Războiul ruso-ucrainean continua în condițiile când planul Putin al unui război fulger a eșuat. Ucraina a ales să nu fie o țintă facilă pentru armata rusă. Strategia de anihilare în primele zile ale invaziei ruse a centrelor de comandă ucrainene, distrugerea aviației și apărării anti-aeriene, ocuparea rapidă a marilor orașe și, în final, înlocuirea conducerii țării cu una loială Kremlinului, a fost dată peste cap de eroismul ucrainenilor. Armata rusă, atât de mult elogiată de propaganda oficială a Moscovei, în realitate nu face față unui război al tehnologiilor militare avansate, are un moral scăzut și este bună doar pentru bombardamentul distrugător al cartierelor de locuit din orașele ucrainene, acțiuni pasibile de a fi catalogate ca crime de război.

Blitzkriegul rus în Ucraina s-a prefăcut într-un război de uzură. Însă aceasta nu înseamnă că Putin este hotărât să cedeze, iar complicațiile tot mai mari ale invaziei, după părerea mai multor experți, îl fac și mai imprevizibil în reacțiile sale. Dimpotrivă, liderul rus cu o putere politică autocrată, nu mai poate da înapoi, așa că, pe măsură ce războiul devine mai dificil și pierderile cresc, el este tot mai presat să arate realizări reale în fața opiniei publice din Rusia. În războiul din Ucraina la mezat este scos destinul politic al lui Putin. Deci, orice scenariu de pacificare a Ucrainei cu siguranță va fi unul extrem de complicat, toate detaliile căruia sunt imposibil de anticipat la ora actuală.

Negocierile de pace în mai multe scenarii

Și totuși orice război se termină cu încheierea păcii. Ostilitățile militare deocamdată sunt în plină desfășurare, sute și chiar mii de civili și militari mor în fiecare zi în războiul din Ucraina, dar diplomații au început deja tatonarea condițiilor acordului de pace. Primele contacte diplomatice au avut de curând loc. Partea ucraineană a anunțat că negocierile se desfășoară non-stop în format de videoconferințe, paralel grupurile de lucru funcționează în mod constant. După întâlnirea premierului israelian Naftali Bennett cu președintele rus Vladimir Putin la Moscova, în presă s-au strecurat unele detalii despre o ofertă „finală” a Moscovei pentru a pune capăt crizei, pe care președintele ucrainean Volodymyr Zelensky trebuia să o accepte sau să o refuze. Aceleași surse menționează că propunerile rușilor sunt considerate „dificile”, dar nu „imposibile” pentru partea ucraineană.

În același timp, potrivit altor surse, adevăratele negocieri între Rusia și Ucraina sunt mult mai consistente decât ceea ce se transmite publicului larg. Kievul păstrează confidențialitatea mai multor detalii din cadrul negocierilor, deoarece nu dorește să atenueze sentimentul de urgență în percepția situației la nivel mondial. În realitate însă, oficialitățile ucrainene realizează foarte bine care sunt pretențiile adevărate ale lui Putin și știu că vor trebui să ia o decizie dramatică în cazul încheierii păcii. Aceste așteptări sunt fortificate și de adresarea lui Putin către conducerea de la Kiev cu avertismentul că Ucraina ar putea pierde suveranitatea, dacă continuă războiul mai departe. Concomitent, președintele rus, în discursurile sale publice, sonorizează pentru audiența rusă o versiune optimistă a invadării Ucrainei, sugerând că „totul merge conform planului”, în același timp amenințând cu ripostă militară împotriva oricărei națiuni occidentale care va impune o zonă de excludere aeriană - avertizând că o asemenea acțiune va fi considerată "imediat" o declarație de război Rusiei.

Asistăm la începutul unui nou Război Rece?

La moment toată lumea se consumă în predicții despre capacitatea Ucrainei de a riposta invaziei ruse în timp, precum și despre capacitatea armatei ruse de a susține un război de durată la cote majore. Între timp, costul pe care îl plătește Ucraina este enorm. Multe orașe ucrainene se prefac la înfățișare în orașul complet ruinat Groznîi, al anului 2000. Victimele războiului se cifrează la zeci de mii, iar numărul refugiaților la milioane. Și Rusia, economia căreia este afectată de consecințele nefaste ale sancțiunilor internaționale, iar societatea este bulversată de fluxul crescând de sicrie ale militarilor uciși la război, are toate motivele să caute o ieșire diplomatică din criza războiului.

Obiectiv, situația în Ucraina evoluează spre soluția păcii. Însă problema constă în cât timp și în ce condiții va fi încheiată pacea. Între experții occidentali tot mai mult se conturează părerea că atacul ordonat de Putin asupra Ucrainei a zdruncinat din temelii vechea ordine mondială și asistăm la începutul unui nou Război Rece. Se sugerează că linia frontului se mută la hotarul de est al Letoniei, Lituaniei, Estoniei, Poloniei, Ungariei și României. În ceea ce privește felul în care va arăta de acum înainte „fața Europei”, nimeni nu riscă să formuleze un răspuns univoc. Sunt prea multe variabile. În primul rând, depinde de ce se va întâmpla în Ucraina. Dacă Kievul cade, vom avea eventual un guvern al Ucrainei mutat la Lvov, cu un teritoriu ciopârțit și cu o populație extrem de ostilă Rusiei. Pentru Republica Moldova este vital dacă Ucraina va păstra controlul asupra Odesei, excluzând în acest fel joncțiunea armatei ruse cu Transnistria.

