Până ieri, niciodată nu au răsunat din partea guvernării moldave atâtea felicitări pentru România de ziua sa. Urări de bine României și românilor au adresat președinta Maia Sandu, președintele Parlamentului, Igor Grosu, prim-ministra Natalia Gavrilița, deputați, miniștri, șefi de partide, primari. S-a evidențiat și televiziunea publică „Moldova1” care a dedicat României 30 de minute din principalul buletin de știri al zilei.

Și niciodată mesajele de ziua Marii Uniri nu au părut atât de sincer colorate cu emoții și sentimente. Motivele acestei efuziuni sunt la suprafață: niciodată, nici chiar în perioada războiului de pe Nistru, a crahului financiar din 1998, cel de-al doilea stat românesc nu s-a aflat într-o stare atât de precară, nu și-a dezvăluit tarele ca acum. Războiul din Ucraina, criza energetică și explozia subsecventă a prețurilor a scos la iveală eșecul pe toate liniile de funcționare a unui stat: economică, socială, militară, informațională, demografică și chiar culturală, ca să nu mai vorbim de securitate. Bombardamentele ruse din Ucraina distrug simbolic și Republica Moldova. Tot mai mulți moldoveni încep să înțeleagă că fără ajutorul României, al UE în general, al SUA, statul nostru nu s-ar ține pe picioare, s-ar prăbuși în câteva luni, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Sigur, nu numai pentru că ne dă lumină, pentru că ajută Republica Moldova să se mențină pe linia de plutire noi iubim România. O iubim și „pentru limba română, în care am crescut ca într-o casă părintească, și pentru istoria comună - o istorie a curajului și a luptei pentru libertate”, după cum a spus Maia Sandu, adică și pentru că suntem români și simțim că România este patria noastră adevărată, naturală, care ne poate proteja fizic și identitar, în timp ce Republica Moldova se arată tot mai mult ca ceea ce este: un construct întâmplător, conjunctural, un produs al hazardului geopolitic, un teritoriu ce-i stă în gât Imperiului Rus.

Barometrul de Opinie Publică prezentat chiar în ziua de 1 decembrie arată că 35 la sută din alegători ar vota pentru reUnirea cu România, iar 12 la sută încă nu s-au decis. Sondajul nu i-a inclus pe alegătorii din afara Republicii Moldova. Cu ei cifra adepților reUnirii s-ar ridica la aproape 50 la sută. În reducerea, până la 47 la sută, a ponderii celora care ar vota împotriva reunificării cu România găsim o confirmare a trendului unionist.

Unionistul este mai tânăr, mai educat și mai bine asigurat din punct de vedere material. Printre respondenții cu nivel înalt de educație, ar vota pentru Unire 44 la sută, iar împotrivă - 41 la sută. Respondenții de nivel socio-economic ridicat și-ar da votul pentru Unire în proporție de 46 la sută și s-a pronunța împotrivă 36 la sută. Paradoxal, sunt anti-Unire tocmai cei care suferă cel mai mult din cauza disfuncționalității statului moldav – pensionarii (54%), cetățenii cu nivel scăzut de educație (59%) și asigurare socio-economică (55%). Ei trebuie ajutați să se smulgă din chingile nostalgiei sovietice și românofobiei. Sunt preponderent împotriva Unirii minoritățile etnice. Războiul declanșat de Rusia nu pare să-i fi clintit de pe poziții. Doar printre etnicii ucraineni se manifestă o oarecare schimbare de optică – 11 la sută dintre ei acceptă ideea reUnirii Republicii Moldova cu România.

Europarlamentarul, ex-președintele Traian Băsescu a declarat zilele trecute că cea mai rapidă cale de integrare a Republicii Moldova în UE este prin România. Maia Sandu lasă să se înțeleagă că reUnirea se va produce mai simplu în cadrul UE. „Și pe o parte, și pe cealaltă parte a Prutului, oamenii își doresc aceleași lucruri - să trăiască în pace și libertate, într-o casă europeană comună prosperă. Așa ne vom simți cu toții ca acasă, oriunde ne-am afla - la Chișinău sau București, Bălți sau Timișoara, Cahul sau Iași”. Despre întâlnirea în „casa europeană comună” vorbesc și reprezentanții guvernării de la București. Dar cum e mai bine? Există „hopuri”, bariere artificiale, dar și scurtături pe ambele căi. E timpul ca politicienii de pe ambele maluri ale Prutului, Chișinăul și Bucureștiul, să elaboreze o strategie comună, optimă, a revenirii Republicii Moldova acasă, în România, și să se acționeze în consecință, fără a speria și tulbura pe cineva. E nevoie de un proiect comun de țară comună. România Mare sună anacronic și nefiresc, România întreagă sau reîntregită ar fi, din punctul nostru de vedere, o denumire mai potrivită unui asemenea proiect.