Semne diacritice

Consiliul European s-a pronunțat: Ucraina și R. Moldova se pot pregăti pentru intrarea în Uniunea Europeană, ele obțin statutul de candidat. Ușa li se va deschide pentru negocieri după ce vor efectua reformele indicate de Comisia Europeană. Acestea țin de justiție, administrare, lupta cu corupția, crima organizată, însănătoșirea economiei, dezoligarhizare... adică de schimbările pe care politicienii noștri le promit în toate campaniile electorale și uită să le realizeze imediat cum câștigă alegerile sau le fac pe jumătate, cu gândul la viitoarele alegeri, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Sărbătorind pe bună dreptate evenimentul istoric de azi, să nu uităm că acum patru luni acesta nu era posibil. A spus-o președintele francez Emmanuel Macron, săptămâna trecută, când a vizitat Chișinăul. Nu era posibil nu din cauza că Republica Moldova sau Ucraina sau Georgia nu meritau, sau o meritau mai puțin decât statele din Balcanii de Vest, ele erau ținute în afara zidului UE din cauza geografiei. Ca și decizia de a ne acorda statutul de candidat pentru UE, decizia de a ne ține în zona tampon, între UE și Rusia, a fost de natură geopolitică, pentru a menaja orgoliul imperial al lui Putin.

Schimbarea radicală de atitudine față de Rusia este consecința agresiunii barbare împotriva Ucrainei. UE îl sfidează în mod demonstrativ pe Putin, decizia membrilor Consiliului European reflectă determinarea de a rezista intențiilor sale de împărțire a Europei în „sfere de influență”, de a aplica, după patru luni de război în Ucraina, o lovitură de natură strategică foarte dureroasă pentru ambițiile de supraputere ale Rusiei.

Sigur, meritul e în primul rând al armatei ucrainene, al curajului și rezistenței ucrainenilor. Dacă armata rusă ocupa Kievul, e puțin probabil că liderii europeni ar fi pus în discuție perspectiva de aderare la UE pentru Ucraina. Spaima pe care a tras-o Europa în ziua invaziei s-a transformat în dispreț după ce au ieșit la iveală atrocitățile la care s-au dedat „eliberatorii” ruși în localitățile ucrainene ocupate. Vizitele liderilor europeni la Bucea, Irpen au schimbat radical atitudinea față de Rusia. Dacă în 2019, Berlinul conlucra cu Moscova pentru a-l alunga pe Plahotniuc și a instala un guvern „nici proeuropean, nici prorus” , în 2022 Republica Moldova devine, alături de Ucraina, epicentrul unei bătălii geopolitice de proporții între UE și Rusia.

Ca să nu recunoască eșecul, Putin încearcă să simuleze „nepăsarea”, dar subordonații săi nu-și pot ascunde frustrarea și furia, amenințându-ne. Șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a declarat că Occidentul ar transforma Republica Moldova în „a doua Ucraină”. E simptomatică deruta coloanei a cincea, e aproape amuzantă încercarea lui Dodon de a diminua importanța momentului, de a propune în continuare tactică „vițelului blând”, în condițiile când Rusia se comportă ca un urs turbat.

Totuși, statutul de candidat nu a fost acordat în mod automat, nu e ca o pară mălăiață, a contat drumul parcurs de Republica Moldova până acum, reformele care s-au făcut sau au fost inițiate. A fost necesar și un efort diplomatic extraordinar, pentru a preîntâmpina intențiile unor state de a decupla Republica Moldova de Ucraina. Să nu scăpăm din vedere și sprijinul puternic al României, care s-a comportat altfel decât preziceau unii moldoveniști românofobi și tainici rusofili.

Perspectiva europeană s-a deschis într-un moment din cele mai critice pentru Republica Moldova, greul abia începe. Ce are de făcut guvernarea, întreaga clasă politică, pentru a nu rata șansa istorică de aderare la UE, e o temă aparte de discuție.