Odată cu împotmolirea rușinoasă a armatei ruse în Ucraina, steaua lui Putin începe să-și piardă strălucirea: el nu mai arată atât de impunător și inteligent ca până la război, mutarea pe care a făcut-o pare atât de greșită, nebunească, încât ridică întrebări sănătatea sa mintală, simțul realității, umanismul său. Amenințarea cu folosirea armei nucleare doar întărește impresia că lumea are de a face cu o reptilă imperialistă rănită, copleșită de instincte, inadecvată secolului 21, că Rusia lui Putin e un dinozaur ținând bomba atomică în gheare, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Încă un falset

„Putingul” (expresia unui jurnalist rus) de sâmbăta trecută, transmis în direct de toate televiziunile din Rusia, organizat pentru a celebra ocuparea Crimeii, asigurându-se în mod administrativ participarea a zeci de mii de tineri cu drapele, cărăra li s-a cântat că țara lor e „Ucraina şi Crimeea, Belarus şi Moldova,/ Kazahstan și Caucaz, dar și Țările Baltice...”, a fost un dezmăț al șovinismului rus instituționalizat, un răcnet al spiritului agresiv din secolele precedente, care bagă în sperieți popoarele vecine, determinându-le să se îndepărteze cât mai repede și cât mai mult de Rusia. (Aceasta nu vrea să vadă China, acuzând NATO pentru că s-a extins spre est.)

Faptul că transmisiunea discursului prezidențial al țării care se pretinde în avangarda progresului tehnologic s-a întrerupt pe la mijloc și nu a putut fi reluată, din cauza unui „server” ieșit din funcție, conform explicației oficiale, se suprapune în mod simbolic peste eșecul blitzkriegului. E ca un falset în finalul unei opere.

Dacă ucrainenii și rușii sunt același popor, atunci ce mai contează de care parte a frontierei se află un oraș sau altul? E logic să faci tot posibilul ca această frontieră să fie cât mai transparentă, cât mai simbolică, să o scoți, nu să o consolidezi în capetele cetățenilor din ambele state.

Groznîi, Alep, Mariupol...

Ofensiva armatei ruse în Ucraina s-a oprit, ea și-a epuizat energia și nu mai e capabilă să învingă rezistența armatei ucrainene. Se așteaptă ca Putin să-l convingă, în sfârșit, pe „prietenul” său Lukașenko să contribuie cu armata belarusă la focul războiului frățesc sau, dacă militarii belaruși refuză în continuare, să mobilizeze alte unități proaspete din Rusia, doar că, adunate cu chiu cu vai, acestea nu au cum să fie mai bine pregătite decât cele de elită, deja „măcinate” în malaxorul frontului ucrainean.

Totuși, așa cum este - rănită și obosită, cu moralul la pământ, - armata rusă e greu de urnit din loc și de pus pe fugă din cauza masei sale enorme, în raport cu armata ucraineană, obosită și ea, mai având nevoie de timp ca să încheie procesul de „asimilare” a voluntarilor și rezerviștilor, de acumulare și valorificare a armamentului trimis de țările aliate. Pe ambele părți ale liniei frontului se întreprind doar acțiuni tactice, nici ocupanții ruși nici forțele de apărare ucrainene nu dispun acum de potențialul necesar pentru a schimba situația pe vreuna din direcții, consideră Alexei Arestovici, consilierul șefului Administrației Prezidențiale a Ucrainei. Cine va reuși primul să adune forțele necesare pentru a înclina balanța în folosul său se va vedea în viitoarele zece zile, consideră experții militari.

Se anticipează că Putin, rănit în orgoliul său imens, văzând că dispare mirajul unei victorii rapide și ușoare, va intensifica bombardamentele orașelor pentru a-i speria și a crea panică printre ucraineni, sperând să obțină o victorie cu orice preț, simulând în același timp tratativele de pace cu ucrainenii. Riscul e mare ca, după Mariupol, și alte orașe ucrainene să fie distruse ca Groznîi sau Alep. Nu este exclus că o asemenea escaladare a vărsărilor de sânge va determina implicarea SUA în război, după cum a avertizat Biden.

Un desant diplomatic neobișnuit

Chișinăul a cunoscut în ultima săptămână un aflux de vizitatori importanți din Occident, culminând cu venirea „trioului” român - președintele Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă și ministrul de Externe Bogdan Aurescu. Mesajul transmis în conferința de presă, după întâlnirea cu Maia Sandu, a fost că Republica Moldova poate conta pe România, dar și pe „toate celelate state ale comunității europene și euroatlantice”.

E o declarație tare, dar și enigmatică un pic, făcută fără a se deschide toate parantezele. E de presupus că în culise s-a discutat și pericolul unei eventuale „incursiuni” a armatei ruse pe partea dreaptă a Nistrului, dar și perspectiva renunțării Republicii Moldova, alături de statele UE, la petrolul și gazele rusești, pentru a nu finanța prostește mașina militară a Rusiei agresive. Altfel care era rostul unui asemenea neobișnuit „desant” diplomatic?

Ambasada Rusiei în căutarea unui pretext?

Ambasada Rusiei la Chișinău pare să fi început pregătirea unui pretext pentru invazie, solicitându-le cetățenilor să-i raporteze cazurile de discriminare pe criterii etnice și lingvistice, de parcă în Republica Moldova nu ar exista instituții responsabile de aceasta. E adevărat, ele nu-și prea își fac griji că de 30 de ani concetățenii noștri românolingvi de dincolo de Nistru sunt ținuți cu forța militară într-o rezervație geopolitică rusă, separați în mod artificial, prin alfabet și programe școlare, materiale didactice reziduale din perioada sovietică, de frații lor de dincoace de Nistru.

Rusia e responsabilă, și juridic și moral, pentru această fărădelege și bătaie de joc pe parcursul a 30 de ani, pentru încălcarea drepturilor elementare ale omului, CtEDO a stabilit nu o singură dată lucrul acesta, iar APCE a constatat, printr-o rezoluție recentă, că politica expansionistă a Moscovei a început cu Republica Moldova.

Neutraliști falși

În loc să se gândească la securitatea foarte șubredă a statului lor, amenințat de imperialiștii ruși, „neutraliștii” noștri, conectați la resursle financiare din... Bahamas, îi îndeamnă pe guvernanți să facă abstracție de genocidul ucrainean, de sângele de pe mâinile lui Putin, în schimbul beneficiilor care ne așteaptă pe piața Rusiei, închisă până acum și inaccesibilă de acum înainte. Alți putiniști locali și „creștini” înfocați fac apologia agresiunii ruse, justifică războiul și se roagă pentru victoria, care nu poate fi decât și mai sângeroasă, a lui Putin. Ce jalnică priveliște a concesiei morale...