deschide.MD: Dar dacă o lucrătoare a sexului comercial (1) este consumatoare de droguri (2) care vrea să renunțe la acest viciu (3), reiese că un angajat din ONG-ul Dvs primește trei salarii pentru serviciile prestate unei singure persoane?

Ala Iațco: Da, dar serviciile prestate sunt diferite de la o categorie la alta: la unii le dai seringi, la alții prezervative, la alții servicii psihosociale, la alții servicii  medicale specializate (ginecolog, dermatovenerolog). Fluturașii informativi tot sunt diferiți. De fapt, prezervative se împart la două categorii. În general, aceste trei categorii se pot suprapune doar în 20% dintre cazuri. 

Dincolo de toată transparența de care am fost asigurați, la un moment dat, Ala Iațco ne-a rugat să nu includem în material informațiile despre sediu și salariu pentru că ele ne-au fost furnizate doar pentru documentare. Ținem să precizăm că pe lângă cele 160 de mii de euro pe care le ridică ONG-ul ei de la Fondul Global și pe lângă sediul gratuit pe care îl ia de la Primăria Bălți, Asociaţia „Tinerii pentru Dreptul la Viaţă" (TDV) filiala Bălţi, mai are încă 4 finanțatori externi: UNICEF Moldova, Black Sea Trust for Regional Cooperation, GFATM, Oxfam Novib.


Cum s-au făcut economiile?


S-au redus costurile multor servicii, iar câteva au fost excluse de tot. Spre exemplu, nu va mai fi finanțată monitorizarea drepturilor celor infectați, cu implicarea comunității. Au fost readresate în sistemul public de asistență juridică serviciile de suport juridic pentru populațiile-cheie. Din raportul de progres al Centrului PAS pentru anul 2016, înțelegem că de acest serviciu s-au ocupat 5 juriști care au gestionat 22 de litigii, iar costul acestor servicii (2015-2017) a fost peste €184 000. Mult, puțin... să ne spună un avocat din raion care ia nu mai mult de 500 de lei pentru apărarea intereselor într-un dosar pe furt, huliganism, divorț, etc.

„Noi am decis că populațiile-cheie să beneficieze de serviciile instituțiilor juridice de stat. Nu putem să cheltuim sute de mii de euro pentru a apăra, de exemplu, confidențialitatea datelor medicale ale unei persoane HIV, când acesta este un drept al fiecărui cetățean și statul trebuie să i-l asigure. După aceeași logică ne-ar trebui juriști pentru toate categoriile de bolnavi”, ne-a declarat directorul programului național HIV/SIDA și ITS, Iulian Oltu. 

După excluderea Centrului PAS din gestionarea grantului pentru 2018-2020, cele aproape €500 de mii rămase pentru cheltuieli administrative vor fi gestionate doar de UCIMP (beneficiarul guvernamental al grantului). În plus au fost excluse deplasările peste hotare pentru care se cheltuiau sume exorbitante. De asemenea, au fost scoase materialele informaționale și trainingurile.

PAS continuă somările


Chiar dacă Fondul Global a acceptat aplicația Republicii Moldova care presupune un singur recipient al grantului (UCIMP), Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (PAS) susținut de încă cinci ONG-uri somează în continuare Consiliul de Coordonare (CNC) să-și anuleze decizia de reducerea a cheltuielilor administrative. Între timp, alte nouă ONG-uri din același domeniu i-au îndemnat pe colegii lor contestatari să renunțe la poziția lor și să se implice  în dialog pentru a planifica acțiunile prevăzute de programul 2018-2020.  

Și ex-președintele CNC, ex-ministra Sănătății, Ruxanda Glavan, afirmă că în sesizările, petițiile, publicațiile celor șase ONG-uri contestatoare– nu se face nici o trimitere la interesul prioritar al beneficiarului.

„Mai mult decât atât, ele nici măcar nu se bazează pe evaluări și dovezi pertinente a riscurilor invocate, ci doar insistarea pe unele costuri inadmisibile pentru un buget auster, care nu vor putea fi preluate de stat, și afirmații populiste care au ţintă – interesul voalat pentru costuri de administrare”, afirmă Glavan.

Abordarea la care face trimitere ex-ministra, se desprinde și din procesul verbal al ședinței decisive din 29 iunie. Contestatarii s-au opus cu vehemență reducerii cheltuielilor administrative, chiar dacă reprezentanții de la Ministerul Finanțelor au spus clar: Nu avem bani ca să acoperim deficitul!


20 de milioane de euro pentru rezultate „discutabile”


Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (PAS), un ONG creat în 1999 și reorganizat în 2007. În perioada 2010-2015, acesta a administrat două proiecte în valoare totală de peste 18,8 milioane de euro, adică peste 300 de milioane de lei în doar șase ani, la cursul mediu din acea perioadă. 

Pentru ce a primit PAS acești bani? 12 milioane de euro din suma respectivă reprezintă un grant pentru implementarea proiectului „Reducerea impactului infecției HIV în Republica Moldova”, finanțat de Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei, o instituție a OMS. Programul respectiv, desfășurat în perioada 2010-2014 avea menirea să contribuie la sporirea serviciilor de îngrijire și suport pentru persoanele care trăiesc cu HIV prin fortificarea și extinderea programelor și serviciilor existente, precum și prin instituirea modelelor inovatoare de îngrijire și suport centrate pe client. Am examinat mai minuțios raportul din ultimul an al acestui proiect, an în care au fost organizate cursuri de formare pentru membrii societății civile, treninguri, consolidarea echipei, consolidarea membrilor echipei, etc. Care a fost efectul acestui proiect? Nu vom comenta datele statistice. Potrivit portalului aids.md, în 2010, după primul an de implementare a proiectului, numărul cazurilor HIV noi depistate a rămas la nivelul anului 2009 (704), când încă nimeni nu oferise milioane de euro pentru un asemenea proiect. În 2011 și 2012 numărul cazurilor a crescut (721 și 764), iar în 2013 a scăzut (706), dar oricum au fost mai multe decât în 2009. În primele 9 luni ale anului 2014 numărul persoanelor infectate cu HIV creștea cu peste 25% față de aceeași perioadă a lui 2013, relata portalul mednews.