„Într-o lume cu carnivore, erbivorele au o viață grea”

Încă o variantă de pace, dezbătută în presă, se reduce la asumarea de către Ucraina a statutului de țară neutră, cu recunoașterea pierderii controlului asupra teritoriului Crimeii și Donbasului. Dar și implementarea acestui scenariu înseamnă că lumea organizată după principiul respectării „ordinii internaționale bazate pe reguli”, nu este altceva decât o retorică goală. Politica lui Putin impune conceptului internațional o altă viziune comportamentală, care reiese din argumentele de Hard Power capabile să impună noile reguli de organizare a relațiilor interstatale. Iarăși într-un mod tranșant, se revine la practicele vechi istorice, atât de neplăcute pentru micii și neinfluenții actori internaționali, în conformitate cu care cine dispune de Hard Power scrie, până la urmă, regulile jocului mare. În această nouă ordine mondială pentru jucători de talia Republicii Moldova o semnificație deosebită o are o apreciere metaforizată al unui fost ministru german de externe, Sigmar Gabriel, care spunea că „într-o lume cu carnivore, erbivorele au o viață grea”.

„Săgeata lui Lukașenko” reapare în notele serviciilor de informații

Recent în presa occidentală au fost publicate spicuiri dintr-o notă a serviciilor de informații dintr-un stat membru NATO, în care se menționează că în timpul apropiat pe teatrele de război se așteaptă o accentuare a ofensivei ruse și că forțele ucrainene ar putea să nu reziste unei confruntări îndelungate. În notă se mai afirmă că, după Ucraina, Rusia ar putea să încerce să atace alte state din zona post-sovietică. Autorii notei atrag atenția asupra faptului, că în lipsa unei intervenții militare directe împotriva Rusiei, țările membre NATO ar putea ieși slăbite din această criză. Iar Vladimir Putin, care și-a testat limitele, invadând Ucraina, a văzut că nu întâmpină o rezistență directă din partea NATO și după Ucraina ar putea să încerce să atace alte națiuni precum Georgia, Moldova sau țările baltice și asta într-un interval de un an.

În plină desfășurare a războiului ruso-ucrainean secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a vizitat Chișinăul și a vorbit despre un statut special pentru Transnistria în componența Republicii Moldova în contextul în care au apărut informații că Moscova ar putea să aplice, cu ajutorul separatiștilor din Transnistria, un scenariu similar celui din Donbas, care a precedat invadarea Ucrainei. Concomitent a apărut și cererea separatiștilor de la Tiraspol de a fi recunoscuți ca stat independent, fapt ce a fortificat supozițiile unor comentatori care cred că teritoriul transnistrean ar putea fi folosit ca bază de suport în invazia Ucrainei. Iar pe 15 martie curent, în cadrul ședinței Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a fost votată rezoluția privind consecințele agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei, documentul prevede excluderea Rusiei din Consiliul Europei și cheamă la încetarea imediată a ostilităților, inclusiv retragerea forțelor militare de pe tot teritoriul Ucrainei.

Modificări internaționale privind statutul juridic al regiunii transnistrene

Această rezoluție a fost votată cu amendamentul a 20 de deputați din România, Ucraina, Franța, Estonia, Marea Britanie și Georgia, potrivit căruia Transnistria este recunoscută drept zonă de ocupație rusă. Rezoluția APCE aduce clarificările necesare statutului juridic actual al Transnistriei în componența Republicii Moldovei, ca a unei zone ocupate de Federația Rusă. Tot așa cum și războiul de pe Nistru, în 1992, a fost un război moldo-rus, având la origini aceleași cauze fundamentale ca și actualul război ruso-ucrainean – restabilirea dominației geopolitice a Kremlinului asupra spațiului post- sovietic. Deci, încheierea unui acord de pace între Moscova și Kiev va avea, prin extensiunea factorului precedentului, și repercusiuni clare asupra Republicii Moldova, influențând atât gradul general de securitate a statului moldovenesc, cât și perspectivele soluționării conflictului secesionist din stânga Nistrului.

Oportunismul politic în calitate de soluție pe vremuri de război

În raport cu agresiunea militară rusă asupra Ucrainei, Chișinăul oficial a ocupat o poziție distinctă de condamnare a războiului și de susținere a integrității teritoriale a statului vecin. În același timp, atitudinea Chișinăului în această perioadă s-a manifestat printr-o prudență excesivă de a nu irita Moscova și a nu oferi motive pentru escaladarea pericolului militar din Transnistria. Prin aceasta se explică neaderarea Republicii Moldova la programul internațional de sancțiuni împotriva Moscovei, fapt ce a deranjat Kievul. De aici, în perspectiva soluției de pace în Ucraina, poziția politică și diplomatică a Chișinăului se arată a fi ambiguă, fără doza necesară de implicare.

După părerea lui Francis Fukuyama, renumit om de știință politică și economist american, pentru războiul ruso-ucrainean nu există o soluție diplomatică, fiindcă nu există niciun compromis imaginabil care să fie acceptabil atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina. În condițiile imposibilității unui compromis, dacă viitoarea pace va fi dictată de Rusia, Moscova va ignora atitudinea ambiguă a Chișinăului față de acest război, stricând toate oalele transnistrene de capul „prudenților” de pe malurile Bâcului. În caz contrar, dacă pacea va fi încheiată cu respectarea drepturilor legitime ale Ucrainei, apare întrebarea despre valabilitatea mizei Chișinăului pe asistența cu previzibile sacrificii ale Kievului în soluționarea conflictului transnistrean? A câta oară se confirmă adevărul despre oportunismul politic ca soluție proastă în momentele de criză ale istoriei. Dar Chișinăul încă dispune de timp pentru a-și adjudeca o poziție onorabilă în viitoarea noua construcție a securității europene, care inevitabil va fi edificată după terminarea războiului în Ucraina.