Europa a așteptat cu neliniște ziua de 9 mai a aceestui an. Ce „surprize” mai pregătește Putin în buncărul său? Se va împăca el cu achizițiile teritoriale de până acum sau va dori întregul teritoriu ucrainean, „până la granița cu Polonia”? Va renunța la obiectivele declarate ale „operațiunii militare speciale” - „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei sau, dimpotrivă, va ordona mobilizarea și începutul unui nou război „pentru apărarea patriei”?

Oricâtă iscusință ar manifesta propagandiștii Kremlinului, ei nu îi vor putea convinge pe majoritatea cetățenilor ruși că Putin a câștigat în Ucraina, că armata sa mult lăudată a demonstrat toate calitățile care i se atribuiau. Chiar dacă nu recunosc atrocitățile de la Bucea, distrugerile de la Mariupol, miile de civili, bătrâni, femei, copii, omorâți fără vină, se vor mai mândri rușii cu armata lor „invincibilă și legendară”?

Pentru a justifica vărsările de sânge, genocidul ucrainenilor, Putin aseamănă „operațiunea militară specială” cu războiul din 1941-45 împotriva Germaniei naziste. Numai că, dorind să confere războiului din Ucraina valoarea morală a luptei împotriva nazismului, el obține, vrând-nevrând, și efectul invers, o revizuire a rolului URSS în „lupta împotriva fascismului și nazismului”. Până la 22 iunie 1941, Stalin a „prietenit” și a colaborat cu Hitler, a contribuit la aprovizionarea și consolidarea mașinii militare germane, fără să-l stingherească antisemitismul și nazismul său, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Ca și armata rusă de azi, armata sovietică nu a luptat de fapt împotriva nazismului, ci pentru salvarea imperiului, pentru „sfera de influență” a URSS, la care a atentat, în pofida înțelegerior secrete din pactul Molotov-Ribbentrop, Germania lui Hitler. Și incursiunile armatei sovietice spre Ungaria, în 1956, sau Cehoslovacia, în 1968, deși motivate, în aparență, ideologic, au urmărit în realitate menținerea aceleiași sfere de influență a imperiului rus, pe care Putin o vrea restabilită azi, adresând ultimatum SUA și NATO.

Invazia mișelească din 24 februarie a Ucrainei confirmă: noi nu am fost eliberați la 9 mai 1945, ci reocupați de un criminal nu mai puțin sângeros decât Hitler, aceasta nu poate fi o zi a „victoriei” decât pentru imperialiștii ruși. Sufletele a sutelor de mii de victime ale ocupației sovietice se revoltă când spunem „9 mai - Ziua Victoriei!”, când autoritățile noastre participă la psihoza militaristă emanată de Kremlin. Dacă Putin va reuși să subjuge Ucraina „nazistă”, vom sărbători împreună cu el „o nouă victorie asupra nazismului”?

Conform legii, pe 9 mai, în Republica Moldova sunt marcate două evenimente: Ziua Victoriei și Ziua Europei. E ciudat că, sărbătorind pe 9 mai Ziua Europei, UE ne recomandă nouă să o amânăm cu o săptămână, împingându-ne în brațele ideologice ale lui Putin. Din rațiuni electorale, sperând să atragă voturile rusofililor, toate guvernările proeuropene au preferat primul eveniment în detrimentul celui de-al doilea. Deși vorbesc despre „sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial” și comemorarea celor căzuți în război, 9 mai se transformă într-o zi a glorificării ostașului sovietic, care în schema maniheistă din capul cetățenilor noștri întruchipează forța binelui. Cei care au luptat în rândurile armatei române sunt dați uitării, conform aceleiași scheme. Din păcate, deși a depus cerere de aderare la UE, și guvernarea PAS a pășit pe această cale a fățărniciei și câștigurilor electorale iluzorii, facile, cochetând cu militarismul rus.

Normal ar fi să-i deplângem pe 8 mai pe cei căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial, iar pe 9 mai să marcăm Ziua Europei. Nu e monstruos să sărbătorești „victoria” cu zeci de milioane de morți și să te grozăvești că mai poți „repeta”? De acum înainte, ca și panglica neagră-portocalie, „9 mai - Ziua Victoriei” va fi și un simbol al militarismului rus, al invaziei, al crimelor de la Bucea, Mariupol și alte orașe ucrainene. În timp ce forțele politice prorusești vor sărbători „Ziua Victoriei” și vor ridica în slăvi armata sovietică, pe scena războiului ruso-ucrainean urmează să vedem, după cum a avertizat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, ''o şi mai mare brutalitate'', "distrugeri masive"...

„Pare ca și cum m-am pomenit într-un reality-show infernal, unde noi, militarii, luptăm pentru viață, folosim orice șansă de salvare, iar lumea întreagă pur și simplu urmărește un subiect interesant! Asemenea scenarii se folosesc în filme și seriale. Diferența e doar în faptul că nu e film, iar noi nu suntem personaje fictive! E viață reală! Durerea, suferințile, foamea, chinurile, lacrimile, frica, moartea - totul e real”, a scris pe pagina sa de FB, Serghei Volânski (Volâna), comandantul brigăzii 36 de infanterie marină a forțelor militare ucrainene, unitate blocată la „Azovstal”, în Mariupol. Volânski a adresat lumii un apel disperat să-i salveze pe ostașii săi de „eliberare”. De adoua „eliberare”!