Semne diacritice

Uneori, în spatele unor acțiuni asemănătoare stau motivații diferite. Ceea ce pare o repetare sau o reiterare poate să aibă în realitate alte cauze și să țintească alte scopuri. Cel mai grăitor și la îndemână exemplu în acest sens este bombardarea orașelor ucrainene, lovirea cu rachete rusești a centralelor electrice și termice, a podurilor și rețelelor de cale ferată din Ucraina. Pe parcursul a opt luni de război, aceste obiective au fost supuse deseori atacurilor armatei ruse, dar în ultima vreme numărul lor a crescut exponențial, se poate vorbi despre o intensificare fără precedent a loviturilor asupra infrastructurii civile din Ucraina.

Războiul intră astfel într-o nouă etapă determinată de înfrângerile armatei ruse pe câmpul de luptă, de atingerea limitelor sale și de noile sarcini politice și geopolitice care stau în fața ei. Dacă în prima etapă loviturile erau bazate pe un calcul militar, corect sau greșit, dar care urmăreau învingerea și capitularea armatei ucrainene, acum scopul Moscovei e încetarea focului și forțarea negocierilor, care să ajute Rusia să iasă onorabil din război, păstrând teritoriile ocupate deja. În acest scop, ucrainenilor, dar și liderilor occidentali, li se vorbește despre pericolul dărâmării barajului deja minat al Hidrocentralei din Kahovka, cu consecințe de proporțiile unei lovituri nucleare, similare distrugerii barajului Hidrocentralei din Zaporojie (ДнепроГЭС), de către Stalin, în 1941, soldată, conform unor date, cu înecul a 100 de mii de oameni. Aceasta ar trebui, în planurile lui Putin, să genereze noi valuri de refugiați, să-i sperie nu numai pe ucraineni, ci și pe occidentalii care le acordă ajutor.

Și în R. Moldova, reducerea volumului de gaze, apoi și a volumului de curent electric furnizate de pe malul stâng pe malul drept al Nistrului, reflectă o intenție agresivă vădită, de agravare a situației consumatorilor moldoveni. După cum s-a mai spus, e o acțiune asemănătoare, ca efect, ca scop, cu bombardamentele în Ucraina. Ca și în Ucraina, Putin dorește ca populația să sufere și să se răscoale împotriva puterii, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Era încă vară când șoriștii și dodonii au început să strige că vom îngheța la iarnă din cauza Maiei Sandu, fiindcă nu a mers să pupe mâna criminală a lui Putin. Protestele finanțate de Ilan Șor seamănă în aparență cu cele precedente, însă gradul de înverșunare, de isterie, al organizatorilor e în creștere, sincronizându-se cu intensificarea crizei energetice de natură artificială, „indusă” de Moscova. Vizita reprezentanților Partidului „Șor” la Moscova și „generoasa” deschidere a pieței ruse pentru producătorii de mere din... raionul Orhei, ca răspuns la petiția lui Ilan Șor către „Rosselhodnadzor”, ne permite să facem o legătură între înverșunarea șoriștilor și închiderea robinetului de către „Gazprom”.

Pe o treaptă nouă a lansării mesajelor mincinoase, catastrofiste, antiguvernamentale, în interesul Rusiei, a pășit și ex-președintele Igor Dodon, care în aparență se află cu un picior în închisoare și ar trebui să se preocupe mai mult de propria soartă. În recenta sa postare pe o rețea socială, el sperie cetățenii că PAS ar pregăti „mobilizarea cetățenilor și are intenția să se implice în acțiuni militare pe Nistru, la cererea și cu susținerea aliaților externi ai Maiei Sandu”.

Părându-i probabil insuficient de sperios mesajul său, el adaugă că partenerii externi vor „să transforme Republica Moldova în parte activă a confruntării militare cu forțele rusești, ca apoi Chișinăul să justifice intervenția „prietenească” a unor trupe NATO din România și din alte țări occidentale, care vor trece Prutul”. Fiți de acord, un cetățean responsabil, echilibrat din punct de vedere psihic, nu ar scrie așa ceva. Nu e greu de ghicit de ce aruncă el gaz pe foc.

Mesajul lui Dodon a fost preluat de organizatorii protestului de ieri. Dinu Țurcanu, unul dintre locotenenții lui Ilan Șor, președinte al raionului Orhei, a acuzat guvernarea PAS că ar fi lăsat cetățenii „fără alimente și gaze în prag de iarnă” și că ar „împinge deschis Republica Moldova în confruntări geopolitice majore”. El a mai anunțat crearea unui „scut al poporului", care „să împiedice implicarea republicii într-un război, să nu admită renunțarea la statutul de neutralitate și aderarea republicii la blocuri militare”.

Și strângerea semnăturilor pentru refacerea imperiului, la Comrat, și pelerinajul capilor PSRM, după reprezentanții Partidului „Șor”, la Moscova, unde s-au întâlnit cu politicieni care nu-și ascund ambițiile imperiale, sugerează că la Kremlin se lucrează intens la un nou proiect de „eliberare” a Republicii Moldova. Intensificarea bombardamentelor în Ucraina și activizarea peste măsură a putiniștilor în Republica Moldova sunt fețele aceleiași monede, acțiuni ale aceluiași război declanșat de Rusia.

Cetățenii trebuie să înțeleagă că șoriștii și dodonii încearcă să le vândă minciuni. Situația s-a schimbat radical după 24 februarie 2022. Oricine s-ar afla acum la guvernare, nu ar putea asigura Republica Moldova cu gaze, ocolind Kievul, înfigând un cuțit în spatele Ucrainei și situându-se de partea Rusiei.