Nicolae Negru // Ce așteaptă poporul de la procurori sau tizicul ca abordare creativă a politicii
Semne diacritice
O veste bună: revistele literare nu vor muri anul acesta și nici în anii viitori. A fost o alarmă falsă, din cauza unei interpretări greșite, faptul că li s-a respins niște proiecte nu înseamnă că revistelor respective li se taie subvenționarea de bază. Explicația a oferit-o chiar dl Sergiu Prodan, ministrul Culturii, în cadrul unei întâlniri ad-hoc cu reprezentanții revistelor literare. Firește, problemele financiare nu se rezolvă în mod automat, culturii i se alocă bani puțini (abia 0,3% din PIB), dar nu intră în planurile ministerului să economisească din contul revistelor, de al căror rol echipa ministerială este conștientă pe deplin, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.
Ideea propusă de editori e să se adopte o lege prin care să fie fixat un cuantum de alocații pentru revistele de cultură, așa încât finanțarea acestora să nu depindă de simpatiile și antipatiile politice. Trebuie schimbată atitudinea față de cultură ca față de un domeniu secundar, subsidiat în ultimul rând. Statul trebuie să-și îndeplinească funcțiile stabilind niște obiective și priorități de ordin cultural, sincronizate cu procesele culturale moderne, asigurând finanțarea acestora.
Dl Sergiu Prodan, la rândul său, și-a exprimat doleanța ca presa aflată în goană după rating să nu uite să-și facă datoria de a informa publicul și în privința evenimentelor culturale, să nu scape din vedere problemele culturii, pornind de la înțelegerea că ne identificăm prin cultură.
Dacă mai aveți dubii în privința necesității de a cheltui bani pentru cultură, citiți argumentele eruditului Adrian Ciubotaru - „De ce trebuie finanțată cultura?” - în ultimul număr al „Gazetei de Chișinău”.
xxxx
De ce a fost nevoie de arestarea și plasarea în penitenciar a cinci foști deputați comuniști transfugi, bănuiți de îmbogățire ilicită, de ce nu a fost posibilă anchetarea lor în stare de libertate sau în arest la domiciliu? Să fie din cauza că aceasta așteaptă „poporul” de la procurori, că arestările sunt singura dovadă a activității lor? Îmi amintesc că actualul procuror general suspendat promitea să ia sub control practica abuzivă a arestului, reducând-o la un minimumul necesar, dar și-a uitat promisiunea imediat cum a intrat în funcție. Nu e de mirare că a fost el însuși supus practicii respective.
O explicație suplimentară ar putea fi că sistemul nostru penitenciar este finanțat generos la capitolul camere de detenție și alimentare, iar odată cu reducerea numărului de anchetați în stare de arest în penitenciar ar apărea un surplus financiar care ar trebui restituit, lucru imposibil, foarte dureros pentru orice bugetar.
De ce judecătorul a stabilit că Violeta Ivanov trebuie să stea în penitenciar 20 de zile, iar colegii săi de partid - câte 30 de zile? Care poate fi motivul acestei „discriminări”? Suma mai mică de bani pe care ar fi primit-o sau diferența de gen?
xxxx
Membrii unui partid extraparlamentar cu propensiune intelectualistă s-au gândit să iasă în evidență, deșertând în fața Parlamentului pachete cu bălegar uscat - tizic, în semn de protest față de scumpirea gazelor. E, trebuie să recunoaștem, o încercare de abordare creativă a activității politice. De ce totuși în fața Parlamentului? Efectul publicitar ar fi fost mai mare dacă tizicul era stocat în fața „Gazprom”-ului („Moldovagaz”) sau a Ambasadei Ruse. Dar pentru aceasta e nevoie deminimă obiectivitate și curaj, căci poți să pierzi niște ipotetice surse de finanțare. De unde tizicul, se întreba un agricultor în căutare de bălegar, nu cumva l-au importat?
xxxx
Numirea ex-ministrului PLDM, Dorin Recean, în funcția de consilier prezidențial și secretar al Consiliului Suprem de Securitate a provocat, după cum era de așteptat, multe reacții, dar cam asemănătoare, bazate pe o înregistrare audio, autentică, dar cu semnificație redusă, și o imagine grăitoare, dar trucată în cel mai primitiv mod. Ceea ce ar putea vorbi într-adevăr despre lipsa de argumente împotriva lui Recean, despre care regretatul meu prieten Petru Bogatu spunea că era un ministru care citea cărți.