Semne diacritice

Comratul a găsit iarăși motiv de conflict. De data aceasta, l-a nemulțumit noul Cod Electoral, adoptat de Parlament, prin care „i-a refuzat poporului găgăuz dreptul la reprezentare politică garantată în parlamentul țării, ignorând astfel o dată în plus drepturile și împuternicirile Găgăuziei”. Am citat din declarația Adunării Populare (AP) a Autonomiei Găgăuze din 6 decembrie, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Deputații AP constată că, „în pofida angajamentelor internaționale și a declarațiilor publice repetate că se conduce în activitatea sa de principiile democratice europene fundamentale, respectarea drepturilor omului și cetățeanului, precum și supremația legii, elita politică de la putere, asumându-și angajamentele internaționale referitoare la respectarea drepturilor minorităților naționale și ale popoarelor puțin numeroase privind implicarea lor în administrarea afacerilor publice ale statului la nivel național, continuă în practică intenționat și metodic să blocheze inițiativele Adunării Populare a Găgăuziei privind fixarea legislativă a sus-numitelor principii și angajamente în raport cu poporul găgăuz”. Acesta e sensul autentic al demersului făcut de Comrat.

La finalul declarației sale lungi, confuze, pompoase, în care se repetă aceleași acuzații grave de ordin general, fără vreo trimitere la angajamente internaționale concrete pe care nu le-ar respecta Republica Moldova, Adunarea Populară îi cere Maiei Sandu să nu promulge noua lege și avertizează că, în caz contrar, „își rezervă dreptul să adopte decizii politice corespunzătoare, inclusiv neparticiparea locuitorilor autonomiei la alegerea președintelui și deputaților Parlamentului, care nu reflectă interesele poporului găgăuz”. Nici mai mult, nici mai puțin!

Despre ce e vorba, de fapt, în această declarație prăpăstioasă? De ce au sărit deputații găgăuzi cu șantajul la gâtul Maiei Sandu? Care o fi fiind motivația acestui gest disperat, de ce Comratul declară război Chișinăului în plin război ruso-ucrainean? Li se interzice găgăuzilor să fie aleși în Parlamentul Republicii Moldova? Nu e simplu de înțeles.

Comratul a dorit ca în Codul Electoral să fie introduse prevederi care „ar permite armonizarea legislației naționale cu normele internaționale și practica europeană de a stabili juridic reprezentarea politică minimă garantată a minorităților naționale și popoarelor puțin numeroase în parlamentul țării la nivel național”. Care practică europeană? care norme internaționale? - iarăși rămâne să ghicim.

Ca să înțelegem ce vor de fapt deputații găgăuzi, trebuie să urmărim conferința de presă a vicepreședintelui AP, dl Gheorghe Leiciu, care a avut loc cu o zi înainte de adoptarea declarației. De la dl Leiciu aflăm că Adunarea Populară dorește de fapt ca Autonomiei Găgăuze să i se rezerve 5 locuri garantate în Parlamentul Republicii Moldova. Căci deputații aleși pe listele de partid se gândesc, în primul rând, la interesul de partid și nu are cine se preocupa de interesele poporului găgăuz, spune vicepreședintele AP. Cu alte cuvinte, se dorește federalizarea de facto, avant la lettre, a Republicii Moldova. Iar aceasta e altă mâncare de pește.

Sigur, riscul de a discrimina celelalte minorități naționale și unități administrative, de a dezechilibra în ultima instanță, în loc de a consolida statul moldav, nu-i preocupă pe deputații găgăuzi. Aceasta e atribuția deputaților din Parlament. După cum se spune într-o concluzie a unei delegații din partea Comisiei de la Veneția (plasată chiar pe pagina oficială a Adunării Populare), „ținând cont de existența diferitelor minorități naționale și etnice în Republica Moldova, precum și problemele încă nerezolvate ale Transnistriei, dezvoltarea direcțiilor federative în relația dintre părți în interiorul Republicii Moldova poate avea și consecințe distructive referitoare la întreaga structură statală a țării”.

Deputații găgăuzi mai sunt supărați pe faptul (aflăm de la dl Leiciu) că noul Cod Electoral nu a legalizat denumirea „Comisia Electorală Centrală” pentru structura care se va ocupa cu desfășurarea alegerilor în Autonomia Găgăuză. Cum să se procedeze, dacă și celelalte unități administrative vor dori să aibă comisii electorale centrale, ca la Chișinău, dl Leiciu nu a explicat.

În general, deputații găgăuzi au ales un moment nu tocmai potrivit pentru a anunța boicotul alegerilor prezidențiale și parlamentare. Unii politicieni de la Chișinău ar putea chiar să se bucure, știindu-se dinainte cu cine votează găgăuzii. A promite în alegeri să țină Autonomia Găgăuză „alături de Rusia” și a șantaja Chișinăul cu boicot electoral, pentru a rezerva în Parlament niște locuri unui detașament de deputați proruși nu e cea mai deșteaptă mișcare. A invoca azi, în interes propriu, statutul de candidat la UE, împotriva căruia s-au pronunțat la momentul respectiv, nu li se pare deloc jenant aleșilor de la Comrat.

Ar fi o sinucidere pentru statul nostru să mai accepte tactica „împreună cu Rusia, finanțați de UE, împotriva integrării europene”. Politicienii găgăuzi ar trebui să coboare cu picioarele pe pământ, să fie mai coerenți, să demonstreze mai întâi calitatea de cetățeni ai Republicii Moldova și abia apoi să negocieze niște drepturi pe care, de altfel, în forma dorită de Comrat, nu le garantează nicio țară din Europa. Iar cu demagogia și șantajul, după invazia Ucrainei, ei nu mai pot impresiona pe nimeni. Nici, probabil, la Bruxelles.