Republica Moldova a obținut  anul trecut statutul de țară candidat la Uniunea Europeană. Începerea războiului din Ucraina de către Federația Rusă a creat premisele pentru obținerea acestui statut.

Uniunea Europeană a decis să dea un semnal politic important Federației Ruse și a făcut acest pas de a-i oferi Ucrainei statutul de țară candidat, iar România a exploatat acest lucru și a presat ca și Republica Moldova să fie introdusă pe listă.

Maia Sandu a făcut un gest curajos și a semnat cererea de aderare când armata lui Putin avansa în teritoriul ucrainean și încă nu se știa cât va putea rezista Ucraina.

Acum se vorbește foarte mult și uneori pe un ton mult prea optimist despre finalizarea cu succes a acestui demers. Trebuie însă să avem o privire realistă și să vedem care sunt perspectivele pentru ca Republica Moldova să își atingă obiectivul.

Factorii de care trebuie să ținem seamă sunt următorii:

  • Voința politică de la Chișinău.
  • Dorința cetățenilor Republicii Moldova
  • Respectarea criteriilor de la Copenhaga
  • Situația geo-politică dn regiune/ terminarea războiului/negocierile de pace

Voința politică

Republica Moldova a obținut statutul de țară candidat, dar de acum urmează greul, începerea negocierilor, îndeplinirea condiționalităților. Din experiența altor state, am văzut că procesul efectiv până la aderare este unui complicat ce se poate întinde pe o durată de zece ani.

Președinta Maia Sandu e conștientă de faptul că acest demers va fi extrem de complicat și spunea într-o apariție publică că:

„R. Moldova va fi membră a Uniunii Europene și eu cred că R. Moldova trebuie să devină membră a UE în următorii ani, pînă la sfîrșitul acestui deceniu. Acum acest lucru se poate întîmpla doar dacă punem cu toții umărul”

Pentru ca procesul de aderare să nu stagneze, pentru ca negocierile să înceapă și să se desfășoare într-un ritm bun, este nevoie de o guvernare pro occidentală la Chișinău. Din păcate, din punctul acesta de vedere, viitorul nu sună bine.

În 2025, în Republica Moldova vor fi alegeri parlamentare. PAS deține în acest moment majoritatea în Parlament, dar a scăzut enorm în preferințele electoratului și este aproape imposibil ca la alegerile parlamentare să mai obțină majoritatea. În acest moment, se poate vedea că partidele pro-ruse pot face o alianță și pot prelua puterea în Parlament. Nu mai există alt partid pro European ce ar putea face pragul și să se poată prefigure astfel o alianță cu PAS, care să determine o formula de guvernare pro VEST. Ultimul sondaj care confirmă aceste lucruri a apărut ieri și este realizat de o firmă apropiată partidului de guvernământ.

Partidele pro ruse nu își doresc continuarea parcursului pro European. În trecut, Igor Dodon spunea că ar trebui rupt Acordul de Asociere cu UE, SHOR este un partid condus de un infractor care în momentul ăsta face jocul Federației Ruse și încearcă destabilizarea Republicii Moldova.

În cazul optimist, chiar prea optimist, partidele pro ruse ar desfășura aceste negocieri cu frâna de mână trasă. Poate nu le-ar bloca complet, dar le-ar face să se întindă pe o durată extrem de mare.

Așadar, dacă ne referim la acest criteriu necesar pentru ca Republica Moldova să își atingă obiectivul, putem spune că este incertă îndeplinirea lui. Atât timp cât la Chișinău nu va exista o putere pro vest, nu putem spera ca procesul de aderare la UE să fie unul de succes.

Dorința cetățenilor

Este un alt factor extrem de important. În ipoteza în care negocierile de aderare s-ar termina cu succes, este vital ca în Republica Moldova să existe o majoritate consolidate a cetățenilor care vor aderarea la UE.

De-a lungul timpului, în sondaje am văzut că în medie cam 50% din cetățeni își doresc acest lucru. O speranță vine din faptul că sondajele făcute în ultima vreme nu cuprind și diaspora, care ar putea fi un plus. Am văzut că în alegerile prezidențiale cetățenii din diaspora au votat masiv cu Maia Sandu. Au fost în jur de 10% din totalul voturilor din Republica Moldova.

Dacă analizăm acest criteriu putem spune că există premisele necesare ca el să fie îndeplinit.  În cazul organizării unui referendum national, pe aproximările de acum, se poate obține un vot în favoarea aderării la UE.

