În una din zilele de septembrie ale anului 2007, la nişte cunoscuţi din Chişinău a venit pe ospeţe o tânără originară din satul Copceac, Maria Delipeeva. În acea zi, gazdele îl primeau pe încă un musafir scump, verişorul din Comrat, Serghei Iakimov.

Tânărul ştrengar a cucerit literalmente de la prima privire inima frumoasei din Bugeac şi, cum adesea se întâmplă în astfel de cazuri, „romanul” a avut o continuare logică. În momentul acela, tânăra divă încă nu-şi dădea seama cât de mult îi va schimba soarta de mai departe această întâlnire accidentală şi în ce măsură îi va răsturna concepţiile despre oameni şi relaţiile umane.

În ajunul iernii, Serghei s-a dus după câştig la Moscova, iar logodnicei i-a propus să vină la Comrat şi să facă cunoştinţă cu viitorii socri. Născută şi educată în spiritul valorilor creştine tradiţionale, Maria Delipeeva a căzut de acord, fără niciun gând ascuns şi prejudecată, cu propunerea logodnicului şi s-a pornit la Comrat, la întâlnirea cu rudele cu care, de altfel, comunica deseori la telefon.

Familia lui Serghei a întâlnit-o cu destul de multă bucurie pe viitoarea noră. Mai târziu, Maria a aflat că proaspătul socru este un om cunoscut şi respectat, nu numai în oraşul natal, ci şi departe de hotarele sale.

Totul e că, potrivit legendei, în trecutul nu prea îndepărtat, făcând afaceri, capul familiei, care a colindat o jumătate de Europă, Ucraina şi Rusia, a reuşti să încropească o avere bunicică. El a izbutit nu doar să câştige o sumă impresionantă de bani, dar şi s-o administreze cu cap. Anume datorită acestui fapt, dintr-o businessman oarecare, Boris Iakimov s-a transformat într-un cămătar clasic, care le dădea localnicilor, cu dobândă, sume importante de bani. Cunoscătorii afirmă că 30-60 de mii de euro nu erau niciodată o problemă pentru Boris. Mulţumită unei abordări „speciale” şi intuiţiei „supranaturale” a „regelui” afacerilor locale în ceea ce priveşte microfinanţarea, averea sa concreştea cu finanţele, confecţiile din aur, automobilele şi imobilele. Cu toate acestea, nici după înfăţişarea gospodarilor, nici după interiorul casei lor nu ţi-ai fi putut da seama de asta. Cuibul familiei părea mai degragă „un adăpost pentru refugiaţi” decât o casă de finanţist de succes.

În onoarea „scumpului” oaspete, pe masă s-a pus ceva destul de modest, iar viitoarele rude au început a-şi împărtăşi din istoria propriilor familii, a discuta planuri de viitor şi, cu siguranţă, polemizau vesel despre cum o să-l numească pe primul nepot sau nepoată. După cum se cuvine, şezătoarea s-a întins mult după miezul nopţii.

Obişnuindu-se cu gândul că părinţii soţului sunt oameni modeşti şi de treabă, fata a mers în odaia unde urma să doarmă, încuind, totuşi, uşa cu cheia. Ceea ce s-a întâmplat noaptea i-a dat peste cap toată experienţa.

Fata s-a trezit din cauza unor senzaţii neplăcute, provocate de nişte mâini de bărbat, care au apucat-o cu putere. Trezindu-se într-o clipită şi încă neînţelegând prea bine ce se întâmplă în realitate, Maria a fost literalmente stupefiată de tabloul pe care l-a văzut: lângă pat stătea, beat şi gol, viitorul socru care, în urmă cu câteva secunde, a încercat s-o violeze...

Fata a început să strige şi să cheme în ajutor, la care tatăl viitorului ei soţ a răspuns scurt:

— Inutil! Dacă vrei să fii cu fiul meu, eşti datoare să mi te supui!

