Semne diacritice

Adevărata „spețoperație” militară rusă în Ucraina abia începe, a avertizat Putin la sfârșitul săptămânii trecute, lăsându-i pe ucraineni, europeni și americani mai curând intrigați decât speriați. Poate cu excepția unor jurnaliști „sensibili”, impresionabili, liderii occidentali au lăsat avertismentul președintelui rus fără nicio atenție. Și era de așteptat, zângănitul permanent de arme nucleare nu mai poate produce efectul de la început.

Putin încearcă în mod evident să se reinventeze, să se autodepășească, să continue să șocheze lumea, comportamentul său seamănă tot mai mult cu al liderului nord-coreean Kim Jong-un. Să spui în a cincea lună de război, după ce ai pierdut pe teritoriul ucrainean de două ori și ceva mai mulți oameni decât a pierdut URSS în nouă ani de război în Afganistan, că până acum nu ai fost angajat la modul serios, că nu ai luptat cu adevărat - e culmea cinismului, e o bravadă de cea mai joasă speță, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național. 

Ca să nu mai vorbim despre elementara lipsă de respect față de memoria celor căzuți. Pentru ce i-ai sacrificat, dacă nu a fost o operație în toată legea? De ce a fost nevoie de moartea lor? De e a fost supusă riscului inutil, fatal, nava-fanion al Flotei MIlitare din Marea Neagră, crucișătorul Moskva, cu peste 500 de membri ai echipajului? Pentru ce și-au pierdut viața duzina de generali ruși pe câmpul de luptă din Ucraina? Atitudinea și limbajul lui Putin e de huligan de cartier, nu de șef de stat responsabil.

Nu mai întrebăm de ce au fost distruse orașele Mariupol, Severodonețk, Kramatorsk, populate cu „ruși”, de ce au fost uciși o mulțime de civili, inclusiv circa 250 de copii? „Frații” ucrainenii nu contează!? Ei au fost „consumați” pentru, antrenament, încălzire?

Trimițând trupele ruse să invadeze Ucraina, Putin a acuzat Occidentul că ar intenționa să lupte cu Rusia „până la ultimul ucrainean” și, cu toate că nu numește acțiunile armatei ruse din Ucraina drept război, el face apeluri la „pace” și îi cheamă pe ucraineni la „negocieri”. În același timp, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, îndeamnă lumea să respecte „dreptul internațional”, pe care Occidentul l-ar înlocui cu „regulile” sale.

Pe de cealaltă parte, lent dar sigur, Occidentul colectiv livrează pe diferite căi armament din ce în ce mai modern, mai sofisticat spre Ucraina, în conformitate cu angajamentul de a-i ajuta pe ucraineni să reziste în fața agresiunii ruse, de a slăbi Rusia în așa fel încât să nu mai fie capabilă să-și pună în pericol vecinii. Până acum au fost adoptate șase pachete de sancțiuni și e în proces de pregătire al șaptelea, țintind reducerea dependenței occidentale de resursele energetice ale Rusiei.

A început procesul de ratificare a protocolului de admitere a Suediei și Finlandei la NATO. În aceeași zi de vineri, când Putin s-a întâlnit cu liderii Dumei de Stat, pentru extinderea NATO spre cele două state nordice au votat, cu o largă majoritate, deputații din ambele camere ale Bundestagului german. În afară de Germania, intrarea Suediei și Finlandei în NATO a fost ratificată de Canada, Estonia, Danemarca, Norvegia...

Deși Dmitri Medvedev pretinde că, după invazia din Ucraina, Rusia și-a recâștigat respectul de care se bucura URSS, comportamentul statelor occidentale indică altceva. Serghei Lavrov s-a văzut nevoit să părărsească ofensat summitul G20 din Bali, fiindcă omologii săi occidentali nu au dorit să aibă întâlniri cu el, adresându-i cuvinte neplăcute, ca, de exemplu, „agresor”, „invadator”, „ocupant”... De ce crede Rusia că poate învinge acolo unde nu a reușit nici URSS, care era mult mai puternic din punct de vedere economic?

„Pauza” pe care au luat-o trupele ruse în Ucraina, după cucerirea Lisicianskului, nu indică un reviriment, ci, dimpotrivă, o stare de epuizare. Ce poate începe cu adevărat Putin, în afară de intensificarea bombardamentelor cu rachete pentru a ucide și mai mulți oameni, pentru a distruge și mai multe orașe și sate ucrainene, e să închidă robinetele gazoductelor spre Europa și să blocheze în continuare exportul grâului ucrainean. Dar nici aceasta nu e o amenințare nouă și despre aceasta se știa ca și despre posibilitatea utilizării armei nucleare. Putin începe să se repete și acesta e primul semn că se enervează, că e conștient că se face de râs.