Întrebare către Centrul PAS: Potrivit portalului aids.md, din 2009 până în 2013, cazurile noi înregistrate au fost cam în jurul aceleași cifre. În 2014 numărul persoanelor infectate cu HIV creștea cu peste 25% față de aceeași perioadă a lui 2013. Cum credeți, pentru aceste rezultate s-a meritat cheltuirea a 12 mln. de euro (din 2010 până în 2015)?

Răspunsul PAS (Stela Bivol, director executiv) In primul rând câteva precizări – primul grant al Fondului Global au început in anul 2003 atât pentru prevenire cât si tratament. Proiectele de prevenire, inclusiv terapia de substituție cu metadona au fost gestionate de către recipientul principal UCIMP până în anul 2014. Centrul PAS gestionează proiectele de  suport a persoanelor cu HIV si pacienților în terapie de substituție începând cu anul 2010,  iar cele de prevenire, inclusiv terapia de substituției cu metadonă începând cu anul 2015. Ca rezultat al acestor intervenții 22 536 persoane din grupurile cu risc sporit de infectare sunt acoperite cu servicii de prevenire, 501 se află în tratament de substituție cu metadona, 3 090 persoane care trăiesc cu HIV primesc suport psihosocial. Totodată în perioada 2015-2017 în care Centrul PAS gestionează serviciile de prevenire, acestea au fost substanțial îmbunătățite și extinse geografic apropiind serviciile de beneficiarul final și crescând accesul echitabil la servicii comprehensive.

În al doilea rând, este o interpretare eronată și chiar incorectă de a lega numărul de cazuri înregistrate de HIV în țară cu performanta grantului, care arată neînțelegerea epidemiologiei infecției HIV. Numărul de cazuri noi înregistrate anual nu vorbește despre indecența veritabilă a HIV, întrucât persoana nu are simptome și ar fi putut să se infecteze cu HIV în orice moment al vieții si sa fie testat la HIV peste ani de zile. De aceea numărul de cazuri nou înregistrate nu se utilizează ca un indicator sensibil care să vorbească despre rezultatele programelor de prevenire. Având în vedere că în Moldova o proporție mare de cazuri HIV sunt depistate la etape tardive ale maladiei, adică sunt infecții „vechi”, numărul anual de cazuri noi înregistrate depinde mai mult de eficienta strategiei de testare a HIV. Odată ce un obiectiv al programului național HIV (și al grantului HIV) este de a crește numărul celor acoperiți cu servicii de prevenire și de a crește proporția celor testați la HIV în populațiile cheie, numărul persoanelor nou înregistrate în creștere de fapt ar fi un indicator a succesului și rezultatul reorientării corecte a strategiei testării către depistarea HIV printre persoanele cu adevărat risc sporit. La începutul lui 2017 în evidența națională se aflau 7 551 persoane care trăiesc cu HIV din 11,043 înregistrări cumulativ, iar numărul estimat de persoane cu HIV în țară este 18 226 – ceea ce înseamnă ca în sistemul de sănătate deocamdată nu au intrat aproape dublu număr de persoane care sunt deja infectate, dar încă nu-și cunosc statutul și reprezintă o sursă de infectare.

Acum țintele globale sunt de a include peste 80% dintre grupuri de populații cheie în programe de prevenire, ca 90% din persoanele cu HIV care nu-și cunosc deocamdată statutul să îl afle, de a include 90% dintre ele în tratament antiretroviral și de a menține 90% cu supresie virală. Dacă Moldova va adopta aceste ținte globale, de fapt creșterea numărului cazurilor înregistrate și înrolarea lor imediată  în tratament ar trebui să crească substanțial, la fel și numărul celor acoperiți cu servicii de prevenire în cazul anumitor populații cheie ar trebui să crească substanțial.

Pentru a interpreta succesul programelor de prevenire se utilizează alți indicatori, și anume indicatori comportamentali, care arată câți din cei incluși în supraveghere injectează cu seringi sterile, utilizează prezervativul și se testează la HIV, iar prevalenta HIV stabilă într-un grup de populație cheie arată că măsurile de prevenire sunt efective.  Toți acești indicatori arată o dinamică pozitivă și stabilă. Mai mult, de ani de zile numărul cazurilor noi înregistrate prin utilizare de droguri este în continuă scădere, arătând la efectul pozitiv. Există și o estimare care se face pentru a calcula numărul infecțiilor prevenite – care socoate cu cât ar fi crescut numărul infecțiilor în absența intervențiilor, însă asemenea exerciții de estimare nu s-au făcut la noi. În schimb avem experiența nefastă a României și Rusiei drept exemple, unde după finalizarea grantului HIV statul nu a preluat serviciile de prevenire și numărul printre persoane consumatoare de droguri a explodat.

Societatea civilă are un rol important și de multe ori ajunge acolo, unde nu reușește statul. Cât timp eficiența activității sale va fi direct proporțională cu misiunea nobilă pe care și-au asumat-o, vom avea cu toții de câștigat.