Maria nu era din cele slabe de înger, aşa că nu s-a lăsat. Apărarea de nevoie a continuat până în zori...

Iar dimineaţa, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, Boris Andreevici, i-a declarat:

— Să nu spui nimănui! Ceea ce s-a întâmplat astă noapte a fost o verificare. Te felicit, ai susţinut-o!...

Consternată, tânăra s-a grăbit să plece cât mai repede din casă, jurându-se să nu-i mai calce pragul niciodată. Mai târziu, vorbind cu rudele soţului, ea a aflat că nu este singura „examinată”. Printr-o procedură asemănătoare, dar cu „o studiere mai aprofundată a practicii”, le-a fost dat să treacă majorităţii rudelor de gen feminin ale lui Iakimov, fapt despre care în familie ştiu toţi. Ştiu dar nu fac vorbă. Ce-i asta? O tradiţie a casei găgăuze? Sau mintea bolnavă a capului de familie? Maria putea doar să ghicească. Dar poate că ei, într-adevăr, au hotărât să mă verifice, pe mine, o fată de la ţară? Gândurile astea o sfâşiau.

Relaţiile cu Serghei de dezvoltau în progresie geometrică. Maria a ascuns cu bună ştiinţă de soţ cazul nocturn, punându-l pe seama a ceva inexplicabil.

După un timp, soţii au plecat în Rusia, la muncă în oraşul Serghiev Posad. În vreo două luni, Maria a aflat că este gravidă. Împăcându-se cu gândul viitoarei paternităţi, soţul a insistat asupra reîntoarcerii ei în patrie, ceea ce Maria a şi făcut, revenind în casa părintească, unde scurta zilele în aşteptarea copiului şi a veştilor de la soţ.

În una dintre aceste zile a sunat pe neaşteptate soacra, care a invitat-o în ospeţie la viitorii bunic şi bunică. În ciuda faptul că graviditatea decurgea complicat şi a amintirilor încă proaspete din acea noapte groaznică, Maria a consimţit. În pofida actualului statut şi condiţiei sale, încercările socrului de a o avea pe noră au continuat. Pătrunzând în dormitorul gravidei, Boris Andreevici i-a privit cu subînţeles burtica şi, cu o neascunsă satisfacţie, mângâindu-o, a spus:

— Acolo totul e deja gat. Nimeni nu va afla nimic! 

Asiduităţile murdare ale minţii bolnave a socrului au provocat un răspuns-fulger al norei. Dar, de data asta, pe scena absurdului familial a apărut soacra, care a declarat fără remuşcări de conştiinţă:

— Aceasta a fost o nouă verificare. În urma ei, noi am luat hotărârea comună că tu, Maria, eşti, într-adevăr, demnă de fiul nostru...

Femeia, descurajată şi umilită încă o dată, s-a precipitat în satul natal, unde a rămas până la naşterea copiului.

Revenit de la câştig şi nebănuind nimic, proaspătul tătic şi-a luat fiul Artur şi pe mama lui de la maternitatea din Ceadîr-Lunga şi i-a adus... în casa părinţilor, la Comrat.

Serghei a început tot mai des să-şi piardă urma pe la prieteni, iar când revenea acasă, se purta mai mult decât nepotrivit. Cu timpul, Maria a început să observe pe corpul lui urme de împunsături, care i-au dat de bănuit că Serghei a devenit un narcoman dependent. Suspiciunile s-au confirmat foarte curând.

Prinzând momentul când fiul lipsea de acasă, Iakimov-senior a încercat din nou s-o violeze pe mama propriului nepot. Văzând că şi a treia oară întâmpină o rezistenţă mai mult decât previzibilă, Boris Andreevici i-a făcut norei o aluzie străvezie:

— Dacă te răzgândeşti, propunerea mea rămâne în vigoare!

