Semne diacritice

Oricât de sincere și nobile ar fi intențiile lui Macron și ale celorlalți împăciuitori care vor să preîntâmpine umilirea lui Putin, oferindu-i o retragere onorabilă din războiul ruso-ucrainean, misiunea lor e imposibilă, dacă nu se ia în calcul umilirea lui Zelenski, a ucrainenilor în general, un Munchen 2. Într-un război, unul câștigă, altul pierde, remiză nu există. Atacatorul, dacă se retrage, fără să fi obținut ceea ce pretindea la începutul războiului, se consideră învins, scrie Nicolae Negru pentru Ziarul Național.

Dacă armata rusă va fi împinsă pe pozițiile de până la 23 februarie 2022, ego-ul lui Putin cât Rusia de mare va avea de suferit foarte mult. Cu atât mai mult cu cât Ucraina va pretinde că Crimeea și Donbas sunt pământuri ucrainene. Sigur, puțini ruși vor îndrăzni să-l întrebe cu ce s-a ales Rusia din această aventură militară „specială”, în afară de zecile de mii de soldați și ofițeri căzuți în lupte, în afară de sancțiunile care încă urmează să-și facă efectul deplin, în afară de izolarea Rusiei și sentimentele antirusești în Europa, în afară de consolidarea și extinderea NATO. Puțini vor îndrăzni, dar cu atât mai rușinoasă va fi tăcerea lui Putin. Firea sa hipersensibilă nu va putea suporta o asemenea încercare. Ca să nu răspundă la întrebările rușilor, el și-a anulat, pentru prima dată, după mulți ani, tradiționalul său dialog televizat cu poporul, denumit „Linia directă”.

Așteptându-se ca trupele ucrainene să depună armele și să iasă în fața tancurilor rusești cu pâine și sare, pe Putin l-a supărat neospitalitatea armatei ucrainene, modul brutal, violent cu care au fost întâmpinați parașutiștii ruși desantați la Kiev, pentru a-l capta sau a-l ucide pe Zelenski. Putin a amenințat, chiar în a doua zi a invaziei, că Ucraina își va pierde suveranitatea, dacă va rezista ocupației ruse. Să ne imaginăm cum se va simți el dacă toată armata rusă va fi tratată ca trupele sale de elită pe aeroportul din Gostomel. De aceea, dacă Macron și Scholz se tem să-l umilească pe Putin, va trebui să-l umilească pe Zelenski și pe ucraineni, forțându-i să cedeze o parte din teritoriile sale Rusiei.

Să ne imaginăm că ucrainenii sunt puși la zid și se încheie un acord de pace de tipul Munchen 1938 - Munchen 2, „dezgustător din punct de vedere moral”. Se va opri Putin aici? Sau mai curând va fi încurajat, ca Hitler, să-și continue proiectul de „recuperare” a teritoriilor „Rusiei istorice”. Despre necesitatea de a „returna și consolida” teritoriile statelor vecine el a vorbit chiar zilele trecute, vizitând expoziția „Petru I. Nașterea unui imperiu”. De altfel, și ultimatumul Rusiei, din decembrie 2021, prin care cere NATO să se retragă pe linia anului 1997, rămâne în vigoare. Înainte de a se încerca împăciuirea lui Putin, ar trebui clarificate scopurile sale finale, ce vrea el cu adevărat, unde dorește să ajungă. Întâmplător publică MID rapoarte despre tratamentul discriminatoriu al rușilor în spațiul post-sovietic și fostul „lagăr socialist”? Întâmplător este inițiată în Duma de Stat anularea recunoașterii independenței Lituaniei?

Putin nu a „greșit”, cum crede Macron, ci a comis o crimă abominabilă și e logic să plătească pentru ea, ca toți ceilalți criminali de război. E adevărat, lui îi va fi greu să se obișnuiască cu ideea pedepsei inevitabile, dar altă ieșire onorabilă din această situație pur și simplu nu există, dacă nu se dorește „încurajarea tuturor celor care cred că agresiunea merită efortul”.

Între timp, agențiile informaționale au difuzat știrea că Serghei Lavrov a dorit să ajungă în Serbia, dar nicio țară din jurul ei nu au permis avionului rus să le survoleze teritoriul. Vicepremierul rus Dmitri Rogozin, un Jirinovski de rezervă, a ieșit la rampă cu înjurături și amenințări, amintind că Rusia a testat recent o nouă rachetă hipersonică, dar nimeni nu l-a luat în seamă, el s-a agitat în van. Rusia se revoltă, amenință, dar se împacă cu sancțiunile. Poate Macron și Sholz își fac griji de prisos? Sau poate sancțiunile nu-l umilesc pe Putin?