Semne diacritice

Pe 6 iulie, când la Chișinău erau comemorate victimele celui de-al doilea val de deportări, Adunarea Populară a Autonomiei Găgăuze adopta, la Comrat, o declarație cu privire la statutul de candidat pentru aderarea la UE, obținut de Republica Moldova la 23 iunie 2022, a scris Nicolae Negru pentru Ziarul Național.

S-o fi copt greu această declarație în capetele deputaților autonomi sau o fi așteptat „indicații prețioase” de la Kremlin, dacă le-a luat tocmai două săptămâni pentru un text ambiguu și contradictoriu. Cu acest ritm, e de așteptat că o atitudine față de crima deportărilor, care i-a vizat și pe găgăuzi, va fi exprimată pe la sfârșitul lunii. Dacă vor primi aprobarea necesară de la Kremlin, probabil.

Înțelegând că reacția lor întârziată poate ridica unele semne de întrebare, deputații găgăuzi o prezintă ca pe o manifestare a „diplomației și reținerii”, pentru „a exclude învinuirile neîntemeiate cu privire la crearea de bariere în tendința, declarată de către conducerea statului, de a promova viitorul european al Republicii Moldova”. Despre ce fel de „bariere” e vorba după ce evenimentul s-a consumat? Se sugerează cumva că Adunarea Populară ar fi putut pune bețe în roate după depunerea cererii de aderare, dar nu a făcut-o din rațiuni diplomatice? Și de ce stimații deputați au hotărât că perioada de „diplomație și reținere” s-a încheiat? Ce i-a determinat totuși să se expună?

Pe de o parte, Adunarea Populară le reproșează autorităților centrale că „procedura” de obținere a statutului de candidat la UE a fost lipsită de transparență, că autoritățile găgăuze nu au fost „informate și implicate în procesul de negocieri”, ca și „poporul întregii țări” (aici răsună ecoul declarațiilor socialisto-comuniste), iar, de cealaltă parte, Chișinăul este învinuit că ar ignora „opinia poporului Găgăuziei privind viitorul curs de dezvoltare al țării, care a fost expusă la referendumul popular din 2014”, declarat, de altfel, ilegal și nerecunoscut de autoritățile Republicii Moldova. Chiar regulamentul Autonomiei Găgăuze spune că „actele normative ale Găgăuziei care contravin Constituției Republicii Moldova... se declară nevalabile”. Cu alte cuvinte, Comratul dorește, pe de o parte, să fie implicat în procesul de negocieri cu UE, iar, de cealaltă parte, strigă că dorește să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Unde e logica?

Deputații găgăuzi își permit, cu tot aplombul, o atitudine selectivă față de lege, o invocă doar atunci când le convine. Cât privește transparența... Da, guvernarea PAS are probleme cu transparența, dar nu în cazul cererii de aderare. Cetățenii au fost informați despre fiecare pas făcut în acest sens. Iar intenția de implicare în completarea chestionarelor, exprimată de Adunarea Populară, nu ține de competența Autonomiei Găgăuze, ar fi frânat procesul. E de fapt o pretenție camuflată a Comratului să i se acorde drept de veto în politica externă, drept neprevăzut de regulamentul Autonomiei. Ea poate participa la elaborarea politicii interne și externe a Republicii Moldova, dar nu are drept de veto.

Sigur, autoritățile centrale trebuie să comunice în permanență cu cele locale și regionale, dar și reciproca e valabilă. Când politicienii de la Comrat concurează în alegeri să fie „Împreună cu Rusia”, ei nu transmit Chișinăului o dorință de dialog, ci dimpotrivă. Cum e bună ziua așa e și mulțumita, spune un proverb pe care îl înțeleg și deputații Adunării Populare.

Deși invocă cu tupeu un referendum separatist, ilegal, Adunarea Populară consideră că autoritățile Republicii Moldova au „șansa istorică” să-și demonstreze intențiile de implementare a „valorilor legale europene și să asigure „realizarea practică a competențelor politice și economice ale UTA Găgăuzia", inclusiv reprezentarea garantată în parlamentul țării și conferirea unui statut constituțional legii privind statutul juridic al Găgăuziei.

Doar niște agenți ai Moscovei sau niște idioți utili pot să accepte așa ceva, atâta timp cât discursurile liderilor găgăuzi sunt redactate la Kremlin, cât timp Adunarea Populară nu anulează și nu încetează a mai face referire la așa-zisul „referendum” din 2014. Mai cu seamă în contextul agresiunii ruse, al războiului de distrugere a Ucrainei și genocid al ucrainenilor, de ce-ar consolida Chișinăul o autonomie ghidată de Kremlin?

Adunarea populară „declară oficial” că populația UTA Găgăuzia „va avea în continuare o atitudine sceptică față de viitorul european”, dacă autoritățile Republicii Moldova îi vor ignora revendicările. Deputații găgăuzi mai avertizează că se vor adresa către conducerea Uniunii Europene și statelor prietene pentru a ajuta poporul Găgăuziei să-și revendice „drepturile și împuternicirile”.

Încearcă politicienii găgăuzi astfel un mic șantaj? Promit ei că populația UTA Găgăuzia va renunța la „atitudinea sceptică” față de UE, se vor lepăda de criminalul Putin, dacă liderii lor vor obține „împuternicirile” jinduite? Sau poate mersul războiului din Ucraina le-a dat de gândit și sunt dispuși să-și schimbe orientarea estică pe cea vestică? Dacă e așa, să o declare deschis, clar. Nu e cazul să pună carul (împuternicirile) înaintea boilor (loialitatea față de Rusia).

Pe 13 iulie, președinta Maia Sandu s-a întâlnit cu președintele Adunării Populare a UTA Găgăuzia, Dmitri Constantinov. S-a discutat „despre situația socio-economică din republică și relațiile Autonomiei cu autoritățile centrale”. „Șefa statului a vorbit și despre necesitatea consolidării eforturilor pentru a asigura pacea și buna înțelegere în societate, dar și pentru a ajuta cetățenii să treacă peste crizele provocate de războiul din Ucraina”, se spune în comunicatul Președinției.

În comunicatul Adunării Populare, dl Constantinov nu a pomenit despre războiul din Ucraina, dar a pus accentul pe alte detalii: că președinta Maia Sandu se va întâlni până la finele acestei luni cu deputații Adunării Populare; că „părțile” (sic!) au discutat „chestiunea procedurilor încălcate de Republica Moldova în procesul depunerii cererii de aderare la Uniunea Europeană. Președintele a fost de acord cu dreptul Găgăuziei de a participa la rezolvarea chestiunilor de acest fel”.

Șantajul își face efectul? Așteptăm ca Maia Sandu să le explice și cetățenilor Republicii Moldova de ce s-au încălcat procedurile și care sunt acestea?

PS: Diavolul se ascunde, după cum se știe, în detalii. În titlul site-ului oficial al Adunării Populare nu există niciun semn că instituția ar avea vreo relație cu Republica Moldova. Titlul în română e ultimul, după cel în găgăuză și rusă, conținând și o greșeală: „Adunarea Populară Găgăuziei”. Toate textele din pagină nu pot fi citite decât în limba rusă. O explicație posibilă, pentru o instituție care reprezintă o entitate teritorial-administrativă cu trei limbi oficiale, e că sediul Adunării Populare se află pe strada Lenin.