Semne diacritice

Mobilizarea generală „parțială” pe care a declarat-o Putin în Rusia a surprins toată lumea, ca și la 24 februarie, când Putin a anunțat începutul „operației militare speciale” pentru „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei.

Diferența e că atunci Putin era liderul unei supraputeri, comandantul suprem al celei mai puternice armate de pe continentul european, el nu avea dubii că în trei - patru zile armata rusă va lua Kievul, iar acum situația e aproape inversă: supraputerea Rusiei este pusă la îndoială, Kievul nu numai că nu a fost luat, armata rusă a fost oprită și împinsă înapoi din trei regiuni - Kiev, Cernigov și Sumî, iar din a patra - Harkov - a fost nevoită să fugă rușinos, percepția generală e că armata ucraineană începe să învingă și va elibera toate teritoriile ocupate, dacă Occidentul se va menține pe poziții și va continua să-i acorde ajutorul necesar, scrie Niculae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Mobilizarea e o recunoaștere indirectă a faptului că etapa „operației militare speciale” a eșuat, că rușii nu mai vor să meargă la războiul din Ucraina nici măcar plătiți, preferând să-l urmărească la televizor, nedorind să lupte pentru triumful ideii imperiale ruse, pentru a-i sili pe „frații” lor ucraineni să accepte refacerea URSS și să se supună Moscovei. Începe o altă etapă a războiului, obligatorie, mult mai sângeroasă, cetățenii ruși riscând să plătească cu prețul vieții lor pentru reconstituirea Uniunii Sovietice. Vom vedea cât de puternic, cât de autentic e sentimentul imperial în Rusia, dacă nu cumva rușii vor prefera confortul vieții pașnice ambițiilor de extindere a teritoriului național.

Putin șantajează lumea, pe ucraineni în primul rând, spunând: dacă nu veți accepta ca teritoriile ucrainene ocupate de armata rusă după 2014 să fie anexate la Rusia și veți încerca să le eliberați, eu voi aplica arma nucleară. Mobilizarea generală e și un test pentru rațiunea, sănătatea mintală a rușilor, pentru civilizația și umanismul lor, vor merge sau nu să lupte în Ucraina sub un pretext fals, mințiți cu nerușinare că Rusia e în pericol, că armata rusă nu luptă cu armata ucraineană, ci cu NATO etcetera. Ieșind în stradă să protesteze, fugind din Rusia, tinerii ruși demonstrează că resping idealul anacronic, de grotă, pe care îl propune Putin. Faimoasa intelighenție rusă, dacă mai există, va dori să moară pentru minciuna unui lider bolnav, care conduce Federația Rusă pe un drum fără întoarcere, într-un impas, punând în pericol viața a zeci de milioane de oameni?

Până și aliații Rusiei, care nu au fost vocali până acum - China și India - și-au exprimat „îngrijorarea” în legătură cu „spețoperația” lui Putin în Ucraina. La Samarkand, premierul indian Norendra Modi i-a spus președintelui rus că ne aflăm în altă eră, când problemele în relațiile dintre popoare nu se rezolvă pe calea războaielor. Și China, deși împărtășește nemulțumirea Rusiei legată de „hegemonia americană”, pledează pentru respectarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, înțelegând că o supraputere în devenire are nevoie nu numai de potențial economic și militar, ci și moral. La anunțul de mobilizare generală al lui Putin, Occidentul a reacționat cu prudență, cum se reacționează la manifestările iraționale ale unui om dezechilibrat, smintit, dar a promis să sprijine Ucraina în continuare.

Războiul din Ucraina e un test și pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului, care consideră că Rusia e o forță morală doar fiindcă blamează Occidentul, fiindcă critică ordinea mondială monopolară și susține „familia tradițională”. Antiamericanismul nu te face în mod automat moral. Putin omoară și planifică să omoare la o scară și mai largă ucraineni nevinovați și aceasta nu poate fi justificat în niciun fel. A spune adevărul în condițiile din Republica Moldova e și un gest de demnitate, de suveranitate și independență. În discursul său de miercuri, de la tribuna ONU, președinta Maia Sandu ne-a reprezentat onorabil.