Mariei nu-i rămânea nimic de făcut decât să-i spună soţului. Ca urmare a scandalului dintre tată şi fiu, precum a disputelor care au urmat în familie, într-o zi, de dimineaţă, nora, împreună cu nou-născutul – şi în condiţia totalei indiferenţe a soţului – a fost aruncată stradă...

Trăind un timp la naşi şi văzându-se pe ascuns, tinerii au luat hotărârea de a pleca în Rusia. Lucrând acolo, în total, patru ani şi adunând o anumită sumă de bani, tinerii au revenit în Patrie. Dar, la revenire, Serghei Iakimov ajunge în puşcărie, acuzat de distribuirea şi cosumul de droguri. Gurile rele susţin că acesta nu a fost nici primul, nici al doilea caz când „a călcat pe greblă”. Dar, mulţumită cunoştinţelor şi banilor tătălui său influent, el reuşea de fiecare dată, în mod miraculos, să iasă basma curată. 

Весь дальнейший период жизни молодой семьи превратился в кромешный ад. Освободившись Сергей продолжил заниматься, ставшим уже привычным для него делом. Комратский дом семьи Марии Якимовой и ее маленького сына Артура, приобретенный на совместные со свекром средства превратился в наркопритон.

Banii câştigaţi în Rusia s-au terminat repede, soţul îi dădea cu stupefiantele, nu lucra nicăieri, iar lumina din capătul tunelului familial aşa şi nu apărea. Fata şi-a luat de câteva ori copilul, a plecat în sat, dar pe urmă, la rugămintea soţului, l-a iertat şi s-a întors.

Serghei era arestat pentru numeroase încălcări ale legii, dar, graţie influenţei paterne şi banilor, aproape de fiecare dată era eliberat. Îl trimiteau la tratament şi s-a făcut încercarea de a-i vorbi omeneşte, a fost rugat, implorat, dar, în ciuda tuturor eforturilor părinţilor, el aşa şi nu a reuşit să scape de obicei.

Toate încercările Mariei a rupe cercul vicios se încheiau cu ameninţări cu moartea, persecuţii din partea soţului şi bătăi devenite deja „tradiţionale” în familie, asta în condiţiile în care, uneori, o încasa şi fiul lor...

Disperată, Maria ia hotărârea de pleca la mama sa în Turcia, la câştig. În decurs de o lună, Serghei i-a tot sunat cu rugăminţi să-l ierte şi să se întoarcă. Fata a cedat, l-a crezut şi a revenit la Comrat.

Dar, din păcate, de data asta fericirea a durat încă mai puţin.

În vreo două săptămâni, soţul a ales din nou, univoc, stupefiantele. Nici fiul care creştea, nici frumoasa lui soţie nu-l mai interesau. Totul a decurs conform schemei deja bine rodate, la început în secret, pe urmă deschis: soţul consuma stupefiante şi le comercializa, doar că de data asta maltratărilor fizice li s-au adăugat ameninţările şi batjocura din partea socrilor.

Rezervele de bani, făcute în timpul ultimei plecări peste hotare, se topeau, iar datoriile noi creşteau văzând cu ochii. Seghei dispărea pentru perioade lungi din familie, era arestat, sancţionat judiciar, adus la poliţie.

Câteodată, disperată din cauza suferinţelor morale şi epuizată de maltratări, tinerei mame îi vedea să urle de disperare. Lăsându-şi copilul cu bunica tocmai sosită din Turcia, Maria se decide să plece pentru mai bine de jumătate de an peste hotare. Revenind şi încercând din nou să restabilească din ruine fericirea familială, fata calcă iarăşi pe vechea greblă. Bătăi, ameninţări, adulteruri şi stupefiante... În viaţa lui Serghei şi a Mariei nu s-a schimbat nimic.

Aşa a decurs întreg anul 2015. După alt rând de suferinţe, de certuri cu părinţii şi alte neplăceri, soţul a insistat el însuşi asupra plecării în Turcia.

