Semne diacritice

Despre rezultatele alegerilor din SUA se comentează, în presa internațională, nu mai puțin decât despre retragerea trupelor ruse din Herson. „Valul roșu” sau chiar un „tsunami roșu” despre care se vorbea înainte de alegeri, anticipându-se o victorie zdrobitoare a republicanilor, nu a mai venit, democrații au pierdut până acum în Camera Reprezentanților mult mai puține locuri decât se prognoza (avansul republicanilor se diminuează pe măsură ce se numără voturile prin corespondență), iar în Senat au reușit să-și păstreze majoritatea (și poate chiar să o extindă, se va vedea în decembrie), fapt care nu i s-a mai întâmplat unui președinte democrat din 1962, în mandatul lui John F. Kennedy, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Democrații, pregătiți psihologic de eșec, triumfă, iar republicanii setați pe un succes mult mai mare (care s-a mai și redus între timp), văzându-și neîmplinite așteptările, sunt dezamăgiți, ambele tabere explicând în felul său comportamentul ieșit întrucâtva din tipare al alegătorilor, citit ca fiind favorabil lui Joe Biden și descurajant pentru ex-președintele Donald Trump, care a avut un cuvânt greu de spus la selectarea candidaților republicani și se pregătește să-și anunțe intrarea în cursa prezidențială din 2024.

Cu o deosebită atenție alegerile din SUA au fost urmărite la Kiev și la Moscova, fiindcă în capitala ucraineană exista teama (exagerată) că un Congres dominat de republicani îi va pune piedici lui Biden în acțiunile sale de sprijin militar și financiar pentru Ucraina, iar în capitala Rusiei se dorea exact ceea ce îi speria pe ucraineni.

Joe Biden crede că Putin a amânat până după alegeri anunțul cu părăsirea Hersonului, pentru a nu influența pozitiv rezultatele alegerilor în folosul democraților. O victorie atât de răsunătoare a armatei ucrainene ar fi pus în lumină favorabilă eforturile proucrainene (votate de ambele partide, de altfel) ale administrației Biden, criticate de o bună parte din candidații susținuți de Trump, adepți ai izolaționismului, care consideră că statul american îi ajută pe ucraineni neglijându-și propriii cetățeni.

Trumpiștii promiteau să facă America „măreață din nou”, căreia să nu-i pese de Ucraina și restul lumii, concentrându-și privirea pe propriul buric. Sondajele de opinie spun însă că majoritatea americanilor nu sunt de acord cu această poziție, dorind ca ucrainenii să fie ajutați în fața agresiunii militare rusești. Se mai presupune că mulți americani nu au fost de acord cu punerea la îndoială a corectitudinii precedentelor alegeri prezidențiale din SUA și că multe femei au fost alertate de posibilitatea pierderii dreptului la avort.

xxxx

Pe fundalul războiului din Ucraina, al crizelor fundamentale prin care trece Republica Moldova, scandalul declanșat de publicarea mesajelor confidențiale atribuite unor reprezentanți ai guvernării, inclusiv președinta Maia Sandu, ministrul Justiției Sergiu Litvinenco, consilierul prezidențial Dorin Recean, poate părea floare la ureche și a fost ignorat aproape demonstrativ de cei vizați. Cât timp sursa nu e clară, cât timp veridicitatea mesajelor nu e demonstrată, PAS tratează scurgerile respective de informații ca pe acțiuni similare protestelor Partidului Șor, ca încercări diversioniste de destabilizare a Republicii Moldova.

Înainte de a ne exprima atitudinea în cazul dat, de a sări cuiva în cap, trebuie să fim conștienți că posibilitatea unei manipulări e mare. O singură frază sau un singur cuvânt schimbat sau eliminat poate deforma o realitate. Dacă 99 la sută din informația care a nimerit în spațiul public e autentică, iar unu la sută e falsă, toată informația trebuie rebutată.

Ne amintim cu acest prilej că în cazurile asemănătoare de mare rezonanță pe arena internațională – Wikileaks, Panama Papers etc., - exista o certitudine în ce privește calitatea documentelor publicate, credibilitatea acestora fiind verificată de reporterii unor instituții mass-media cu reputație bună. Faptul că unele persoane implicate în schimbul de mesaje cu miniștrii și funcționarii PAS confirmă veridicitatea acestora nu e suficient pentru validarea lor. Declarațiile persoanelor vizate, care neagă informațiile „scurse”, au aceeași greutate și, prin urmare, se ajunge într-un impas explicabil din punct de vedere legal.

Însă în politică, după cum s-a mai spus, contează nu numai adevărul, ci și percepția cetățenilor privind acțiunile și vorbele politicienilor. Din acest punct de vedere, imaginea guvernării PAS are de suferit, se urâțește, devine jenantă. Scopul celor care au organizat „scurgerile” de informație – FSB sau Șor-Plahotniuc-Platon sau toți împreună – a fost să demonstreze că guvernarea PAS nu se prea deosebește de celelalte prin comportament, prin atitudine față de procedurile democratice, că reprezentanții ei nu sunt niște idealiști, cavaleri fără de prihană ai luptei cu corupția, că pot fi „șmecheri”, pot trage sforile, spun una în public și fac altceva în culise... Nu putem afirma că autorii „scurgerilor” au eșuat complet în intenția lor.

În al doilea rând, cum se întâmplă că toată piramida administrativă - președintele, deputații, miniștrii, consilierii și toți funcționarii de nivel mediu - folosesc aceeași aplicație pe o rețea socială aparținând unui cetățean rus? Chiar dacă a emigrat la Londra, șansa ca acesta să aibă relații cu serviciile secrete ruse este foarte mare. De ce SIS și alte instituții ale statului care ar trebui să asigure securitatea comunicării nu și-au făcut datoria? Cazul nostru demonstrează o lipsă minimă de precauție, de discernământ, relevă o „inocență” (în cel mai bun caz) profesională soră cu naivitatea, cu prostia, din partea autorităților. Iar prostia, chiar dacă nu poate fi pedepsită juridic, se plătește politic. Mai devreme sau mai târziu.