Semne diacritice

După avizul pozitiv de vineri al Comisiei Europene la cererea de aderare la UE, depusă de Republica Moldova, ședința comună a parlamentelor României și Republicii Moldova, desfășurată sâmbăta trecută la Chișinău, a reprezentat, în aparență, o altă direcție de politică externă reușită a actualei guvernări.

Însă coincidența în timp a acestor două evenimente istorice - primul pas simbolic pe calea aderării oficiale la UE și prima întrunire, nu mai puțin simbolică, a instituțiilor puterii reprezentative din ambele state românești - nu e deloc întâmplătoare. Ele sunt legate atât prin rolul pe care l-a jucat și-l are a juca în continuare Bucureștiul în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, cât și prin conștientizarea acestui efort de către autoritățile de la Chișinău. Trebuie să recunoaștem că, în sfârșit, avem la guvernare politicieni care nu sunt doar proeuropeni, de aceștia am mai avut, ci și capabili, paradoxal, să înțeleagă că drumul spre Europa trece prin România, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Spunem paradoxal, fiindcă Maia Sandu și PAS au afișat în alegerile prezidențale din 2020 și parlamentare anticipate din 2022 lozinca „fără geopolitică”. Unii proeuropeni care au guvernat până nu demult au preferat să meargă în Europa prin Ungaria și chiar Polonia, doar să nu treacă prin România. Ca să nu mai vorbim de cei porniți în Europa prin Vladivostok.

Firește, subiectul reUnirii nu a putut fi evitat la forumul comun al deputaților de pe ambele maluri ale Prutului. Însă tonul pe care l-au dat președinta Maia Sandu și președintele legislativului de la Chișinău, Igor Grosu, urmați de președinții Senatului României, Florin Câțu, și al Camerei Deputaților din Parlamentul României, Marcel Ciolacu - „ne vom uni în cadrul Uniunii Europene” - nu a fost apreciat de unioniștii care își pierd răbdarea, care consideră că Unirea, ca act de justiție istorică, este singura cale reală de a ne integra în UE. Desinestătător ne va lua câteva zeci de ani să atingem acest obiectiv, dacă ne bizuim pe spusele unor lideri europeni ca Emmanuel Macron.

„Reunirea Republicii Moldova cu România este aceeași integrare europeană într-un ritm accelerat”, afirmă ex-deputatul, Ambasadorul Iurie Reniță. Pare axiomatic. Dar nu este greșită și afirmația inversă: integrarea europeană este de facto aceeași reUnire. Diferența între aceste obiective e simbolică și poate fi neglijată la etapa dată, acesta se arată a fi unghiul de vedere al liderilor politici aflați la guvernare în România și Republica Moldova.

După avizul de vineri al Comisiei Europene, nu se mai poate spune că intrarea în UE e posibilă numai prin România și e de presupus că polemica dintre unioniști și proeuropeni se va construi pe viteza de aderare la UE. Privind însă obiectiv argumentul că, în condiții „normale”, reunificarea directă e mai rapidă decât în cadrul UE, nu mai pare o axiomă.

Principalele piedici care stau în calea reUnirii, dar lipsec, cel puțin aparent, pe drumul integrării europene sunt următoarele: 1) opinia cetățenilor Republicii Moldova, peste 60 la sută ar vota pentru UE, în timp ce pentru Unirea Republicii Moldova cu România și-ar da votul circa 40 la sută din alegători; 2) și minoritățile etnice vor fi mai simplu de convins să accepte aderarea la UE, decât reUnirea cu România; 3) Rusia se poate opune integrării cu mai puțină eficiență decât reunificării, fiindcă, în primul caz, ea nu dispune de pretexte formale și își păstrează mai multe pârghii de influență asupra spațiului dintre Nistru și Prut decât în cel de-al doilea. 3) în condițiile actuale, UE va susține, inclusiv financiar, integrarea Republicii Moldova, dar s-ar împotrivi, prin efortul unor state europene, reîntregirii României.

Reunificarea după modelul german nu este exclusă, „acest lucru nu-i poate fi refuzat, în eventuale condiții vitrege, națiunii române”, a declarat în discursul său din Palatul Republicii senatorul Titus Corlățean, președintele Comisiei de Politică Externă în Senatul României, îndemnându-i pe deputații de la Chișinău să apeleze la sprijinul României în cazul unei „anumite evoluții militare” dinspre Marea Neagră. Dar dacă lucrurile „vor merge bine” în direcția integrării europene, „ne vom unifica acolo, în Uniunea Europeană, alături de ceilalți”, „istoria a fost așa cum a fost” și trebuie să ne împăcăm cu aceasta, consideră senatorul român.

Cum vor evolua lucrurile în realitate, nu se știe, Putin a eliberat din sticlă duhul războiului și consecințele nu mai depind numai de el. Ar fi însă iresponsabil, irațional, dacă unioniștii și europeniștii s-ar încăiera acum pentru a demonstra cine e mai mare patriot. După cum s-a văzut duminică în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, unde au fost aduși să „protesteze” și să ceară „o viață nouă” câteva mii (nu erau în mod evident „zeci de mii”) de oameni, există suficiente forțe politice pornite să clatine barca Republica Moldova.