Semne diacritice

Începe a șasea lună de război în Ucraina, pe care Putin se încăpățânează să-l numească în continuare „operațiune militară specială”, deși obiectivele sale au variat pe parcurs, de la „demilitarizarea și denazificarea” inițială până la apărarea și încorporarea ultimelor cuceriri teritoriale ucrainene, inclusiv regiunile Zaporojie și Herson.

Serghei Lavrov, care a anunțat recentele pofte ale Rusiei, zice că Occidentul ar fi de blamat pentru aceasta, fiindcă livrează armament greu Ucrainei, ignorând avertismentele Moscovei. În realitate, armata rusă a ocupat teritoriile respective mult înainte ca în Ucraina să înceapă a sosi armament occidental greu.

Lumea s-a obișnuit deja cu faptul că Lavrov, ca și Putin, minte precum respiră, nimeni nu mai ia în serios cuvintele sale. Ieri, ministrul rus de Externe s-a răsucit din nou, deplângând soarta poporului ucrainean și promițând să-l „ajute” neapărat să scape de „regimul absolut antipopular și antiistoric”. Cu alte cuvinte, Lavrov spunea că ocuparea Kievului mai figurează pe agenda lui Putin, nu e eliminată definitiv.

Ca să nu explice de ce s-a împotmolit „viforoasa” armată rusă în Ucraina, Putin încearcă să-i asigure pe ruși ba că „spețoperația” se desfășoară în conformitate cu planul său - ceea ce sună cam penibil, ținând cont de miile de morți, violuri, furturi, de distrugerile provocate, de scufundarea crucișătorului Moskva..., ba că nici nu a început cu adevărat. I-o fi lipsind dronele? Dacă a planificat totul așa de bine, de ce nu a mers în Iran după drone înainte de a invada Ucraina?

Pe de cealaltă parte, propagandiștii săi explică durata prea lungă a spețoperației prin faptul că armata rusă ar lupta nu cu armata ucraineană, ci cu NATO. De unde rezultă că scenariul inițial nu mai e valabil, că ceva a scăpat de sub control, că Putin nu controlează desfășurarea evenimentelor, dar aceste mesaje contradictorii nu tulbură încrederea putiniștilor în necesitatea războiului. Ca și faptul că niciun un soldat NATO nu se află pe teritoriul Ucrainei.

Putin mai afirmă că Rusia pune bazele unei „noi ordini mondiale armonioase și mai juste”. Mai just pentru el înseamnă să împartă planeta în sfere de influență și să dicteze vecinilor săi mai mici. Cei care nu vor accepta ordinea dorită de el vor fi „demilitarizați și denazificați”.

Performanța armatei ruse, chiar cu „succesele” ei din regiunea Luhansk, nu corespunde cu forța care i se atribuia până la invazia Ucrainei. Reputația sa a avut de suferit nu numai din cauza comportamentului criminal, ci și a tehnicii militare inadecvate, învechite. Mergând la Teheran să cerșească drone, Putin a recunoscut astfel că modernizarea armatei ruse a fost doar de fațadă.

Finlanda și Suedia au depus cerere de aderare la NATO, ceea ce reflectă, pe de o parte, teama față de comportamentul agresiv, impredictibil al Rusiei, iar, pe de cealaltă parte, disprețul față de armata rusă compromisă, care nu mai pare atât de fioroasă ca acum cinci luni de zile.

În sfârșit, Europa occidentală (Germania, în special) s-a convins că statele est-europene au avut dreptate să se teamă de Rusia imperială, șovină, obsedată de misionarism și „măreția” de altădată. Ea nu are niciun Dumnezeu, nu respectă niciun acord, niciun tratat, omoară fără remușcări, în proporții „industriale”, și minte, dezinformează necontenit, ca o centrală nucleară de minciuni. Zilele trecute, Moscova nega că a tras cu rachete asupra portului din Odesa, deși cu o zi înainte semnase un acord cu Turcia și ONU că nu o va face, că va debloca exportul de grâu ucrainean.

Dacă la începutul războiului ucrainenilor li se refuza livrarea mașinilor blindate, astăzi în SUA se discută despre trimiterea avioanelor de luptă moderne. În a șasea lună de război, Occidentul nu mai reacționează la amenințările cu aplicarea armei nucleare. Văzând aceasta, Putin încearcă să sperie lumea prin vasalii săi (Vucici, Lukașenko, Orban), dar fără vreun efect deosebit. Apelurile de a se așeza la masa negocierilor, pe care le face în ultima vreme Moscova, în speranța că europenii și americanii vor forța Ucraina să cedeze teritoriile ocupate de armata rusă, sunt întâmpinate cu tăcere asurzitoare. Lui Putin i-a mai rămas să mizeze pe criza energetică și cea alimentară, pe frig și pe foame... Și aceasta spune totul despre el și Rusia, despre noua ordine mondială spre care tinde...