Semne diacritice

O notă nouă, antiromânească, în reacțiile Moscovei la perspectiva europeană ce i se deschide Republicii Moldova prin decizia Consiliului European din 23 iunie 2022.

În primele declarații, dinspre MID, accentul s-a pus pe diminuarea importanței evenimentului, a semnificației statutului de candidat la aderare, afirmându-se că gestul liderilor europeni ar fi de natură rusofobă, motivat mai mult de dorința de a provoca Rusia, de a transforma Republica Moldova „în a doua Ucraină”, decât de realizările Chișinăului pe calea reformelor, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul național.

La această încercare de a speria cetățenii noștri cu sugestia unui posibil scenariu ucrainean în Republica Moldova, fostul președinte rus Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate a Rusiei, adaugă un element nou care să tulbure și să antagonizeze și mai mult societatea moldavă, să adâncească rupturile existente deja. Răspunzând TASS-ului, el a afirmat că procesul de aderare directă a Republicii Moldova la UE poate dura decenii și că „mult mai actuală” devine calea integrării prin „crearea unei noi Românii Mari”. Din punctul său de vedere, în ultimul timp, politicienii români își intensifică deschis eforturile de „absorbție” a Republicii Moldova în „mod legal”, iar Occidentul care i-ar interzice Rusiei să-i considere pe ucraineni popor înrudit adoptă o atitudine diferită față de relațiile dintre români și moldoveni.

Medvedev își ilustrează spusele referindu-se la recenta, prima în istorie, ședință comună a parlamentelor Republicii Moldova și României, prezicând amenințător consecințe „mult mai puțin vesele”, decât hora „amuzantă” pe care au dansat-o deputații la încheierea ședinței, „ținându-se de mâini”.

Această „retorică falsă”, cum o numește MAE al României, reflectând „un mare grad de frustrare” a Moscovei, e menită să producă o diversiune în capetele cetățenilor noștri, în special ale celor de peste Nistru, echivalând procesul integrării în UE cu reUnirea Republicii Moldova cu România. Nu e greu de priceput de ce se face aceasta: fiindcă intențiile de vot pentru reUnire sunt mai reduse decât pentru aderarea la UE.

E pentru prima dată, după 1992, când Moscova recurge atât de deschis la procedeul resuscitării bazei românofobe create de propaganda sovietică. Aceasta îi trădează panica, însemnând că apreciază ca reale șansele noastre de aderare la UE și confirmând indirect ca important, hotărâtor rolul Bucureștiului, al diplomației române în reușita istorică a Chișinăului. Moscova face totul pentru a spori rezistența față de integrarea europeană, mai cu seamă în raioanele transnistrene, cărora le revine să joace rolul de fortăreață, de cap de pod în efortul de refacere a „Rusiei istorice”.În mod evident, proiectul „România mare” și proiectul „Rusia istorică” sunt concurente.

Declarația lui Medvedev rezonează cu declarațiile liderilor separatiști care îi sperie pe transnistreni că de facto Republica Moldova e unită deja cu România, mai rămânând de realizat doar niște „formalități finale”. S-ar putea întâmpla însă ca transnistrenii, exportând majoritatea producției în UE, inclusiv în România, să nu mai fie atât de sperioși precum crede Moscova. De aici o fi provenind accesul de criza românofobă a lui Medvedev.

În reproșul adresat Occidentului că ar privi mai îngăduitor la acțiunile României în Republica Moldova, decât la acțiunile Rusiei în Ucraina, lui gaspadin Medvedev îi scapă un detaliu: că România nu bombardează Republica Moldova, căci pe ambele maluri ale Prutului găsim același popor și se vorbește aceeași limbă română. De ce crede Moscova că „înrudirea” rușilor cu ucrainenii îi permite Rusiei să bombardeze „frățește” Ucraina, să terorizeze orașele și satele ucrainene, să-i ucidă, să-i tortureze și să-i jefuiască pe ucraineni?

În acest „detaliu” se reflectă esența diferită a „noii Românii mari”, cu care îi sperie Medvedev pe moldoveni, și a „Rusiei istorice”, cu care vrea să-i atragă, nimicindu-i, pe ucraineni.