Respectarea criteriilor de la Copenhaga

Republica Moldova trebuie să arate că este un stat functional, cu economie de piață capabilă să facă față să se integreze în rândul celorlalte economii, cu stat de drept și instutuții stabile, cu o justiție funcțională și cu adoptarea aquis-ului comunitar.

Din păcate, la aceste capitol Republica Moldova stă extrem de prost. Comisia Europeană a făcut publică Opinia pe marginea cererii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, care evaluează situația vizavi de 33 de capitole ale legislației UE. Concluziile: la 12 domenii Moldova să la nivel de începător, la 17 domenii avem o evaluare de ” un anume nivel de pregătire” și la restul domeniilor, ”nivel moderat”

Comparativ, Republica Moldova este în urma Georgiei și chiar a Ucrainei aflată în război la acest capitol, al îndeplinirii criteriilor.

Îndeplinirea acestor criterii, reformarea legislației, construirea unei economii de piață funcțională sunt deziderate extrem de greu de atins, pentru că statul moldovean este pe perfuzii. Nu are capacitatea să se susțină singur, trăiește cu ajutorul României și a celorlaltor donatori, pentru a-și asigura funcționarea minimală. Este un stat depopoulat, cu o migrație masivă, s-au pierdut peste 1 500 000 de cetățeni în ultimii 30 de ani. Aceștia au migrat și este aproape imposibil de crezut că ei se vor mai întoarce înapoi.

Fără cetățeni nu poți construe un stat, fără investiții masive nu poți construe o economie funcțională, iar fără o economie funcțională nu poți adera.

Îndeplinirea condițiilor de la Copenhaga sunt în inter-dependență cu situația politică. Adică, fără un partid la putere dedicat îndeplinirii acestor criterii, nu poți reuși. Paritdele pro ruse nu au ca obiectiv îndeplinirea condițiilor privind ”statul de drept”, pentru că au aceeași școală ca Moscova, protejarea oligarhiei, protejarea intereselor clasei conducătoare. Ar mima rezolvarea acestor condiții așa cum au făcut-o de-a lungul timpului.

Așadar, acest criteriu este și el incert și nu putem fi optimiști că ar putea fi realizat.

Situația geo-politică dn regiune/ terminarea războiului/negocierile de pace

La acest moment nu putem ști cum se va termina războiul și nici cum se va configura situația în zonă. Există un risc extrem de mare ca Federația Rusă să ceară la masa negocierilor ca Republica Moldova să rămână o zonă tampon, să rămână în zona gri. Dacă e să fim realiști și să nu ne luăm după lozinci, Republica Moldova poate fi ”o monedă de schimb”. S-a mai văzut în istorie .

Nu trebuie să ne hazardăm în a spune că terminarea războiului poate fi o fereastră de oportunitate, pentru că acest lucru ar fi  posibil doar dacă Federația Rusă ar fi înfrântă și ar avea loc o schimbare de garnitură la conducerea Kremlinului favorabilă procesului de extindere a UE. Ceea ce, acum pare utopic.

Nu știm cum va arăta UE la finalul acestui război. Am văzut jocul Austriei în privința României pe tema Schengen. Vedem că Ungaria face în continuare jocul Federației Ruse, Austria joacă o neutralitate pro activădar în favoarea Rusiei. Croația joacă dubios. Germania va avea nevoie de gaze rusești. Poate știi cineva cu adevărat acum cum va arăta UE? Răspunsul sincer e NU.  Poate știi cineva dacă nu va exista în rândul țărilor din UE o opoziție la aderarea Republicii Moldova în UE? NU.

Așadar, nici acest criteriu nu pare a fi îndeplint. Avem o situație incertă și există un risc major ca el să nu fie îndeplinit.

Concluzionând, avem o situație incertă și nu putem afirma că în următorii zece ani există cu adevărat șansa îndeplinirii condițiilor necesare pentru ca Republica Moldova să adere la UE. Un singur criteriu din cele analizate ne poate da speranța, dar atât. Pe lângă cele analizate mai sus,  mai sunt o grămadă de alți factori ce pot îngreuna acest demers sau îl pot bloca total și aici dau un sngur exemplu:  situația din Transnistria.

Republica Moldova trebuie ajutată să adere la UE, dar greutățile nu trebuie minimalizate. În presa  din România se construiește o mare fabrică de vise în acest moment, dar realitatea din teren e alta. Nu avem de ce să fim optimiști!

Cristian Hrițuc,
analist politic român