După 300 de zile de război sângeros, Putin a rostit în sfârșit cuvântul „război”. El a spus că vrea să pună capăt războiului, dar nu retrăgându-și trupele din Ucraina, ci sporindu-le numărul, construind o armată de 1,5 milioane de oameni și înzestrând-o mai bine din punct de vedere tehnic.

În mod evident recunoașterea greșelilor nu intră în planurile sale. Dimpotrivă, președintele rus încearcă să-și convingă concetățenii că țara lor iese în câștig, cu noi achiziții teritoriale și transformarea Mării Azov într-o mare lăuntrică, ceea ce nu-i reușise nici lui Petru 1. Că pe 24 februarie, când a declanșat invazia Ucrainei, el i-a asigurat că nu are de gând să acapareze teritorii ucrainene, că urmărește doar „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei și ajutorarea rușilor din Donbas, nu îndrăznește să-i amintească nimeni în Rusia, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Pierderile de vieți omenești, al căror număr crește pe zi ce trece, nu-l îngrijorează pe Putin. Cu diferite ocazii el a afirmat că „în general, la război se moare”, că, oricum, anual, își pierd viața în accidente rutiere și din cauza consumului de alcool circa 60 mii de oameni, că 99,9 la sută din ruși sunt gata să se sacrifice („să dea totul”) pentru țara lor.

Disponibilitatea de a se așeza la „masa negocierilor” pe care Moscova o anunță periodic exprimă dorința de a fixa cuceririle de azi ale armatei ruse, de capitulare de fapt a Kievului. Putin s-ar mulțumi și cu un armistițiu, armata rusă are nevoie urgentă de o pauză, dar ucrainenii înțeleg aceasta și nu au de gând să le facă ocupanților un asemenea „cadou”. Răspunsul Kievului e că se va așeza la masa tratativelor doar după ce trupele ruse vor elibera teritoriul Ucrainei în hotarele anului 1991.

Pe de cealaltă parte, Occidentul demonstrează în continuare unitate și solidaritate cu Ucraina, însă limitează ajutorul militar în ce privește rachetele cu rază de acțiune mai lungă de 100 km, temându-se de „escaladarea” pe care ar putea să o provoace un eventual atac al armatei ucrainene asupra țintelor militare de pe teritoriul Rusiei. Se pare că la Washington și în unele capitale europene există și teama că o victorie rapidă a armatei ucrainene comportă riscul unui atac nuclear din partea lui Putin. De aceea, i se lasă timp să se obișnuiască cu ideea unei înfrângeri, încetinindu-se în mod premeditat livrările de armament către ucraineni.

Totuși, la dispoziția militarilor ucraineni se pun noi tipuri de arme defensive, cum ar fi sistemul de rachete „Patriot”, pentru a consolida apărarea antiaeriană a Ucrainei în fața atacurilor ruse asupra infrastructurii energetice, conductelor de apă, Putin urmărind să-i lase pe ucraineni fără lumină, apă și căldură.

Pentru prima dată, după 10 luni de război, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a efectuat o vizită în străinătate, răspunzând invitației lui Joe Biden. La Washington s-a vorbit nu numai despre armament și sprijinul financiar pentru Ucraina (la 45 de miliarde de dolari se va ridica noul pachet de ajutor din partea SUA), dar și despre posibilele scenarii de încheiere a războiului. Conform lui Zelenski, administrația SUA nu insistă asupra vreunui scenariu, rămâne la latitudinea Ucrainei să decidă cum va arăta victoria pentru ea, dar faptul în sine trimite niște semnale noi: lumea începe să obosească de acest război și planurile de a-l opri, inclusiv cu unele concesii teritoriale din partea Ucrainei, se înmulțesc, chiar dacă aceasta ar însemna și o rescriere a ordinii mondiale existente.

Totuși, să nu ne grăbim cu concluziile, ultimul cuvânt aparține armatei ucrainene. Ea încă nu l-a spus.