Lăsându-şi din nou copilul cu bunica, Maria a plecat pentru o altă „tură” de muncă. S-o petreacă a venit şi Serghei. Toate lunile care au urmat, soţia nu a încetat să-l întreţină, pe el şi copilul lor, cu bani, lucruri şi produse alimentare. 

În februarie 2016, Maria Iakimova, află, nu fără de mirare, că soţul ei, omul pe care l-a iubit atât de mult, a făcut cerere de divorţ şi percepere de pensie alimentară de la mama propriului copil... Mai mult decât atât, el a cerut instanţei să-i asigure dreptul exclusiv de educaţie şi întreţinere a fiului...

 

Din teama de a-şi pierde locul de muncă, graţie căruia femeia a căpătat posibilitatea de a-şi ajuta mama şi întreţine copilul, ba chiar soţul, Maria, împăcându-se cu gândul divorţului, a rugat instanţa să examineze cererea soţului în lipsa ei, anunţând doar că este de acord să desfacă în mod civilizat căsătoria. 

Dar, la revenirea la Comrat, ea află că Serghei este întemniţat, iar copilul lor locuieşte în casa amanetată, şi nu cu rudele sale, ci cu o femeie necunoscută, fostă deţinută şi decăzută din drepturile părinteşti, pe care Serghei o prezenta tuturor drept soţia sa. Evident, nu i s-a permis să-şi vadă fiul...

În ciuda măsurilor întreprinse, a proceselor-verbale privind cercetarea condiţiilor materiale şi de trai a micuţului Artur în casa Delipeev, a probelor documentare privind propria solvabilitate şi a chitanţelor ataşate cu privire la expedierea banilor şi a altor valori materiale, judecătorul din Comrat, Serghei Popovici , (arestat ulterior în baza acuzaţiei de spălare a miliardelor ruseşti), 

după toate probabilităţile, sub greutatea „solidelor probe financiare”, adunate „stăruitor” de avocatul familiei Iakimov, Vladimir Cimpoeş, precum şi sub influenţa „finanţistului atotputernic”, ia hotărârea cu privire la divorţul soţilor, la perceperea imediată a pensiei alimentare de la mama lui Artur şi la transmiterea dreptului exclusiv de tutelă asupra copilului deja fostului soţ.

Maria căutat explicaţii la socri. Boris Andreevici, în felul lui caracteristic:

— Orice vei face va fi inutil. Pretutindeni sunt oamenii mei: şi în poliţie, şi la judecătorie, şi în procuratură. Totul va fi anume aşa cum îmi trebuie mie, iar părerea ta nu interesează pe nimeni. Nici nu încerca, ştii însăţi ce poţi păţi...

Toate încercările de a discuta situaţia creată cu soţul nu s-au încununat de succes şi curând Maria a aflat că lui Serghei i s-a intentat un nou dosar, acum pentru furt de automobil. Având în vedere ultima sa reţinere, precum şi sentinţa cu suspendare, singurul mod, în cazul de faţă, de a scăpa de puşcărie putea deveni divorţul oficial şi primirea de către Serghei a drepturilor de tutelă exclusivă asupra fiului său minor. În demersul său, soţul şi-a fundamentat dreptul prin comportamentul imoral al soţiei şi mamei minorului Artur, care, potrivit informaţiei de care el dispune, cât muncit în Turcia a făcut cunoştinţă şi întreţine relaţii sexuale cu un străin în vârstă...

Prin decizia instanţei, planul a fost realizat fără vreo piedică serioasă.

Astăzi, Maria Iakimova este plină de hotărârea de a-şi apăra bunul nume, de a-şi recăpăta drepturile asupra copiului, precum şi de a-l lipsi pe fostul soţ – narcoman şi criminal – de toate privilegiile părinteşti, drept care a şi apelat în instaţă.

NOTA REDACŢIEI: Majoritatea datelor şi faptelor expuse au fost primite de la protagonişti şi sunt confirmate prin acte. Răspunderea deplină pentru autenticitatea lor o poartă sursele.