Nicolae Negru // Despre Voronin, Dodon, viață nouă și remanieri
Semne diacritice
Lui Voronin i-a ajuns cuțitul inflației la osul grijii față de popor. El i-a chemat „pe toţi cetăţenii, din toate colţurile ţării”, „toate partidele de opoziţie şi organizaţiile neguvernamentale, care vor să lupte pentru ţară, la o adunare naţională în PMAN”, ca să se consulte în privința creării unui front comun „pentru o nouă guvernare, pentru o nouă Moldovă, pentru o nouă viaţă”. Unul dintre cei mai longevivi politicieni s-a gândit însfârșit că e nevoie de o „Moldovă nouă”. Nu e cam târziu?
Și partenerii de bloc electoral al comuniștilor, socialiștii, au convocat sâmbătă Consiliul Republican al PSRM și au decis să „inițieze demiterea acestui guvern inutil și dăunător”, care a condamnat cetățenii „la cele mai mari prețuri și tarife, la o inflație-record și disperare”. Socialiștii se mai plâng că guvernarea „intimidează” opoziția, inițiind dosare penale pe numele unor reprezentanți ai PSRM și pornind o „răfuială televizată împotriva lui Igor Dodon”. Socialiștii speră, probabil, că alegătorii vor crede ceea ce nu cred ei înșiși: că Dodon este întruchiparea inocenței, curat ca lacrima, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.
Nici comuniștii, nici socialiștii nu vor recunoaște că cea mai mare parte de vină pentru inflația-record le aparține, ei sunt cei care au menținut Republica Moldova în dependență energetică cvasitotală de Rusia, fără a mișca un deget pentru a diversifica sursele de gaze naturale. Ba, dimpotrivă, au considerat că apără statalitatea boicotând și sabotând proiectele de conectare a rețelei energetice din Republica Moldova la cea a României și UE. Nu actuala guvernare a construit economia de azi în așa fel încât cele mai multe produse de consum să fie importate, nu fabricate acasă. Din fericire, embargourile Rusiei i-au silit pe producătorii noștri să caute alte piețe de desfacere. Dacă ar fi guvernat socialiștii și comuniștii, am fi fost și azi dependenți de piața rusă.
Reacția pasivă a cetățenilor la apelurile pătimașe ale liderilor socialiști și comuniști ar sugera că promisiunea vinului nou în burduf vechi nu îi păcălește de data aceasta. O guvernare nouă, „o viață nouă” cu același Voronin neschimbat, cu același Dodon, corupt și trădător, - asta e oferta comuniștilor și socialiștilor? Liderul PCRM nu simte ironia apelului său? Crede el rezonabilă destabilizarea, demiterea Guvernului și organizarea de alegeri anticipate în plin război lângă Republica Moldova? Ce ar putea face un nou guvern mai bine decât Guvernul Nataliei Gavrilița? Să susțină războiul lui Putin împotriva Ucrainei și să obțină un bonus de la „Gazprom”? Și dacă Ucraina învinge?
Place cuiva sau nu, dar un eventual guvern comunisto-socialist ar fi inadecvat realităților geopolitice care se arată la orizont, care pot fi anticipate după mersul războiului din Ucraina și acțiunile Occidentului. Și statutul de candidat pentru aderarea la UE, pe care ar putea să-l obțină Republica Moldova, cere de la Guvernul nostru o atitudine mai interesată, pe care socialiștii și comuniștii nu o manifestă, încercând să stea pe două scaune.
Pe de cealaltă parte, Guvernul actual nu ar trebui să-și imagineze că e perfect, lipsa de experiență își spune cuvântul, iar sprijinul din afară nu compensează și „neutralizează” nemulțumirea cetățenilor din interior. Natalia Gavrilița și miniștrii săi sunt obligați nu numai să ia măsuri, ci și să explice și să asigure oamenii că au făcut tot ce depinde de ei pentru a stăvili inflația și a menține Republica Moldova pe linia de plutire din punct de vedere economic.
Miniștrii care nu sunt capabili să comunice cu societatea, cu mass-media, să nu se supere când li se spune că sunt inadecvați, că trebuie să plece sau să se adapteze. Cetățenii au nevoie de certitudinea că Guvernul ține economia și problemele sociale sub control, în măsura în care lucrul acesta e posibil în condițiile actuale. Opinia cetățenilor nu poate fi ignorată, oricât de tineri și talentați s-ar simți unii miniștri. Cei care se comportă ca niște „copii-minune” neînțeleși de societate trebuie remaniați cât de curând.