Semne diacritice

Maia Sandu a participat la Conferința de Securitate de la Munchen și a vorbit, ca de obicei, despre corupție, evitând să se refere la zăngănitul de arme, inclusiv nucleare, din jurul Ucraieni, dar și de pe teritoriul Republicii Moldova, unde trupele ruse se antrenează zi și noapte în „menținerea păcii și securității - nota bene! - pe ambele maluri ale Nistrului” scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Pericolul trupelor ruse pentru securitatea din regiune merita să fie menționat. Mai cu seamă că Moscova, în persoana viceministrului rus de Externe, Andrei Rudenko, aflat zilele trecute în vizită la Tiraspol, consideră rolul acestora „deosebit de important în vremurile noastre tulburi”, în contextul „proceselor care au loc atât în jurul Rusiei, cât și în relațiile Moscovei cu Occidentul”. Nu sugerează cumva gaspadin Rudenko faptul că „pacificatorii” de pe Nistru încă nu au intrat în joc cu adevărat?

Evident, corupția prezintă și o problemă de securitate, mai cu seamă în condițiile noastre, când Rusia finanțează unul din principalele partide, aflat până nu demult la guvernare, dar nu suntem siguri (judecând după conținutul comunicatului de pe site-ul Președinției) dacă președinta noastră a abordat problema din acest unghi de vedere. La tema corupției, Maia Sandu a vorbit și cu ocazia altor întruniriri internaționale, ultima fiind Summitul Democrației, organizat de președintle american Joe Biden la finele anului trecut, așa că omologii săi occidentali sunt la curent cu „necazurile” președintei noastre și riscau să se plictisească ascultând-o. Când arde casa, iar tu perorezi despre șoareci, riști să pari un pic nesincronizat cu realitatea.

De cealaltă parte, nu putem să nu-i dăm dreptate Maiei Sandu, căci a vorbi despre comportamentul agresiv al Rusiei, despre faptul că Putin vrea să întoarcă roata istoriei înapoi e într-adevăr riscant, nu numai din punct de vedere electoral (poți să pierzi niște voturi), ci și financiar, energetic, „Gazprom”-ul poate închide în orice moment robinetul, ceea ce ne-ar putea costa câteva sute de milioane de euro cheltuieli suplimentare pentru asigurarea cetățenilor cu gaze naturale.

În acest caz, e mai bine să lipsești de la conferință, decât să ignori, din motive conjuncturale, evenimentele și amenințările majore care te privesc. Căci, fără a diminua câtuși de puțin rolul corupției, oricum ai compara, în momentul de față Rusia lui Putin prezintă cel mai mare pericol pentru existența statului moldav. Furtul miliardului e un fleac pe lângă pierderile pe care ni le-a cauzat de-a lungul anilor prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova sau pe lângă ce ne poate cauza o nouă invazie rusă. Numai datoria pe care o pretinde „Gazprom”-ul de la Republica Moldova dublează suma dispărută din sistemul bancar.

xxxx

A fost suficient ca Olaf Scholz, cancelarul german, să-l contrazică pe Putin că în Donbas, spre deosebire de Kosovo, nu se poate vorbi de un genocid și, în câteva zile, „ucrainenii” au început să tragă cu tunurile, să bombardeze, să organizeze diversiuni, așa încât zeci de mii de oameni, cu excepția bărbaților, între 17 și 55 de ani, s-au văzut nevoiți să se refugieze în Rusia, punându-li-se la dispoziție autobuze și vagoane, promițându-li-se câte 10 000 de ruble (115 euro - n.r.) la locul de destinație. Cei care nu doresc să se refugieze sunt forțați să o facă, iar restul au fost mobilizați să apere „independența” republicilor separatiste.

„Ucraina atacă Donbasul. „Dnr” și „lnr” evacuează cetățenii în Rusia”, titrează o agenție de presă finanțată de statul rus, „informându-și” cititorii despre „tirurile aproape neîntrerupte asupra Donbasului din partea forțelor militare ale Ucrainei”, „mișcarea continuă a tancurilor și artileriei grele spre frontierele Donbasului”, „distrugeri și jertfe”.

Și ca occidentalilor să nu le pară că Putin a greșit când a vorbit de genocid, el a participat la exerciții militare cu forțe nucleare, iar trupele ruse care exersau în Belarus nu vor pleca de acolo, vor continua să exerseze, „ținând cont de intensificarea activităţii militare în apropierea frontierelor (…) şi de agravarea situaţiei în Donbas”.

Joe Biden și-a dat acordul, „în principiu”, să se întâlnească cu Putin, pe 24 februarie, dacă până atunci Rusia „nu va începe invazia”. Nu va continua invazia, ar fi corect să se spună. Căci invazia a început din 2014 și încă nu s-a oprit.

Noi trăim cu iluzia păcii în plin război virtual. Mâine-poimâine, pentru a forța Chișinăul să accepte Memorandumul Kozak 2, Putin poate porunci transnistrenilor să se refugieze și ei, speriindu-i în prealabil, ca în Donbas, transformând „pacificatorii” în ce sunt ei cu adevărat. Dacă niște extratereștri ar urmări de sus regiunea noastră, ar vedea mișcări de trupe și tehnică militară, tiruri de mitraliere, tunuri, tancuri, rachete, explozii de bombe, convoiuri de refugiați și ar trage concluzia că pământenii se află în război continuu. Și nu ar greși.